Search results
200 results found.
Treviso, locul în care s-a născut Tiramisu
Asta ar mai fi restanța mea, despre minivacanța de toamnă din Italia. Mai are Clau două și zice că dacă îi dam răgaz, până la final de 2014 ne onorează cu ele. A fost o perioadă tare aglomerată și din acest motiv o poveste savuroasă despre Treviso abia acum s-a cerut scrisă și așternută pe blog, când prima promoroacă sănătoasă, de iarnă, s-a așternut și peste orașul meu…
Ce ați vizitat în România în 2014?
Da, începem retrospectivele (mai devreme) pentru că sunt foarte curioasă… Azi vorbeam cu cineva și am aflat că pentru câteva persoane din anturajul meu anul 2014 a fost “anul României”, când s-au plimbat prin țară în toate părțile și au descoperit-o sau redescoperit-o, după caz. Eu nu pot spune chiar același lucru, pot zice că anii precedenți 2012 și 2013 au fost mai plini de excursii prin România decât 2014 și mai am câteva idei îndrăznețe pentru anul ce vine… Dar nu mi-am abandonat țara nici anul acesta. Voi?
Achiziții boeme din ultima vreme (guilty pleasures)
Și am făcut și una bucată rimă cum îi șade bine poetului :) Una peste alta, în vălmășagul de chestii care s-au întâmplat și se întâmplă în continuare în acest sezon prin “lumea mea” s-au arătat și câteva ipostaze în care mi-am spus că Moș Crăciun e senil (că e Moș, se înțelege) și uneori vine de mai multe ori pe an, iar alteori zici că a uitat adresa. Acum, combinat și cu ziua mea, probabil că se va supăra că tocmai l-am făcut senil, dar să vedeți câte mi-a adus :)
Pe urmele Contessinei, la Fiesole într-un superb decor toscan
O luară pe drumul pe care mergea el întotdeauna, în unghi ascuțit spre Ponte alle Grazie, traversând râul Arno și urcând spre bătrânul fort. Stând pe parapetul de piatră, era ca și cum își legănau picioarele în râul ce traversa orașul. Michelangelo îi arătă vila tatălui ei în Fiesole, cu Badia chiar lângă ea, zidul cu opt turnuri ce apărau orașul la poalele dealului Fiesole, înghesuiala albă și strălucitoare a Baptistierului, Domului și Campanilei, Signoria, cu turle înalte din piatră aurie, orașul oval închis de ziduri și râu, și pe partea lor, Palatul Pitti, luminat de lună, construit cu piatra din propria carieră din grădina Boboli, chiar sub parapet. Stăteau aproape unul de celălalt, mângâiați de lună. Erau prinși de frumusețea orașului și de dealurile care îi îmbrățișau la fel de drăgăstos cum era Florența îmbrățișată de zidurile ei. Degetele lor se căutară încet pe suprafața aspră a pietrei, se atinseseră și se împletiră… (Irving Stone – Agonie și Extaz)
Kissing my 20’s Goodbye!
Mă paște o răceală ce pare a debuta cu un roșu în gât de toată frumusețea (story of my life) :) Apoi era să-mi rup piciorul drept, zilele trecute făcând poze (și nu glumesc, chiar m-am speriat rău de tot) și peste 3 zile, că atâtea au mai rămas, schimb prefixul și cică ar fi o schimbare importantă… Sunt cam ocupată, nu credeți? :)
Am călărit la Felix, am biciclit în Gheorgheni, m-am bălăcit la Cojocna și alte activități de vara trecută
Zilele au intrat în sac și toamna s-a așternut peste noi și peste poveștile de vara trecută. Parcă a trecut atât de repere că nici n-am apucat să mă bucur de vară. Lumea zice că pe la noi pe aici prin centrul României vara trecută nu prea a fost vara, a plouat mult, au fost dimineți de-a dreptul reci și seri de vară mai puțin fierbinți ca în alt an. Mie vara acestui an mi s-a părut o combinație între primăvară și toamnă, fără fierbințeala caniculei și fără acele seri lungi petrecute pe balcon… Inclusiv verdele mijlocului de vară, din imaginea de mai jos, înclină spre o primăvară dusă la extrem…
România la Campionatele Mondiale de gimnastică: sentimental prin istorie
Tocmai se desfășoară Campionatele Mondiale de gimnastică de la Nanning din China (transmise de TVR1), iar echipa de gimnastică feminină a României s-a clasat pe locul 4, la foarte mică distanță de podium. Reușim cumva să ne menținem acolo în top, chiar dacă poate avem o față mai palidă ca altădată. Mi-am recitit mai ieri articolul scris cu mult patos despre “călătoria” României prin gimnastică la JO și mereu mă bucur că am scris acel articol, este unul din articolele mele de suflet… L-am scris ca numai pentru mine, să am situația undeva și să nu uit. Așa că azi revin cu puțină istorie și puțin sentiment în “călătoria” mondială a gimnasticii românești…
