Micul dejun la Paul și alte activități dintr-un weekend relaxant

Cum pentru noi o vacanță la Ineu nu mai este de multă vreme o vacanță relaxantă, într-un anume fel, așteptam să ne întoarcem acasă pentru a ne bucura de asta :) Și în weekend-ul proaspăt încheiat am reușit, după tumultul lui decembrie și-al lui 2015, să ne relaxăm… A fost un weekend de încadrat în categoria Guilty Pleasures ;)

paul

Sâmbătă am făcut 3 lucruri minunate, ce numai pe o ploaie de ianuarie pot fi apreciate la adevărata lor valoare: o cremă de avocado, după care suntem înnebuniți amândoi, am pictat două pagini întregi și grele din noua mea obsesie (cartea de colorat pentru oameni mari) și am văzut două filme pe care le iubesc și pe care le-aș revedea weekend de weekend, dacă ar fi după mine: Julie & Julia și Under the Tuscan Sun. Așadar, nu poți spune că nu îți inspiră relaxare și liniște imaginea de la mai jos…

julie_julia35

Probabil, sub efectul filmului inspirat din viața Juliei Child ori poate sub influența bucătăriei de la Bramasole, din Toscana lui Frances Mayes, am decis ca dimineața de duminică să ne-o petrecem la Paul. Paul, noul bistro deschis în Polus Cluj, bistro/cafenea după care aștept de mai bine de 6 ani să se deschidă în Ardeal. În 2009 l-am descoperit pe minunatul Paul, unde altundeva, decât la Paris. A fost dragoste la prima… degustare. Apoi, nu ratam vizită la București fără să stăm măcar la o cafea și o prăjitură aici. În București sunt nu mai puțin de 12 bistrouri Paul!! Mai e una în Ploiești și cu această locație nou deschisă la Cluj, Paul cred că își întinde aripile și în România.

paul 2

Cum arată Paul la Cluj? Chic, foarte chic! Îmi place foarte mult felul în care este amenajat, îmi plac scunele și oglinzile, îmi place porțelanul cănilor și farfuriilor, îmi plac vitrinele colorate și da, îmi plac la nebunie produsele, de la cum arată (prezentarea) la cum se topesc în gură și îți dezorientează papilele gustative. Dacă vă place patiseria franceză (oare cui nu-i place?) trebuie să ajuneți pe la Paul. Vă puteți baza, o zic din simpatie, n-am luat nicio lingură de omelette au fromage gratis de la ei.

Este scump la Paul? Este mai scump ca la Panemar, de exemplu, dar cu puțin. O să povestesc și de Panemar, căci merită cu adevărat și ei, îmi plac mult. Comparația s-a dus spre Panemar căci așa am simțit-o. Însă, clar Paul are ceva în plus, este un bistro mai mult decât o patiserie/cafenea, iar asta se vede în ofertă. În plus, la Paul ai supe, care supe sunt 10 lei (ca oriunde prin Cluj), care supe sunt celebrele supe de ceapă, ciuperci sau cartofi. Arată coborâte de undeva de pe Champs-Élysées…

IMG_1622

Au oferte? Au! De exemplu, noi am primit un voucher cu care în ianuarie putem lua de la ei, orice produs care nu e inclus în altă promoție, cu 20% reducere. De câte ori dorim! Deci brusc, supa aia de ceapă e 8 lei. Vi se mai pare chiar exorbitant? Și ar mai fi oferta de 2+1 gratis cam la orice de mâncare: de la baghete la prăjituri. Merită să mergeți în 3 la Paul în Cluj :)

Cum e personalul? Ca peste tot. Adică am văzut și amețite din alea care aveai impresia că nu mai vorbiseră cu alți oameni în viața lor, dar și doamne care te făceau să te simți la Paris pe bune. De exemplu, noi ne-am luat niște baghete pentru acasă și discuția a fost jumate în franceză, căci tipa știa cum se numeau în franceză toate alea de pe acolo și avea un accent minunat. M-a luat cu fluturași în stomac, nu altceva :))

IMG_1645

Dar să revenim la micul dejun de la Paul! Am ales să începem cu un mic dejun, o combinație între unul parizian (croissant + cappuccino) și unul spre ceva continental (adică ne-am luat și niște sandvișuri, tot într-un fel de croissant, cu semințe pe deasupra. Dacă le știam cornurile și cafelele texturate excelent, ei bine, sandvișurile de la Paris erau destul de șterse din memoria mea. Dar nu-i nimic, căci cel de ieri cred că vă rămâne la mine în memorie pe vecie, doar a fost unul din cele mai bune de care am avut parte vreodată. Și ca să nu credeți că vorbesc prostii, iată ce zice despre el, expertul din familia noastră: “Sandvișul cu bacon și ciuperci a fost copleșitor. Papilele au fost invadate din toate părțile: dulceața fină și textura croissantului, întretăiată de semințele sărate care-l acopereau îmbinau gusturile și te pregăteau pentru aroma baconului din interior. Apoi au urmat ciupercile. Reci, asta a fost prima senzație, dar a urmat asaltul unor arome ascunse de un sos în care probabil au zăcut la marinat sau poate cândva într-o tigaie. Și undeva între toate aceste splendori era înghesuit un fel de muștar pe care n-am mai avut răbdarea să-l analizez. Un muștar care ținea totul împreună și oferea umiditatea necesară. Trei fire de ceapă fină (sau să fi fost chives? cine mai știe…) completau toată nebunia gastronomică din farfurie. Un sandviș nu prea mare, exact cât trebuie, dar colosal prin arome, textură și prezentare. De departe unul din cele mai bune sandvișuri de care m-am bucurat vreodată.”

IMG_1650

Voilà! Cam aceasta a fost experiența culinară de la Paul. Pe lângă faptul că totul a fost extrem de gustos, ne-a plăcut la nebunie să ne începem duminica aici. Afară era tare mohorât, dar fiind în interior cu spatele la geam, eu am vrut doar să-mi imaginez că afară e chiar Parisul…

5 comentarii

  1. Nu stiu cum se face, dar eu inca nu am ajuns la “Paul”. Insa pot sa-ti spun ca dupa articolul de mai sus, tu vei fi cea raspunzatoare pentru vizita mea acolo. :)

    1. Pentru că are un rol… ciudat cumva. Te pot înțelege, însă povestea este superbă și o iubesc! Poate ar trebui să-i mai dai o șansă… zic și eu :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.