Viroza (I’m sick)

Am răcit așa cum nu am mai făcut-o de 3 ani. Țin minte că atunci, toamna 2007, proaspăt angajată, mi-a fost jenă să-mi iau o zi liberă și am mers la birou într-o stare atât de aiurea încât toți colegii m-am întrebat ce mi s-a întâmplat de am plâns? Nu plânsesem dar imaginați-vă cum arătam… groaznic. Răceala aia mi-a ajuns pentru 3 ani se pare și mă rog ca asta de acum să-mi ajungă măcar tot pe atât. De fapt cică ar fi o viroză care se instalează la persoanele mai sensibile la schimbarea anotimpului pe fondul stresului, oboselii și al altor factori cărora ne le acordăm importanță, cum ar fi: o ploaie de toamnă care ne-a prins în oraș sau o noapte nedormită, sau un vânticel care ne-a răvășit pletele. Anyway, sunt răcită și nici nu mai contează cauzele. A! și sunt în pat, la ora asta, știu, nașpa…
 

Locuri în inimă

Titlu: Locuri în inimă

Autor: Libby Southwell cu Josephine Brouard
Editura: Allfa, 2010
Colecția: Cărțile adevărate
Traducere din engleză de Iuliana Hiliuța
Preț: 24 lei, librăria Humanitas
Nr. pag: 228

Cu siguranță povestea lui Libby Southwell mi-a rămas în inimă așa cum i-au rămas ei în inimă locurile care au vindecat-o și care i-au redat speranța de viață. Copleșită de tristețe după moartea fulgerătoare a logodnicului ei și a unor prieteni dragi, Libby pleacă după cum mărturisește în lumea largă pentru a se vindeca. Și asta pentru că nu mai suporta să rămână în Australia natală și să plângă cauze pierdute.
 
Pentru cei care cred că această carte e ceva în genul Eat, Pray, Love trebuie să menționez că nu prea sunt asemănări de conținut, poate doar de formă, dacă e să catalogăm repede. Această cartea este și ea ce-i drept o mărturie reală, dar cu mult mai cutremurătoare și cu miez. Libby parcurge India, Tibet, Mongolia și Franța pentru aș găsi liniștea, pentru a alunga nebunia care o urmărea.
 
Dar deși ai impresia că dacă viața te-a lovit odată tare ar fi prea nedrept să te mai lovească încă odată, din această cartea am aflat că viața te poate lovi cu aceeași forță chiar în repetate rânduri fără a se gândi câtă dreptate sau nedreptate poate gasi cel lovit în asta. Pe mine cartea aceasta m-a cutremurat și m-a făcut să mă gândesc din nou la acea teribilă zicală “să nu ți se dea câte poți duce”. Parcă doream oarecum să se termine ca să văd că s-a terminat și calvarul acestei femei, uitând probabil că aceasta este o poveste reală și că viața acestei femei continuă și după ce termin eu de citit cartea.
 
Într-un final mi-am dat seamnă însă că în spatele tragediilor prin care a trecut acest om, se ascund lecții nebănuite pe care doar cineva care a trecut prin infern le poate da celorlați. Am rezonat foarte tare cu Libby, am compătimit-o, iar mai apoi am admirat curajul de a se ridica în fața destinului în așa fel încât părea că detinul nu o lovise niciodată. Mi-am dat seama poate pentru a mia oară că lumea e doar a celor curajoși și că indifernt cât de loviți suntem de soartă, de viată, de un destin ce pare de multe ori lipsit de sens, trebuie să ne ridicăm și să mergem mai departe. Această carte ar fi trebuit să primească un premiu pentru curajul de a fi fost scrisă.

10 lucruri care mi-au plăcut vara asta

Mărgeluța noastră simpatică foc mi-a dat de lucru cu o leapșă foarte de sezon, așa… sincer abia am așteptat să-mi fac un pic de vreme și să o execut. Trebuie să stau să mă gândesc puțin care au fost cele mai cele 10 lucruri care mi s-au întâmplat vara asta… hmmm… vara a fost destul de plină, așa că fac rapid ordine în gânduri și mă pun pe scris. Ordinea e aleatoare și când zic vară am în minte perioada începută de prin iunie și până cam pe vremea asta :)
 
1. Mă bucur enorm că am primit în vizită mulți prieteni dragi cu care m-am plimbat prin Cluj ca și cum aici m-aș fi născut, arătându-le un oraș plin de farmec. Asta e unul din lucrurile benefice care s-au petrecut vara asta. Nu doar că am făcut pe gazda mai mult ca de obicei ci m-am și înconjurat de persoane pozitive și foarte calde. Pot să spun că prin aceasta am reînodat relații, mi-am îmbogățit “portofoliul” de oameni cu care sunt pe aceeași lungine de undă și mi-am dat seama cât de important e să știi că mai există ființe care vibrează la fel ca tine și lasă să se vadă acest lucru.
 
2. Am fost la 4 nunți, dintre care două pot să zic că au fost în “familie”. 2 prieteni care-mi sunt ca niște frați s-au căsătorit fiecare cu aleșii inimilor lor, iar eu am fost acolo, alături de ei în așa momente importante. Știți genul acelea de clipe pe care nu ai vrea să le petreci în altă parte? Ei bine, așa am simțit eu la nunțile lor. Una din ele a fost chiar sâmbăta ce tocmai a trecut, așa că LMA și CASĂ de PIATRĂ, Luci și Erika !!!! Să fiți fericiți dragilor și să mai tragem o “paranghelie” ca cea de sâmbătă și la botez :P
 
3. Îmi place faptul că deși a fost obositor de cele mai multe ori, am reușit (mai mult forțată de împrejurări recunosc) să ajung foarte des la pe Ineu, adică ceva de genul la 3 săptămâni odată, ceea ce e o realizare căci au fost și perioade de 2-3 luni de absență de “acasă”.
 
4. Am ajuns și noi în Grecia și nu am trecut întâi pe la Paralia ci am mers direct pe insulă. Corfu ne-a rămas în inimă, mie mi s-a lipit de suflet și acum tânjesc după soare și mare, după distracție la piscină și prăjeală la soare și poze făcute la fiecare colț de stradă și la fiecare zâmbet la soarelui și al nostru :)
 
5. A fost neașteptat și plăcut faptul că am mers la Skopje în Macedonia să-i vedem pe Stanko și pe Dejan. Anul trecut când ne-au chemat la ei, am crezut că va mai trece multă vreme până să dăm pe acolo, cred că într-un fel nici nu știam sigur dacă o să dăm curs vreodată invitației lor sau nu. M-a impresionat faptul că Dejan deși stă în alt capăt de țară a venit să petreacă în Skopje câteva zile doar ca să se întâlnească cu noi.
 
6. Sunt încântată de faptul că nu am prea stat închisă în apartament și am plecat aproape în fiecare weekend pe aici prin împrejurimile Clujului. Salina de la Turda a fost cea mai des vizitată, adică de 3 ori în 3 luni :)
 
7. Am citit Anna Karenina și mi-a plăcut. Ăsta e un moment de sărbătorit în lumea mee de cititor :D De asemenea am mai citit cărți care mi-au lăsat o impresie foarte plăcută deși nu mă așteptam, cum ar fi Mamă, te rog să nu plângi a lui C. Popovici (cartea primită de la Luiza, o să vorbesc despre ea și pe blog).
 
8. Deși m-am enervat destul de tare în repetate rânduri, ba că nu-mi ieșea pasența la școală, ba că mă răzbunam acasă pe persoane nevinovate (sorry), zic că per ansamblu mi-am stăpânit bine nervii vara asta, mi-am făcut un pic de curățenie în suflet și nu am băgat în seamă multe aspecte care în mod normal m-ar fi scos din sărite. Asta zic că ar fi un semn de maturitate care sper să mă țină.
 
9. Mi-am băut cafeua cu lapte (sau invers) în câteva dimineți la Ineu cu prietena mea cea mai bună din copilărie. Și au fost niște dimineți atât de calme, atât de relexate și atât de “ca pe vremuri” (când laptele ăla nu avea cafea în el) încât mă și mir că ne-am sincronizat atât de bine și am avut în același timp zilele libere.
 
10. M-am reîntâlnit cu vărul meu primar plecat de ceva vreme din țară și am stat de vorbă pentru prima dată cred, ca niște adulți, pentru că până acum eu eram doar un copil și el un om mare cu probleme. Cred că e cât de cât un mare pas spre o altă relație reluată și e foarte bine așa.
 
Detest să vorbesc despre vară la trecut, dar uite că am făcut-o chiar dacă îmi acest moment mi-aș dori ca vara să fie aici și să mă încălzească. Cu ocazia asta mi-am dat seama pe bune ce vară minunată am avut, ahhhh… ce rău îmi pare că uneori nu văd lucrurile în lumina bună chiar atunci când se petrec…
 
Leapșa merge mai departe către toți cei care au ce povesti despre vara care tocmai a trecut. Hai că știu că aveți toți ce să povestiți :

Tango cu Nadia

Nu mi-am mai cumpărat o revistă de foarte multă vreme. Dar azi nu am rezistat să nu-mi cumpăr revista Tango cu Nadia Comăneci pe copertă. Îmi place Nadia foarte mult, din multe puncte de vedere, i-am citit și cărțulia Scrisori către o tânără gimnastă, am trecut deci testul și nu am judecat-o, cartea ei te poate face să o judeci greșit chiar. Eu am trecut peste, am trecut pentru că Nadia e Nadia și tocmai de aceea am luat revista azi: să mai prind o frântură din Nadia în cea mai bună reprezentație a ei: propria viață.
 
Pentru fani, Tango de septembrie e la chioșcuri și costă 7,9 lei.
 

Anna Karenina

Titlu: Anna Karenina

Autor: Lev Tolstoi
Colecția “Cărțile Adevărul” în două volume
Anul: 2009
Nr. pagini: 956
Preț: 11 lei/volum
Citită în iulie/august
Nota: 10/10
După cum am observat ordinea cronologică a poveștilor mele despre cărți nu s-a prea păstrat în ultima vreme pentru că am citit nenumărate cărți ce au reprezentat un caz special ce trebuia analizat la cald. Un astfel de caz e și Karenina lui Tolstoi, pentru care mi-am sacrificat ore bune din prețiosul timp al vacanței. Poate nu a fost inspirată alegerea de a citi această carte de aproape 1000 de pagini între niște vizite de-ale prietenilor, o plecare la Ineu, o nuntă și o vacanță în Grecia, dar dacă m-am înhămat la ea, am dus-o până la capăt. Am mai citit două cărți subțirele și mai ușurele pe timpul ăsta, dar am și terminat-o pe Karenina într-o noapte când ambiția a învins somnul.
 
Pot înșira multe despre carte, despre subiectul pe care nu l-am găsit atrăgător din pricina filmului văzut înainte, despre scriitura măiastră a rusului ce părea că nu mai epuizeză, dar nu vreau să înșir lucruri cunoscute foarte bine deja ci doar să-mi dau cu părerea despre această capodoperă a literaturii universale. Plecăm de la premisa că lumea a citit această carte și știe despre voi vorbi în continuare.
 
În primul rând, nu pot pricepe cum cineva (citeam pe un blog) a citit această carte la 12 ani. Oi fi eu mai necoaptă așa… dar onest vă spun că pentru mine această cartea a fost grea chiar și acum. Nu mă refer la povestea în sine ci la ce implicațiile ce curg din ea. Și apoi mai e stilul lui Tolstoi, mi-e greu să cred că e accesibil pentru o persoană de 12 ani, dar, mă rog, sunt eu mai puțin dotată intelectual. Așa, trecând peste asta, cartea e colosală oricum ai privi lucrurile. Se dezbat multe probleme existențiale în ea și toate sunt la fel de importante, nimic din ce am citit nu mi s-a părut lipsit de importanță și peste care se poate trece cu vederea.
 
În al doilea rând personajul central al cărții nu a fost doar Anna. Ea a fost unul din personaje. Cel mai complet personaj a fost pentru mine Levin și povestea vieții lui, venită oarecum în antiteză cu cea a Annei, a fost chiar mai mult dezvolată în roman. Apoi, Kitty a cărei poveste pe mine cel puțin m-a interesat deosebit de mult, eram foarte curioasă ce i se va întâmpla în final unei femei ca ea. Păcat că Tolstoi nu i-a dat până la urmă mai multă strălucire, așa cum am sperat.
 
Apoi, mă întrebam: Oare de ce mă dezamăgesc pe mine așa de tare personajele din romanele rusești? Cu Raskolnikov al lui Dostoievsky am un război personal care merită o postare separată, așa că Anna nu a făcut decât să mă pună la generaliat personaje cu potențial care fac greșeli colosale. Dar, tot eu singură am încercat să-mi răspund: așa e firea umană, acesta probabil este mersul natural al lucrurilor care face ca în Univers să se păstreze un anumit echilibru (Clau ar ști să vă zică mai multe despre legile fizice).
 
De ce m-a dezămăgit Anna? Pentru că nu a știut ce vrea, pentru atunci că când a avut ceva pentru care a îndurat multe, acel ceva nu a mai mulțumit-o. Nu, nu m-a dezamăgit pentru că s-a sinucis, probabil și dacă nu vedeam filmul intuiam acest final pentru că i-am intuit Annei slăbiciunile care se accentuau pe cum dădeam paginilie. De asemenea m-a mai dezamăgit pentru că a fost mult prea femeie, adică nu și-a asumat anumite lucruri, a fost, permiteți-mi să spun, superficială. Nu poți să lași totul pentru o iubire de care te îndoiești (unde mai pui că îndoielile erau cam fără motiv, tipic femeiesc).
 
Da, finalul a fost cutremurător, mă refer la finalul Annei, nu la finalul cărții, care a fost foarte filosofic de altfel. Anna a sfârșit tragic, cu atât mai tragic cu cât noi cititorii știam că putea fi fericită. Dar și aici există un dar, drama omului care gândește prea mult și întoarce pe toate părțile fiecare vorbă, fiecare, situație, fiecare gest. Petresciană atitudine la un personaj de acest gen, dar câtă luciditate atâta dramă, funcționează și aici, perfect.
 
De ce face parte Anna Karenina din, probabil, cele 100 de cărți pe care cineva va trebui să le citească până nu moare? Pentru că este o poveste foarte umană, pentru că deși societatea s-a schimbat, există ceva în ființa umană care o definește și care nu se va schimba niciodată. Pentru că personajele sunt foarte complexe, iar trăirile lor foarte bine redate, nu am mai întâlnit niciunde atâta rigoare și atâta trudă în conturarea unui personaj. Pentru că în cele din urmă, dacă ești total străin de poveste, ea se poate să iasă în întâmpinarea ta cu cele mai calde emoții și poate să te facă să o citești iar și iar cu același interes. Pentru că așa cum există filme ca și Casablanca, cântăreți ca Frank Sinatra sau păsări ca lebăda, tot așa există și cărți ca Anna Karenina, adică PUTERNICE, SENSIBILE și PERFECTE.

Small talk, întrebări, planuri, diverse

Mi-am unit conturile de pe Picasa prin cumpărarea a 20 de GB în plus cu 5 dolari/an. Acum ar trebui să-mi ajungă. A durat puțin până am reîncărcat pozele de pe Celina pe Bianca, dar măcar acum sunt toate într-un loc, ordonate și safe.
 
Poșta Română mi-a tras clapa. Statistic trebuia să se întâmple deși sunt tare supărată pentru asta. I-am trimis Luizei ceva și nu tot ce am pus în plic a și ajuns la destinație. Rușine, Poșta Română, aproape că doream să vă laud, dar mi-am luat-o în freză pe bună dreptate. Sorry, Luiza…
 
Am văzut primul episod din House M.D și din 10 things I hate about you, primul e din ciclul “mare mirare că nu l-am văzut până acum”, al doilea e din ciclul “alt serial cu adolescenți ciudați”, primului îi dau șansa meritată, la al doilea mă mai gândesc.
 
Întrebare, tot despre seriale: ce e atâta tam tam cu Gossip Girl? Aș încerca, că tot vine toamna/iarna și o să stau mai mult în bârlog. Dacă e cineva care citește pe aici și are o părere pertinentă despre Gossip Girl să-mi zică.
 
Mai merge cineva în vacanță de acum? Dacă da, unde și mai ales ce prețuri a găsit… simt că o să mă damblagesc dacă nu o să mai plec pe undeva până vara viitoare :D
 
E încă marți și iar am ars pâinea prăjită… poate că ar trebui să-mi cumpăr alt aparat că pe ăsta tre să stau să-l păzesc ca să mănânc o pâine decentă.
 
Nu am terminat povestea din Grecia și mai am să vă povestesc și despre Macedonia și Skopje. Dar, m-am gândit că poate ar fi mai bine să merg cu o postare/două pe săptămână despre vacanță, căci drept să vă spun nu-mi place să epuizez așa de repede subiectul și nici nu vreau să mă plictisesc până și pe mine de el :))
 
Azi am alegat un km pe pista din parcul Iuliu Hațieganu, mâine vreau să alerg un km jumate, apoi doi și tot așa, dacă o să țină vremea cu mine și cu planurile mele până dă frigul acela cu minus și zăpada aia groasă vreau să ajung să aleg minute bune fără să gâfâi :D
 
Azi plecând de la școală, o cunoștință trecută de prima tinerețe m-a întrebat ce mai fac. M-a pus naiba să-i răspund că nu fac așa de bine pe cum aș vrea. Omul s-a mirat peste măsură și mi-a trântit în față întrebări gen: “Sunteți cumva bătrână?”, “Aveți oare către 80 de ani și mergeți în baston?”. Văzându-mă perplexă a continuat cu alte remarci ce în mod normal ar fi trebuit să mă măgulească și să mă remonteze, dar m-a întristat adevărul lor… așa că nu am ieșit memorabil din situație. Am urat o zis bună, am întors spatele și am plecat :P
 
Bronzul meu pleacă la plimbare, offf… și îmi plăcea așa de mult :(
 
Îmi place Alejandro, dar nu și GaGa, îmi place melodia, dar nu și clipul. Sincer, chiar îmi place melodia asta. Probabil că e mai veche, dar eu cum nu mă știu la muzica nouă, pentru mine asta pare foarte nouă :D