“Cum să ai 25 de ani și să nu bei cafea?” :) Îmi amintesc că am răspuns că mai beau din când în când câte un cappuccino la plic, însă, deși nu știam, se pare că aia nu-i cafea și cine bea așa ceva nu-i văzut cu ochi buni de prietenii cafelei. Să țineți minte! La scurt timp după această discuție am ajuns prin Franța și am băut, total întâmplător, prima cafea adevărată, nu mai știu locul, dar se poate ca încă să-i simt aroma, deși asta pare în neolitic față de momentul prezent…
În articolul trecut, despre Eurotrip-ul din vara lui 2015 începusem călătoria la Praga, după lungi momente de nesiguranță în ceea ce privește abordarea articolului. Am vrut, însă, chiar și cu întârziere mare, să-mi scriu impresiile din acest oraș, pe care abia am așteptat să-l vizitez. Azi ne mutăm în partea inferioară a alfabetului și continuăm călătoria până la capăt…
Simt că n-am mai scris despre cărți de un an, dar nu e chiar așa, căci le-am strecurat pe aici prin articole cam în fiecare sezon. Adevărat este și că 2015 a fost un an nu foarte deosebit la capitolul lectură, aproape că a fost sortit eșecului orice demers literar de-al meu. La câte cărți am renunțat anul trecut cred că nici în adolescență n-am renunțat, pe vremea când încă descopeream ce-mi place. Să fie anul acesta diferit e prea devreme să vă spun, însă nu neg că am niște idei…
Cum pentru noi o vacanță la Ineu nu mai este de multă vreme o vacanță relaxantă, într-un anume fel, așteptam să ne întoarcem acasă pentru a ne bucura de asta :) Și în weekend-ul proaspăt încheiat am reușit, după tumultul lui decembrie și-al lui 2015, să ne relaxăm… A fost un weekend de încadrat în categoria Guilty Pleasures ;)
Dragi cititori și prieteni ai Bialog-ului, au trecut cam 5 luni de când, în sfârșit, am ajuns și noi la Praga. Zic “în sfârșit” pentru că a fost pe listă orașul ăsta de atâta timp, încât am crezut că pur și simplu nu ne este dat să ajungem la el, atât l-am tot amânat. Am ajuns în 100 alte locuri mai neplănuite și la Praga nu, până vara trecută, când ne-a surâs o săptămână de august în capitala Cehiei…
În zilele de iarnă albă și normal de friguroasă pentru luna ianuarie, îmi place să stau în brațe cu laptopul care mă încălzește la propriu, să scriu și să mă las inspirată de aroma unei ciocolate calde și dulci. Așa că azi, fiind una din acele zile, zic să vă povestesc puțin despre scurtele plimbări de la final de decembrie și de drumul spre Cluj din a doua zi de ianuarie, toate cu opriri și poze…
Am citit multe retrospective pentru anul proaspăt încheiat și poate a fost printre primele dăți când am simțit foarte clar că mulți oameni au avut un an greu, puțini unul acceptabil și rari sunt cei pentru care a fost fabulos. V-am scris și eu despre 2015, însă adevărata lui față este cu mult în spatele machiajului optimist pe care i l-am făcut… Dar iată-ne în 2016 de 3 zile, un an bisect care ne dă o pagină în plus de scris, citit și de trăit… Ce facem cu ea?
