Autor: Libby Southwell cu Josephine Brouard
Editura: Allfa, 2010
Colecția: Cărțile adevărate
Traducere din engleză de Iuliana Hiliuța
Preț: 24 lei, librăria Humanitas
Nr. pag: 228
Cu siguranță povestea lui Libby Southwell mi-a rămas în inimă așa cum i-au rămas ei în inimă locurile care au vindecat-o și care i-au redat speranța de viață. Copleșită de tristețe după moartea fulgerătoare a logodnicului ei și a unor prieteni dragi, Libby pleacă după cum mărturisește în lumea largă pentru a se vindeca. Și asta pentru că nu mai suporta să rămână în Australia natală și să plângă cauze pierdute.
Pentru cei care cred că această carte e ceva în genul Eat, Pray, Love trebuie să menționez că nu prea sunt asemănări de conținut, poate doar de formă, dacă e să catalogăm repede. Această cartea este și ea ce-i drept o mărturie reală, dar cu mult mai cutremurătoare și cu miez. Libby parcurge India, Tibet, Mongolia și Franța pentru aș găsi liniștea, pentru a alunga nebunia care o urmărea.
Dar deși ai impresia că dacă viața te-a lovit odată tare ar fi prea nedrept să te mai lovească încă odată, din această cartea am aflat că viața te poate lovi cu aceeași forță chiar în repetate rânduri fără a se gândi câtă dreptate sau nedreptate poate gasi cel lovit în asta. Pe mine cartea aceasta m-a cutremurat și m-a făcut să mă gândesc din nou la acea teribilă zicală “să nu ți se dea câte poți duce”. Parcă doream oarecum să se termine ca să văd că s-a terminat și calvarul acestei femei, uitând probabil că aceasta este o poveste reală și că viața acestei femei continuă și după ce termin eu de citit cartea.
Într-un final mi-am dat seamnă însă că în spatele tragediilor prin care a trecut acest om, se ascund lecții nebănuite pe care doar cineva care a trecut prin infern le poate da celorlați. Am rezonat foarte tare cu Libby, am compătimit-o, iar mai apoi am admirat curajul de a se ridica în fața destinului în așa fel încât părea că detinul nu o lovise niciodată. Mi-am dat seama poate pentru a mia oară că lumea e doar a celor curajoși și că indifernt cât de loviți suntem de soartă, de viată, de un destin ce pare de multe ori lipsit de sens, trebuie să ne ridicăm și să mergem mai departe. Această carte ar fi trebuit să primească un premiu pentru curajul de a fi fost scrisă.
3 comentarii
M-ai facut curioasa. Din seria aceasta de "povesti adevarate" am citit doar volumele cu Masaii.Povestea m-a impresionat, dar m-a enervat teribil felul in care era scrisa.:)
M-ai convins, vreau si eu sa o citesc. Am sa o caut, este recenta?
Da, voua chiar v-o recomand cu convingere :)