Încă nu știu care îmi plac mai mult, dar sigur este că îmi plac ambele feluri :) Ba este chiar nevoie ca aceste două moduri de a petrece weekend-ul să alterneze, ca să simțim balanța echilibrată.
Eurotrip 2015: Bavaria pe înțelesul tuturor
Bavaria (sau Bayern cum este cunoscut în lumea germanică) este un land federal din partea de sud-est a Germaniei. Se remarcă printr-un relief foarte divers și apreciat mai ales de cei ce iubesc muntele și iarna, o atmosferă boemă (se zice că e zona “latină” a Germaniei), o echipă de fotbal mai mult decât celebră și o capitală considerată unul din cele mai dezvoltate orașe ale Occidentului, München.
Pentru mine, Parisul…
Pentru mine, Parisul va însemna tot ce am scris aici, după ce m-a primit în el pentru a doua oară. Și pentru totdeauna! Parisul meu va fi acel Paris văzut în 2009 și mai apoi în 2012 și refuz să cred că el va deveni altfel… vreodată! Nicio crimă și niciun masacru nu mă va face să văd Parisul cu alți ochi. Nu pot ei să urască și să distrugă, cât putem noi iubi!
O nouă toamnă și a noua toamnă la Cluj
Nu a fost și nu este o toamnă tipică nici măcar dacă vorbim de vreme, ce să mai amintesc de vremuri!? Din păcate este și o toamnă foarte tristă la nivel #colectiv. Nu cred că-mi amintesc una la fel în România ultimilor 25 de ani. Dar nu pot să vorbesc despre asta. Nu pot, nu cred ca sunt în măsură să o fac, deși toată lumea pare că o face. 
Eurotrip 2015: Munchen, prima întâlnire cu Germania
Am stat zile (seri) întregi cu WordPress-ul deschis să compun și mai apoi să finalizez articolul despre prima întâlnire cu Germania și mi-a fost așa de greu să trec prin toate stările de atunci, că articolul s-a tot amânat. Imediat e 1 noiembrie și eu cu povestea sunt abia pe 10-15 august :)
Poveste de weekend: să pleci nicăieri și să ajungi undeva frumos
True story: am avut o săptămâna întunecată, nu doar la propriu, așa că nu m-am descurajat când am văzut că sâmbătă nu vrea să se arate soarele. Sigur, preferam să fie, dar la fel de tare preferam să ies din casă cam pe orice vreme, să văd culori de toamnă și să respir aer puțin mai rarefiat. “Unde mergem?” mă întreabă. “Nu știu, zic eu, dar tre’ să mergem!”
Cum a fost cel mai recent 20 octombrie
Deja de câteva zile, a zburat acel zero de lângă 3 și am început din nou numărătoarea până la final de decadă. An de an îmi place să mă joc de-a “20 octombrie pe 20 octombrie” cu propria memorie, răscolind albume și retrăind întâmplări. Dar pur și simplu, de data asta n-am simțit nevoia. Și chiar dacă aș fi simțit nevoia, cred că n-aș fi găsit forma corectă de a savura jocul…
