O poză de prin 1986, cu tati… eram tânără și neliniștită (asta ca să nu zic neastâmpărată) 

Baticul era o pasiune de-a mea, roșu cu firicele aurii, eram topită după el, iar bunică-mea mă lega în spate că așa îmi stătea mai bine 

Deși nu e o poză foarte clară, e cam singura care mă înfățișează așa cum am fost eu pe vremea “gădiniței”, adică îmbufnată tot timpul, pentru că daaa… NU am suportat grădinița
Știu că mulți nu înțelegeți cum vine asta, dar ăsta e purul adevăr
Am urât-o din toți rărunchii.


P.S Poza asta de la grădi e mai mare, mai sunt și alții prin ea, poate o pun într-o zi pe toată, dar posibil ca unii să se recunoască, adică cei care au fost La Cămin, lângă Liceu 

Aaaa!!! Aici cred că ne-au făcut “Șoimii Patriei”, deci poza e de prin 1988, LoooL 

7 comentarii
ooohhhoooo ce vremuri


O scumpete de fetita!
Prima e formidabila!
Pune tot ce vrei tu ca ne place!
O saptamina cu spor la toate!
Mey soimii patriei…asa ai suparat tu partidul , bre..injurand zilnic gradinita? Hahahahahahaha…
Si mie imi place prima fotografie
Fă si tu o legătura la articol pe facebook să te vadă si lumea d-acolo ce mândră ai fost!
@Monica: daaaa, chiar… ce vremuri
@Mariana: mulțumesc mult, o să ți se pară ciudat… dar nu m-am considerat niciodată "o scumpete"
O să mai pun poze…
@Ana:
)) daaa, cam așa ceva a fost, plângeam cu lacrimi de crocodil când mă lăsa acolo dimineața, parcă se desprindea ceva din mine când îl vedeam pe tati plecând de la poarta grădiniței
(
@Tiq: nuuu, nu vreau să aibă legătură fb cu blogul, l-am și șters de la descriere
Ce dragalasa esti cu baticutul pe cap…prea dulce! Hmmm, eu nu am poze imbracata in soim al patriei! Ce rau imi pare!
@Mărgeluța: dacă ai ști cât timp am păstrat baticul acela…