City break la Torino: 72 de ore și 76 de mii de pași în “capitala” ciocolatei de la poalele Alpilor

N-am mai făcut niciodată asta, n-am mai documentat niciodată așa o călătorie: aproape total de la fața locului. Însă, totul a pornit de la planul pe care l-am construit și pe care, de această dată, ni l-am trimis pe email cu câteva zile înainte de plecare “ca să ne fie mai clar”. Apoi, în fiecare zi am văzut ce ne-a ieșit și mai ales ce nu ne-a ieșit și ne-am amuzat teribil. Desigur, după cum mă așteptam, a mai durat ceva vreme până am pus eu cap la cap notițele, trecut prin poze (niciodată n-am făcut mai puține ca acum, cred că se numește maturitate sau ceva) și uite așa la peste o săptămână după ce ne-am întors, se cade să și postez. Ar mai fi de menționat că n-am avut nicio așteptare de fapt, Torino fiind un oraș italian foarte subestimat (poate e mai bine) și unde mai pui că toată nebunia zborurilor anulate din sezonul trecut ne-a făcut să nici nu-l plănuim prea tare. Cazare am găsit cu o săptămână înainte de plecare văzând că Wizz pare a se ține de cuvânt, dar totuși nu i-am povestit lui Albert prea multe ca să nu fie dezamăgit dacă nu mai plecăm. Însă, a trebuit să plecăm și ce să vedeți? Acum va trebui să ne mai și întoarcem căci, ne-a cam “foarte” plăcut la poalele Alpilor.

Citește mai departe

Weekend la Nyíregyháza (Ungaria): un orășel croit perfect pentru familiile cu copii

Să scriu “la cald” este felul meu preferat de a scrie și totuși o fac atât de rar! Săptămâna aceasta am reușit cumva de nici nu-mi vine să cred, să scriu în fiecare seară câte puțin, despre weekendul trecut. Sper că voi scrie și despre Zakynthos sau Symi sau Brambura Park, Domeniul Regal Săvârșin sau altele care deja s-au cam “răcit”, dar îmi doresc să scriu până la urmă despre tot ce vreau să mai RĂMÂNĂ scris. Mi-am dat seama că cea mai mare utilitate a acestui blog (pentru mine) este fix asta: documentez amintirile noastre, experiențele trăite și detaliile ce nu vreau să le uităm. Iar dacă asta mai și ajută pe cineva să se organizeze să călătorească, ei bine, atunci my job is done here. Însă, azi va fi despre cea mai recentă, scurtă și haioasă escapadă, weekendul la Nyíregyháza, un oraș despre care nu cred că ați auzit prea multe (recunosc că nici eu), dar care merită vizitat mai ales de către familiile cu copii mereu dornici de bălăceala, distracție la tobogane și mari spre foarte mari iubitori de animale (mai mult curioși în direcția lor aș spune). Mâna sus cine a auzit de Sóstó Zoo sau de Aquarius Élményfürdő!

Citește mai departe

Cele mai frumoase așezări din insula Rhodos: Lindos vs. Rhodos Town

Acest articol stă în draft de la finalul lui august 2021, chiar dacă, imediat după ce ne-am întors din Rhodos, la cald, am scris un articol de care mă bucur tare, pentru că nu m-a lăsat să uit detaliile organizatorice și impresiile proaspete. Din ce îmi spun statisticile (pe care le mai urmăresc din când în când) este și citit, ceea ce mă bucură în plus, pentru că poate a ajutat pe cineva să găsească alte informații despre Rhodos și să se organizeze mai bine. Încă de atunci aveam în plan să scriu despre cele mai frumoase locuri de pe insulă, dar (aproape) anul ce s-a scurs de atunci și până acum nu mi-a ajuns ca să și termin la timp ce aveam de povestit. Noroc că o prietenă își organizează anul acesta vacanța, în septembrie, în Rhodos și mi-a amintit de această poveste neîncheiată. M-am reîntors la ea cu pasiunea cu care scriam eu în trecut, mai ales că treaba asta m-a trimis și prin albumele cu poze (nu apucasem să aleg niciuna pe atunci, doar ceva text aveam), iar în miezul verii, pe caniculă, să revezi poze de la mare este ceva ce recomand ca activitate de “răcorire” ;) Și acum, să nu mai zăbovim în introducere pentru că Lindos și Rhodos Town așteaptă să fie descoperite!

Citește mai departe

City break la Viena: ce-am făcut, ce-am văzut, ce-am mancat, ce-am învățat (varianta cu copii)

Sunt însuflețită de cea mai recentă minivacanță cum n-am mai fost de multă vreme. Probabil din acest motiv îmi și vine să scriu, ba chiar îmi vine sa-mi fac timp să scriu. Cumva, fără “starea” asta exaltată n-am motivație pentru niciun rând, indiferent câte subiecte ar exista și s-ar plimba în voie prin mintea mea. Această minivacanță s-a petrecut la Viena, un loc vizitat prima dată în urmă cu 15 ani (și mai apoi de încă două ori), a durat 3 zile pline și intense și cel mai important, a fost prima vizită în Austria cu Albert. Dar să le luăm pe rând, așa cronologic, cum îmi place mie. Dacă ați mai fost la Viena, nu o să găsiți noutăți pe aici, dacă nu, articolul vă poate ajuta să organizați voi singuri un city break în acest oraș ATÂT de frumos!

Citește mai departe

Patinajul artistic la JO de iarnă 2022 – “Bucurie și necaz/Agonie si extaz” pe gheața olimpică de la Beijing

N-am văzut în viața mea (din 1994, de la Lillenhammer încoace) un concurs olimpic de patinaj artistic atât de încordat ca la JO de la Beijing din acest februarie. A avut o frumusețe stranie, tăioasă ca lama patinei, dar extrem de vulnerabilă. Însă, din păcate, mereu ne vom aduce aminte de el ca de un concurs care a adus multă suferintă, comentarii malițioase și a pus în discuție numeroase elemente de etică, ducându-ne cu gândul foarte departe de “cel mai liric și artistic sport din lume”. Dacă în urmă cu 4 ani, la olimpiada din Coreea de Sud (despre care am scris cu patos), totul a dus cu gândul la “make love on ice”, anul acesta ne-a șocat ideea “all’s fair in love and war”. Dacă o fi “ajutat” și contextul geopolitic probabil putem doar bănui, însă nu va mai conta la total niciodată. Ce contează este cu ce rămânem din tot ce-a fost, dincolo de spectacol, campioni, sărituri năucitoare, copii traumatizați sau politici de stat care nu cred în ideea lui Pierre de Coubertin că “important e să participi”.

Citește mai departe

Ce sa faci la Szeged de Revelion și Anul Nou

S-a întâmplat o nouă călătorie “tradițională” de Anul Nou și am fost foarte bucuroasă că am planificat-o (chiar și cu jumătate de elan), având în vedere că pandemia, ce să vezi (?!) e tot aici. În anul 2021, făță de 2020, am fost mai curajoși, am reușit să călătorim în afara țării cu pandemia la braț fără să ne simțim îngrădiți și bineînțeles fără să ne îmbolnăvim. Ne-a trecut prin cap să ajungem la final de an la Viena, însă aproape o lună, capitala Austriei a fost sub restricții din cauze Covid, așa că n-am vrut să riscăm să ajungem într-un oraș aproape închis. Dar, cum vecinii maghiari au fost foarte relaxați (că ei toată pandemia au fost relaxați este altă discuție), iar noi urma să petrecem câteva zile după Crăciun la granița de vest, Szeged [“Orașul Soarelui”] ne-a intrat în cap. De avut îl aveam la inima, când în vara lui 2018 ne-am aventurat pe acolo cu un Albert mic în manduca lui și ne-a plăcut, ratând însă multe din cauze de bebeluș. Toate acestea au fost motive destul de serioase ca să ne întoarcem pentru un Revelion 2022 așa cum ne place nouă: pe drum!

Citește mai departe

Dimensiunea Crăciunului extrapolată sentimental

În luna august, anul trecut, am fost cu mama până în satul bunicilor mei. Niciunul dintre bunicii mei nu mai trăiește din păcate, iar ultima oară când am fost în sat s-a întâmplat la înmormântarea bunicii paterne, cu 4 ani în urmă. În august anul trecut, pe o căldură cum numai în Câmpia de Vest găsești vara, nici nu îmi imaginam că voi ajunge să scriu despre sentimentele trăite atunci, tocmai de Crăciun, sau ca ele ar putea avea o legătură cu Crăciunul. Însă, în Ajunul Crăciunului, probabil pe un fond melancolic pronunțat, mi-am reamintit de sat, de rădăcini, de timpuri trecute, de familia mare, de tradiții și de tot ce vine la pachet cu ele… și-am început timid să scriu.

Citește mai departe