Filme

Up in the air, everybody’s fine.

7 comentarii

UP IN THE AIR (2009) regia: Jason Reitman, cu George Clooney, Vera Farmiga, Anna Kendrick
Ryan Bingham are un job care-i permite să călătorească mereu, dar slujba e destul de ingrată, el merge la diverse companii și este acela care discută cu personalul disponibilizat. Astfel în aceste călătorii o întâlnește pe Alex cu care o aventură fără să știe foarte multe despre ea. Deși e un celibatar convind Ryan se îndrăgostește de ea și toate duc în spre a crede că sentimentul este reciproc.
Compania la care lucrează Ryan are însă un plan care să nu le mai permită angajaților să călătorească ci să concedieze oamenii printr-un sistem pe internet. Aici intra în scenă Natalie Keener, promotoarea acestui program. Ca să-i demonstreze că lucrurile nu se pot rezolva astfel, Ryan o duce cu el de-a lungul țării ca să-l vadă discutând cu oamenii. În paralel el se mai întâlnește cu Alex, care o viața exact ca și a lui, dezvoltând o relație cel puțin ciudată pentru Natalie, care mult mai tânără fiind nu înțelege deloc stilul de viața al lui Ryan. Deși toate merg așa cum pare să-i facă fericiți pe protagoniști, în spatele zâmbetelor de complezență se ascund multe necunoascute și multe dorințe neîmplinite.


EVERYBODY’S FINE (2009) cu Robert de Niro, Drew Barrymore, Kate Backinsale, Sam Rockwell în regia lui Kirk Jones
Acesta este un film care mi-a făcut pielea de găina de la început până la final. Povestea unui tată care nu s-a implicat deloc în viața copiilor săi (acum maturi), dar care ajuns singur dorește să-i strângă pe toți la un loc, e impresionantă. Frank, rămas singur după moartea soției sale, dorește ca de sărbători să-i strângă acasă pe toți cei patru copii ai săi, fiecare ajuns pe drumul său în altă parte de țară. Cum aceștia din mai multe motive nu pot veni, Frank deși bolnav se gândește să meargă el la ei să-i viziteze însă fără să-i anunțe. Astfel, ajunge să străbată țara de la New York la Chicago, la Denver și până în Las Vegas, iar ceea ce găsește în viața copiilor săi îl devastează, pentru că nimic din ceea ce părea a fi sau ce crezuse el că ar trebui să fie nu era. În plus copilul problemă al familiei David, nu e de găsit și ceilalți încearcă să-și menajeze tatăl, ascunzându-i adevărul. Dar până când?

Am văzut aceste filme la diferență de o zi fără să știu că în substrat dezbat aceeași problemă, a aparențelor. De multe ori în viața noastră trecem pe lângă oameni și locuri, credem că știm totul despre ele, dar ce ne garantează asta? Poate nici cea mai apropiată persoană nu ne e pe deplin cunoscută.

Carti

Unde ești?

7 comentarii

Titlu: Unde ești?
Autor: Marc Levy
Editura: Trei, 2009
Nr. pagini: 264
Preț: 10 lei în Diverta (promoție)
Recomandare: da, de relaxare.
 
Am citit cartea într-o sâmbătă în care nu am vrut să mai văd nicio altă carte care să mă pună pe gânduri și să nu-mi dea pace, am vrut ceva care să mă relaxeze foarte tare. Și am reușit cu această carte a lui Marc Levi. În plus era cartea lunii martie pe Serial Readers, așa că imediat după ce am terminat-o m-am pus pe vorbit cu fetele de acolo, Laura, Maya, Andreea…
 
Dar… ca și roman mi s-a părut destul de slab, fără o construcție riguroasă, autorul nu a reușit să țină povestea la un nivel ridicat și părea mai repede că trece peste unele momente cheie din roman cu multă naturalețe lăsând cititorul cu ochii în soare, asta ca să nu zic cu buza umflată că mi se pare cam prea grosolan mai ales pentru un roman de dragoste ce se vrea a fi.
 
Povestea e simplă: doi tineri îndrăgostiți încă din copilărie unul de celălalt se despart într-un aeroport pentru că ea, Susan pleacă să devină voluntar pentru a ajuta oamenii din tările defavorizate. El, Phillip rămâne să studieze și să o aștepte pe ea. De altfel el îi promite ca va fi alaturi de ea atunci când îl va chema. Se văd mereu între două avioane și relația pare să nu ducă niciunde. Despărțirea e inevitabilă, iar Phillip chiar dacă pare că merge mai departe e marcat profund de faptul că nu a luptat mai mult pentru ea.
 
Anii trec și într-o zi, Phillip, acum la casa lui, cu familia lui se trezește la ușă cu o fetiță care se prezintă a fi a lui Susan, că mama ei a murit, iar el e cel care primește custodia ei… și toate lucrurile se întorc pe dos în viața lui Phillip, dar mai ales a lui Mary soția lui, care subit ajunge personaj central. Relația lui Mary cu nou apăruta fiica vitregă, pune în umbră povestea inițială de dragoste dintre Phillip și Susan.
 
Dacă vă întrebați de unde titlul, “Unde ești?”, el cred că vine din vasta corespondență dintre Susan aflată în Honduras și Phillip la New York. Din altă parte chiar nu știu de unde poate veni titlul. Alții cred altceva? Să-mi zică și mie…
 
P.S. Am rămas în urmă cu multe cărți de care nu v-am povestit, dar văd că m-am obișnuit să scriu doar despre una-două pe săptămână :D

Carti, Concursuri

Concurs! Horoscop cu dragoste.

12 comentarii

Cei care cred în horoscop sunt cei care își beau în fiecare dimineață cafeaua citind ce zic astrele pe toate site-urile, ascultând-o pe Neti la Radio și la Tv, urmărind emisiunea Uraniei, etc… .


Recunosc: și eu îmi mai citesc uneori horoscopul și știu de multe ori că e o prostie, dar… e genul de prostie care mă binedispune :)

Am o carte care se numește: “Horoscop cu dragoste” de Hazel Dixon-Cooper (Editura Polirom, 2004, 276 pagini), o carte pe care eu sincer am frunzărit-o acu ceva vreme și acum vreau să o fac cadou cuiva care ar dori să se inspire din ea, cuiva care poate are o pasiune pentru astrologie, sau poate cuiva care nu poate “înghiți” horoscoapele :D

Ce trebuie voi să faceți pentru asta? Să-mi lăsați un comentariu în care să-mi spuneți dacă credeți sau nu în horoscop. Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? Sunt foarte curioasă :)

Aștept răspunsurile voastre până luni 26 aprilie. Baftă!

Filosofari

De unele lucruri mi-e dor de mă usuc (I)

12 comentarii
Și se întâmplă ca acelea să fie cele pe care nu am cum să le mai trăiesc altfel decât în memorie și atunci am starea pe care o am acum, zilele astea… melancolie.
 
Nu am fost o mare fană a duminicilor, dar multe dintre cele din copilărie încă își păstrează aroma nealterată în mintea mea, multe dintre acele duminici mă fac să tresar numai când o rază de soare îmi amintește de ele. De exemplu ieri… a fost foarte frumos afară, dar nu am plecat niciunde, am ieșit doar pe balcon și am respirat, mi-am umplut plămânii cu exact același aer de prin ’92-’93-’94. Amintirile au venit și mi-am umplut sufletul… eram la Ineu, acasă, ne pregăteam să luăm masa de prânz (de fiecare dată în familie cu supa de pui, friptura, cartofii piure și ceva plăcintă). Tati ca de obicei (priceput în bucătări) se pregătea să strecoare supa, mami poate încă mai urmărea cuptorul să vadă dacă mai lasă sau nu plăcintă… iar la Radio România Actualități (mergea tot timpul în bucătărie) se auzea o muzică (foarte cunoscută, dar nu știu melodia, e un jingle drăguț de tot și acum îl au cei de la Radio), care era ca un semnal că era ora prânzului. (Nu l-am mai auzit de mult, dar de fiecare dată când îl aud parcă inima îmi bate mai tare).
 
Iubeam momentele astea, le așteptam toată săptămâna, erau oaza mea de liniște, erau oaza mea de bucurie… de fapt cred că atunci mă simțeam cel mai protejată, cel mai iubită și cel mai fericită. Apoi mă tolăneam cu tati la televizor, el adormea după 5 minute, eu mă uitam la emisiuni gen “Turnul Babel” sau ce emisiuni duminicale mai existau în vremea aia (vă mai amintiți de ele?). Dacă mă plictiseam mă puneam să citesc sau să scriu diverse chestii, era așa o “dulce, plictiseală”. Poate mă gândeam că a doua zi merg la școală, poate mă gândeam doar la ce să mai fac până seara, poate nu mă gândeam la nimic… ce plăcut era…
 
Vântul mai bate puțin, îmi răvășește părul și… brusc e sâmbătă… ascutăm meciurile la Radio Timișoara, afară e soare, mami spală, tati trebăluiește cu o ureche la radio cu una la mine să audă ce fac. Ne facem planuri, multe, multe planuri…
 
Apoi poate timpul chiar trece prea repede, e CM de fotbal (America ’94), tati ne zice să nu-i facem program, noi două râdem :)) Apoi poate mai renunță el la niște meciuri, poate renunță mami la “azi avem de lucru”, poate renunț și eu la joaca pe afară și merg să văd un meci cu el în cameră. Eu cu un suc, el cu o bere… (nu-și lua nicio bere fără să ia și la “fetele” lui ceva).
“Și să vezi ce meci va fi diseară!”, “Azi noapte când s-a calificat România în sferturi, am sărit de pe fotoliu și am venit și v-am pupat.” “Ai simțit? Mami s-a trezit.”.
 
Eu nu mă trezisem… uneori aș prefera să nu mă fi trezit nici acum. Uneori. E luni.

Diverse amestecate

Despre frumusețe (leapșă pentru fete).

9 comentarii
De la Rontziki, o leapșă despre cosmeticale… m-am distrat puțin… așa ca de vineri seara :)
 
1. De cate ori pe zi te speli pe fata?
De vreo 2 ori… în general, vara poate de mai multe ori.
 
2. Ce fel de ten ai?
Combinat :D
 
3. Cu ce iti cureti fata?
Demachiant, servețele umede demachiante, loțiune tonică.
 
4. Folosesti exfoliant?
Pentru față nu prea… am impresia că-mi usuc tenul voit.
 
5. Produsele carei firme le folosesti?
Depinde: pentru față: Oriflame (mam e reprezentat), Garnier (și îmi plac foarte mult), Farmec (au câteva excelente), pentru corp: Garnier și Yves Rocher (dar cum “colecționez” geluri de duș… am de pe la diverse firme).
 
6. Ce crema folosesti?
Aha, m-am prins e doar despre față… păi momentan am o cremă foarte bună pe bază de aloe de la Farmec, nu-mi încarcă tenul dar în același timp îmi lasă pielea foarte fină. Îmi plac si cremele de la Garnier (cele pentru ten mixt).
 
7. Ai pistrui?
Uneori parcă văd cățiva pe nas (mami are câțiva (puțini) și de aia mă tot studiez) :))
 
8. Folosesti crema pentru ochi?
Am folosit acu ceva vreme și sincer, lăcrimam de la ea, deci am abandonat-o.
 
9. Ai fost sau esti predispusa la acnee?
Nu am suferit cu acneea, mă disperă punctele negre, fetele știu de ce :))
 
10. Ai avut vreodata nevoie sa folosesti Proactiv?
Asta ce mai e?
 
11. Ce fond de ten folosesti
Nu prea folosesc, dar când o fac am unul de la Rimmel care că ajută.
 
12. Dar anti-cearcan?
Dețin unul de la Oriflame, dar tre să văd dacă nu a expirat, deci îl folosesc foarte “des”.
 
13. Ce nuanta a pielii ai?
Albă… mă bronzez destul de greu, dar când o fac iese o culoare frumoasă (și muncită).
 
14. Ce crezi despre genele false?
Nu mi-aș pune, se vede de la o poștă că sunt false.
 
15. Stii ca trebuie sa-ti schimbi rimelul o data la 3 luni?
Da, și că tot veni vorba cred că trec la cel nou… .
 
16. Ce marca de rimel folosesti?
Rimmel e cel mai bun după mine, dar am mers și pe varianta Oriflame.
 
17. Sephora sau Mac?
Sephora
 
18. Ai un card Mac Pro?
Nuuu, există Mac în România?
 
19. Ce instrumente folosesti pentru machiaj?
Nu prea mă machiez ca la carte, iar când o fac degele îmi sunt de real ajutor.
 
20. Folosesti baza de machiaj pentru ochi?
Când merg la un eveniment și îmi pun ceva machiaj, dau și cu cremă înainte.

 

21. Dar pentru fata?
Dau peste tot :))
 
22. Care este culoarea de fard preferata?
Îmi place să le combin, dar preferatele ar fi culorile nude.
 
23. Folosesti creion sau tus?
Creion da, dermatograf negru… cu tuș nu mă știu da.
 
24. Cat de des iti bagi creionul in ochi?
Măi… acuma nici chiar așa de “mulish” nu-s… poate nu-s eu foarte pricepută ca capitolul machiaj, dar nici ochii nu mii scot.
 
25. Ce crezi despre pigmenti?
Cum? Despre pigmenții naturali? Numai bine :))
 
26. Folosesti machiaj mineral?
Pfoai… nu… cred :P
 
27. Care e rujul tau preferat?
Lip gloss și balsam de buze Nivea sau Labello.
 
28. Dar lipgloss -ul?
Vezi mai sus.
 
29. Care este blush-ul tau preferat?
Am unul Oriflame… da nu ma dau, cred că e roz.
 
30. Iti cumperi produse de machiaj de pe Ebay?
Nu.
 
31. Iti plac magazinele cu produse cosmetice?
Daaa, de plăcut îmi plac, acolo aș vecui.

 

32. Mergi la Cosmetic Company Outlet?
Asta e la București?
 
33. Ai luat vreodata in considerare sa faci cursuri de machiaj?
Nu, dar îmi place să machiez alte persoane, cred că știu să combin culorile să iasă ceva drăguț, la alții imi iese mai bine ca la mine.
 
34. Uneori esti stangace cand te machiezi?
Dreptace de obicei :)) :))

 

35. Numeste o “crima” in ceea ce priveste machiajul.
Strident și nepotrivit unei ocazii.
 
36. Iti plac culorile aprinse sau cele neutre in ceea ce priveste machiajul ochilor si buzelor?
Neutre, clar.
 
37. Care celebritate are intotdeauna un machiaj impecabil?
La TV toate par a fi OK machiate căci se ocupă un profesionist de asta, deci e greu să spun.
 
38. Daca ar trebui sa iesi din casa folosind un singur produs de machiaj, care ar fi acela?
Dermatograf negru pe pleoapa inferioară.
 
39. Iesi din casa fara sa te machiezi?
Se mai întâmplă, dar în general am grijă să am un creion prin apropiere.

 

40. Crezi ca arati bine si nemachiata?
Sincer, da, doar că dacă pun un pic de ceva arat mai “vie”.

 

41. Din punctul tau de vedere, care e cea mai buna marca in materie de cosmetice?

Nu știu.

 
42. Ce crezi despre make-up?
E o artă pentru cine știe ce are de făcut, un rău necesar uneori pentru alții, ceva drăguț pentru cei care privesc probabil.
 
Fetele ce ziceți? Vulpitza, Ancuța, Ana Maria, Mariana.
 

Filme

Alice în Wonderland

6 comentarii
De ce ar trebui să vadă cineva acest film?
Pentru este cu adevărat frumos, e genul de film care se lipește de un om mic sau de unul mare la fel, folosind aceeași cale… a basmului pentru orice vârstă.
 
Toți cred că știm povestea lui Lewis Caroll, toți am trăit aventura lui Alice cu cartea în față plănuid o evadare la fel ca ei, poate dacă am fost prea mici am fost nițel speriați, dacă însă am fost mai mari cu siguranță am avut pe față un zâmbet plin de entuziasm…
 

Tim Burton, regizorul filmului apărut anul acesta, ne-a rechemat în Wonderland cu același talent
ca și Lewis Caroll, ne-a pus face to face cu o Alice ceva mai mare dar la fel de “nebună” și cu persoajele cunoscute la fel de “colorate” și năucitoare. Tim Burton a reușit ca schimbând o poveste să o facă să arate exact la fel ca și cea inițială. E un talent fără pereche să faci așa ceva, e ceva dincolo de creație artistică.
 
Normal am și eu o slăbiciune pentru Johnny Deep, la fel ca Tim Burton (care l-a distribuit în foarte multe filme), felul în care joacă Deep rolurile acestea incredibile (a se vedea și Charlie and the chocolate factory) e unic, e fabulos, psihedelic și peste măsură de incitant. Nu cred că am destule epitete și metafore ca să descriu rolurile sale în acest registru.
 
Mi-a plăcut mult descrierea de pe pagina Wikipedia lui lui Tim Burton: “Un cinefil recunoaşte după primul impact vizual un film semnat Tim Burton, iar în momentul în care îl vede pe Jonny Depp se convinge că filmul vizionat este al regizorului american. Mai ales în ultimii ani, Burton a lucrat aproape exclusiv cu actorul Depp ca dovezi stau cele mai recente filme ale regizotului, este vorba despre “Charlie şi fabrica de ciocolată” şi “Sweeney Todd: Barbierul diabolic din Fleet Street”. Cei doi reprezintă cuplul cinematografic perfect, sinergia între actorul Depp şi regizorul Burton este absolută. Burton are personajul, iar Depp talentul de a-l întruchipa. Stilul întunecat se completează prin prestaţia de excepţie a actorului mai mult de atât fizionomia sa reflectă parcă fiecare personaj al lui Burton. Fie că e vorba despre Edward cel mai sensibil ciudat (an uncommonly gentle man), Ed Wood, Ichabod Crane, Sweeney Todd sau Willy Wonka, toţi reprezintă nişte personaje de excepeţie, date la o parte de societate, neînţelese şi pasionate de artă. Personajele caută absolutul în domeniul lor oricare ar fi acesta. Oarecum personajele apar toate în oglinda lui Burton.”
 
Apoi a mai fost muzica… wow, am rămas în scaun până s-a golit jumate de sală (care era aproape plină, iar filmul își avusese premiera de multă vreme) doar ca să ascult genericul de final.
Nu e prea tărziu ca să mergeți să-l vedeți în 3D la cinema…
Close Menu