Search results
200 results found.
Hello October! Ce-mi place mie la tine!
Parcă a fost anume croită ziua de azi ca să-și facă octombrie intrarea triumfătoare în sezon: o dimineață călduță (mai caldă ca celelalte de la final de septembrie), o zi însorită în care am stat la mânecă scurtă, o cafea și două brioșe savurate după-amiaza târziu (că tot dorm pe mine de două zile) și o surpriză la ceas de seară, de a trebuit să mă frec la ochi bine de tot zărind-o în bibliotecă, unde cică mă aștepta de ceva vreme… Rămâi așa octombrie, măcar așa… măcar anul acesta ;)
Ljubljana de turtă dulce în vreo 30 de fraze și vreo 20 de imagini
… și câteva ore petrecute în capitala Sloveniei, în locul în care încă de pe 20 august toamna mi-a șoptit că e aproape. Nu m-am entuziasmat! N-au fost mai mult de 19 grade, puțin după mijocul lui august în Ljubljana, iar noi eram înveșmântați în straie de litoral croat, nu de alta, dar capitala Sloveniei se afla cam la două ore de Opatija cea însorită și cu aer monegasc… Ce a ieșit din întâlnirea asta inopinată cu toamna, vedeți mai jos…
La mare în Croația: Duga Uvala, plaje, mare, soare, pietricele etc
Cel mai probabil, după acest articol voi face o mică pauză de relatări din Croația, căci mă așteaptă aici pe blog câteva îndatoriri neterminate, însă, țin neapărat ca la acest început de septembrie să vă mai povestesc și despre vacanța la mare la croați, căci vacanțele de vară (concediile) nu s-au terminat încă, chiar dacă doamna toamna ne dă târcolale tot mai evidente. Încerc să răspund la întrebările “Și, cum a fost la mare în Croația? Mai frumos ca în Grecia? Mai scump ca la noi? Merită să mergem cu copiii? Cât de deranjante sunt plajele cu pietricele? etc”.
“Cucerirea Istriei” – L’emozione non ha voce…
Nu prea știu de unde să încep, de ce să nu fiu sinceră? Istria m-a impresionat destul de tare și mi-a luat ceva vreme să-mi pun gândurile în ordine, să mă gândesc la ea ca la un loc minunat în care mi-a fost dat să ajung și să o pun la păstrare în memorie, pentru zilele din ce în ce mai ploioase și nopțile din ce în ce mai lungi din toamna care va urma. N-aș vrea să uit să vă spun nimic din ce am văzut și ce am simțit, dar asta nu prea e posibil. Rezultatul o să-l vedem împreună un cappuccino fierbinte și două/trei ore mai târziu ;)
O cetate uimitoare: Rupea!
Și acum, când mă uit la poze, aproape că nu îmi vine să cred că o cetate atât de “lustruită” și îngrijită există în România. Pe drumul de întoarcere spre Cluj, de la Brașov, știam că există posibilitatea de a urca la Rupea, dar nu știam dacă timpul ne va ajunge să ajungem la ea. Oricum eram puțin frustrată că nu oprisem deja la Făgăraș, numai că în plus, eram și moartă de oboseală… Când am zărit-o, însă, din șosea…
100 de motive să iubești (și tu) Clujul
După ce articolul de ieri a sunat ca o scrisoare de rămas bun către Clujul care m-a adoptat de 7 ani, mi-am dat seama că poate nu am fost suficient de precisă în abordarea sentimentelor mele față de el. Așa că am pus în aplicare un plan mai vechi, acela de a creiona în 100 de motive dragostea mea pentru orașul acesta minunat. Nu știu dacă mai țineți minte, dar anul trecut pe vremea asta scriam un articol la fel pentru Sibiu ;)
Vara pe deal și o mică vorbărie despre timpul liber
Câte două ore (și nimic mai mult), din ultimele mele două weekend-uri acasă, s-au petrecut pe dealul din spatele blocului (aproximativ în spatele blocului, dar așa îmi place mie să-i spun). V-am mai povestit de el și v-am arătat poze și cu alte ocazii. Că n-am mai fost aici din septembrie anul trecut, este numai vina mea, așa că, de data aceasta, cele patru ore însumate s-au transformat într-un pelerinaj de redescoperire a locului meu de suflet din Florești.
