Carti, Travel

Mihai călare pe Doyle (Un basm modern)

3 comentarii
Titlu: Vând Kilometri
Autor: Mihai Barbu
Editura: Art, București, 2010

Nr. pagini: 475, format mare, poze multe, calitate superioară
Preț: 60 de lei (ediție de lux de la lansare) ;)
Recomandare: un mare DA, nu se pune problema să nu vrei sa cunoști povestea

Mihai Barbu, Doyle, Mongolia.ro și una dintre cele mai frumoase povești ale unei călătorii peste mări și țări. O carte album cu fotografiile strânse în 4 luni de un om călare pe o motocicletă, din România până în Mongolia și înapoi. Mi-a plăcut foarte mult cartea, mai ales că nu eram o cititoare fidelă a blogului Mongolia.ro, am aflat multe lucruri în premieră din aceste scrisori către prietenii care practic l-au pus pe Mihai în șa și i-au cumpărat km ca el să ajungă departe.

Cartea este o experiență umană intensă numai bună de sucit mințile celor ca mine care cred în vise de nerealizat și care printre altele nu au curajul să ia taurul de coarne și să plece, deși și-ar dori maxim să o facă, într-un fel sau altul.

Vând Km a apărut dintr-o dorință nebună de a experimenta un stil de viață nomad pentru o perioadă cât de cât determinată, însă pe un anume buget și mai ales pe un anume mijloc de transport, o motoretă transformată peste noapte într-un personaj principal de carte. Doyle devine în acest fel calul lui Făt Frumos din basme, calul care-l ajută să salveze prințesa și să se căsătorească cu ea, aici Făt Frumos însă, dorește să cunoască lumea (prințesa lui) și să se bucure de ea. Similar, aș zice.

Și la fel ca în basme, deși mereu ai tendința să zici că nu este posibil tot ce citești și aici ai același feeling, dar pentru că știi că această călătorie chiar a avut loc, că Doyle chiar exită fără a mânca jeratec înainte și că Mihai este un român de-al nostru cu coamă de Făt Frumos, nu-ți rămâne decât să feliciți echipa formată din cei doi și să începi să crezi că se poate.

De-a lungul celor 400 și ceva de pagini mari și late înțesate cu imagini (parcă sunt două povești, una pe care o poți citi și una pe care o poți vedea) călătorești și tu ca cititor. Pleci din România, te răstorini înainte de graniță, te gândești că unii în locul tău ar lăsa totul baltă, dar tu ai mai făcut-o și nu mai vrei rateuri, treci în Ucraina, întâlnești nișt englezi tineri beți mai tot timpul, pleci în Rusia, poliția te jecmănește și nu mai ai încredere în nimeni, apoi cunoști niște ruși care ai zice că ți-au fost prieteni din fragedă pruncie, care îți dau și sufletul și te ajută așa cum poate vecinii sau frații tăi de acasă nu ar face-o niciodată. Ajungi să vezi Lacul Baikal, apoi plângi când ajungi în Mongolia și te îndrăgoștești de cerul lor albastru și de ceaiul băut la gura iurtelor mereu deschise pentru străini. Îl faci pe Doyle vedetă și îl fotografiezi cu toți dorițorii, deși te îngrijorezi pentru el căci azi îi cade una, mâine altele și el este singurul tău sprijin. Apoi călătorești spre toate țările alea cu “stan” la sfârșit și te minunezi de cât de diferit de frumoase pot să fie, treci de granițele lor mereu cu un morcov undeva că s-ar putea ca ceva să nu fie tocmai bine, vezi marea care nu mai are apă, te întristezi și vizitezi apoi Turcia dacă tot ești în trecere și ți se pare că deja ai ajuns acasă când dai de Istambul. Apoi ajungi și acasă, acasă după cea mai tare călătorie din viața ta, călătorie pe care ai tratat-o prin unor cu toată seriozitatea, călătorie care te-a învățat că în viață totul se câștigă atâta timp cât “joci”. Și la final îți spui că ai mai face-o, deși poate nu singur și poate nu la fel de “la noroc”.

Mi se pare maxima satisfacție si maxima reușită să vrei să o iei de la capăt la final, nu cred că cineva își dorește mai mult de la o astfel de experiență. Dacă vrei să o iei de la capăt înseamnă că ai învățat suficient încât să crezi că totul este posibil cu condiția să vrei. Par așa de goale cuvintele astea, dar sunt atât de adevărate că mereu mă cutremur de când le-am înțeles sensul pe deplin și mereu și mereu mă gândesc la ele cu admirație.

Bravo Mihai, bravo Doyle, bravo lume care ai plătit acei Km pentru un vis, bravo lume care i-ai primit pe cei doi cu brațele deschise (sau închise, după caz), bravo pentru ideea plecării și bravo pentru ideea cărții, de mai multe ori bravo…

Contact. Doyle, mergem acasă.

P.S. Puteți citi și voi din poveste pe Mongolia.ro, dar vă sugerez totuși să cumpărați cartea, măcar așa eu una am simțit că într-un fel aparte am cumpărat peste timp, un Km, unul singur, din această călătorie pe care Mihai a ales să o împartă cu noi.

Italia, Macedonia, Serbia, Travel

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (II)

8 comentarii

Continuăm călătoria spre celelalte trei capitale Europene pe care le-am vizitat chiar anul trecut.

Belgrad (august 2010)

Dacă nu l-aș fi văzut nu aș fi crezut că poate fi atât de frumos chiar și cu acele clădiri bombardate care mi-au făcut piela de găină. Belgrad-ul, capitala Serbiei este un oraș curat și atrăgător, cu bulevarde largi și parcuri imense chiar în centrul său. Sincer mi s-a părut mai frumos ca Bucureștiul dacă ar fi să-l compar cu ceva.

Locul preferat: chiar centrul, în fața Ministerului afacerilor externe und mi-am parcat mașina și am primit și amendă :))

Ce să nu ratați: definitely o pleșcaviță autentică, noi am ratat-o că nu aveam dinari și ne-a fost o ciudă….

Regret: că l-am văzut cumva în trecere și merita mai mult, mi-aș fi dorit mai ales să-l văd noaptea

Skopje (august 2010)

Capitala Macedoniei m-a impresionat prin faptul că am văzut că lucrurile se mișcă, că știu să atragă turiștii și că nu se lasă. Prevăd un viitor frumos pentru Skopje, se construiește de mama focului și nu doar blocuri de locuințe ci teatre și biblioteci. Am văzut cu ochii mei cum se lucra. Centrul este foarte drăguț, modern și aranjat.

M-a impresionat ceasul de pe Muzeul de Istorie care s-a oprit la ora marelui cutremul din 1963, care a devastat orașul și în care și-au pierdut viața foarte mulți oameni. M-a impresioant și casa memorial a  Maicii Tereza și Podul de piatră de pe râul Vadar.

Locul preferat: Fortăreața Kale care deși văzută la 40 de grade mi s-a părut un loc superb (aici, dacă vă puteți imagina este amplasată si Ambasada USA în Macedonia)

Ce să nu ratați: îngețata comparabilă cu cea din Italia și Casa Maicii Tereza (unde este intrarea liberă și se pot lăsa mesaje)

Regret: că nu am intart la Muzeul de Istorie, dart eram mega obositi dupa ce am condus din Corfu.

Roma (noiembrie 2010)

Trebuie să mai vin aici. Cu această idee am plecat anul trecut de la Roma, după cele 5 zile petrecute acolo. Roma este fără să exagerez, un oraș de o frumusețe rară, de unde un impătimit al istoriei nu ar mai pleca. Roma este inima Italiei și orașul cel mai vizitat. Este și mândria țării și o altă capitală imperială, ai impresia că aici se întâmplă totul. Nu îți vor ajunge nici 100 de zile ca să zici că ai văzut-o, dar te poți amăgi cu o săpătămână. Greu mi-am găsit cuvintele să spun ceva despre Roma, când am povestit aici pe blog, de aceea nici acum nu pot zice mai multe.

Locul preferat: Piazza Navona (o superbitate care pare alt loc in diferite momente ale zilei)

Ce să nu ratați: urcarea în Cupola Catedralei Sf. Petru de la Vatican (priveliștea este sufocant de frumoasă)

Regret: că nu am intrat să văd Il Colosseo și din interior (dar am zis că las să-l văd așa cu Clau)

Pe lista “de vizitat” mai sunt și alte capitale de care ochii mei abia așteaptă să se bucure. Voi pe unde ați colindat?

Austria, Franta, România, Travel, Ungaria

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (I)

11 comentarii

Spre rușinea mea, nu am văzut până în prezent decât 7 capitale europene, cu tot cu Bucureștiul, lucru care nu este tocmai lăudabil, dar sper din suflet și “I mean it” că pe viitor să ajung să vizitez și altele. Până atunci vreau să povestesc puțin despre cele 7, în ordinea în care le-am văzut:

Budapesta (martie 2002, iulie 2007, decembrie 2010)

Este poate una dintre cele mai frumoase capitale europene, un oraș fermecător, pe Dunăre. Cele două parți ale orașului Buda și Pesta se completează de minune, dacă Buda este centrul vechi, cu Cetatea, Bastionul pescarilor și muzeele, Pesta este centrul nou și modern, dar nu lipsit de valoare culturală, Parlamentul este o construcție deosebită, iar Szant Istvan Uta, o piață elagantă și compleșitoare.

Recomand totuși o vizită vara (vizita mea din iulie 2007 a fost cea mai frumoasă). Iarna s-ar putea să vi se pară cam frig și este destul de rece, de Revelionul trecut am cam înghețat :D

Locul preferat: Podul cu lanțuri și panorama de la Cetatea Buda

Ce să nu ratați: o mini croazieră pe Dunăre (face toți banii) și un gulaș ca la mama lui, yummy!

Regret: că niciodată nu am mers la unul din spa-urile celebrei ale Ungariei

Viena (mai 2007)

Am reușit performanța de a vedea și Viena înaintea Bucureștiului. De Viena mă leagă cea mai frumosă amintire din facultate. Am hotărât să nu participăm la un așa zis bachet de final de facultate și să mergem intr-un weekend prelungit la Viena și a fost poate cea mai buna hotărâre luată de-a lungul celor patru ani :)

Mă minunam la fiecare colț de stradă, eram încântată de tot ce vedeam. Nici nu aveam cum să fiu altfel în capitala unui fost mare imperiu. Am reușit să vedem destul de mult, dar acum la câțiva ani dispanță se impune o nouă vizită cu recuperarea obiectivelor ratate.

Locul preferat: Palatul Schombrunn cu grădinile sale

Ce să nu ratați: urcarea în Turnul Dunării de unde aveți panorama asupra Vienei modene și Parcul de distracții Prater

Regret: că nu am fost cu Clau la Muzeul Științelor și Invențiilor (am avut de ales între gădinile de la palat și muzeu și fiecare a ales altceva) și că nu am stat mai mult în Prater

București (iulie 2007, ianuarie 2009, octombrie 2010)

Fac parte din cei cărora le place Bucureștiul, poate din cauză că nu trăiesc acolo, dar sincer, ca și turist în capitala propriei țări, eu m-am simțit bine. Nu este și nici nu va fi niciodată un oraș curat, de asemenea tot niciodată nu va fi un oraș modern și impetuos și asta din cauză că va dăinui acolo patina comunismului. Dar cu toate astea mie îmi place. Iar despre oameni nu mai zic, am întâlnit numai bucureșteni de treabă.

Locul preferat: Casa Poporului, mai ales interiorul este extraordinar de frumos.

Ce să nu ratați: un cappuccino la Hotelul Mariott (Luiza m-a dus acolo și au fost cred, cele mai drăguțe ore petrecute la București)

Regret: că nu am stat niciodată mai mult de 2 zile în București să mă pot plimba în voie prin Cișmigiu. Și că nu am mers la IMAX

Paris (noiembrie 2009)

Săptămâna la Paris a fost cea mai frumosă din viața mea de până acum și nu spun cuvinte mari. A fost inedită din atât de multe puncte de vedere că nu o să le înșir acum ci doar o să mă limitez la faptul că Parisul m-a fermecat iremediabil și pentru totdeauna. În primul rând mi-am dorit să-l văd de mica, a fost ca un vis împlinit și imi doresc din toată inima să mai ajung acolo și dacă se poate să stau mai mult, ceva mai mult. Am văzut puțin din el, probabil și din cauză că niciodată nu o să poți vedea tot, dar am speranța că se va mai lăsa descoperit de mine.

Locul prefat: Turnul Eiffel noaptea, atât el cât și panorama Parisului din el, mi se trage de la faptul că am trait cu imaginea asta 25 de ani, până am ajuns să-l văd.

Ce să nu ratați: Disneyland-ul (pentru o mie de motive, dar cel mai tare este că acolo o să uitați complet de orice altceva, de toate supărările și toate mărunțișuile inutile)

Regret: că nu am putut lua atmosfera cu mine acasă :D

va urma

Travel, Ungaria

Revelion 2011 la Budapesta

5 comentarii
După ce am mai vizitat capitala Ungariei de două ori, în 2002 și respectiv în 2007 și după ce am zis ca ne-am săturat ca de Revelion să stam ori la Ineu, (pe acasă sau pe la prieteni), ori la Arad în față la primărie, ori la ceva petrecere între prieteni, finalul acestui an ne-a dus la Budapesta, la primul revelion în afara țării.
 
Ne-am făcut rezervări la un hotel inedit, Aquamarina Hotel, un fost vas de croazieră rusesc, construit în 1903 și ancorat acum pe malul Dunării în Budapesta, iar drumul l-am făcut cu mașina din dotare. Fiind 4, drumul a ieșit ieftin de tot, iar cazarea s-a situat muuult sub prețurile oricărui Revelion de restaurant. Dacă mai socotești că Aquamarina mai era și de 4 stele, iar micul dejun îl aveam inclus, poți lesne observa că am făcut o alegere bună.
 
Am plecat din Ineu, pe 30 decembrie la 10 dimineața și la ora 13:30 eram deja la Budapesta, la hotel. Din prima mi-a plăcut camera, am zis că e chiar cea mai frumoasă din câte hoteluri am văzut până acum. Ne-am lăsat bagajele și am plecat în oraș. Pentru că toți l-am mai văzut, am zis să nu ne grăbim să ajungem în centru, așa că am dat o raită printr-un Tesco din apropiere la o sesiune de shopping la final de an. Deși nu cu asta am pornit în gând, la vederea prețurilor mult mai mici ca în România ne-am făcut stocul de Ariel, Lenor, Cherry Coke și Pastă Paprika, ba chiar ne-am revigorat puțin și garderoba, căci unde poți lua în țară 3 perechi de blugi la 9000 de forinți, adică undeva sub 150 de lei? Super afacere :)
 
Apoi am mers la Podul cu Lanțuri, preferatul meu din toată Budapesta, însă frigul era atât de pătrunzător că nu am putut zăbovi prea mult fără căciulă și a doua pereche de nădragi, dar măcar știam cum să ne echipăm pentru a doua zi. Dacă tot am fost în centru, Clau, care mai ajunsese și în 2009 la Budapesta fără mine și știa un restaurant unde cică se mânca cea mai bună viță din zonă, ne-a zis să mergem să cinăm acolo. Dar nu mică ne-a fost mirarea să constatăm că localul se închisese de tot :) Noroc cu faptul că eram în imediata apropiere a unui mall, Buda Center, unde un Burger King ne-a scos din foame pe moment, iar apoi am consumat energia pe la magazinele din zonă.
 
Normal că am ajuns în cameră frânți și plini de frig, însă în cameră a fost tare cald și bine, nu același lucru îl puteai spune și despre apa de la baie (care a fost singurul minus al hotelului), destul de călduță, dar total nepotrivită pentru un duș decent. Totuși, dacă am dorit să ne prindă anul nou curați, am folosit-o și așa :D
 
Ultima zi din an a început cu micul dejun de la hotel, unul încântător, băieții mai ales au fost impresionați de diversitatea lui. A fost un mic dejun bogat și sațios, astfel că plecați apoi din hotel au trecut ore bune până să ni se facă iar foame. De plecat, am plecat la Polus. Avem și noi unul în Cluj și am vrut să vedem de unde a luat Paskany conceptul. Pentru prânz am ales un restaurant din buricul târgului, Piata Szent Istvan, aproape de Parlament, în inima Pestei. Normal că un gulaș de acasă de la mama lui nu putea decât să ne cadă bine.
 
Deși am mers până în față la Parlament, am decis că mai bine am merge la hotel să ne odihnim puțin, să ne încălzim și să răsărim în oraș undeva pe la ora 22 pentru artificii și altele specifice. Zis și făcut, doar că înainte am trecut pe la un Auchan să ne luăm căciuli și fulare, dacă am vrut să nu intrăm congelați în 2011 :))
 
Seara târziu am ieșit în Cetatea Buda, însă am ajuns prea repede, așa că am coborât din nou și am dat un tur al orașului să vedem cum se distrează ungurii, până să urcăm înapoi. Așadar, 2011 ne-a găsit în fața Palatului Buda, cu o sticlă de șampanie și cu artificiile unui grup de nemți pe fundal. Din depărtare am văzut și artificiile cu care dăduseră în Piața Eroilor, însă nu-mi pare rău că nu am coborât acolo căci la întoarcere am văzut atâta lume îmbulzindu-se că sigur nu mi-ar fi plăcut în acea aglomerație.
 
Prima zi din an a fost și cea în care ne-am întors acasă, dar nu înainte de a merge din nou în față la Parlament, de a urca din nou în Cetatea Buda și de merge să țopăim un pic, la propriu, în Piata Eroilor. Cu o cafea de la Starbucks și una de la KFC am luat drumul țării, unde după 100 de km de autostradă de care mi-o fi dor, am ajuns la Ineu mai repede decât am preconizat.
 
Și-am încălecat pe-o șa și v-am povestit așa… cum am petrecut Revelionul 2011 la Budapesta (unul dintre cele mai frumoase capitale europene, poate de top 5 chiar).

Cluj, România, Travel

Cluj Christmas Lights 2010

11 comentarii
Clujul îmbrăcat de sărbătoare!
 

 
Aseară am fost într-o plimbare pe centru ca să vedem minunatele beculețe de Crăciun care s-au aprins vineri și de care toată lumea vorbea de la farmacie pân’ la primărie. Nu știam de ce anul acesta a fost atâta tam tam cu ele. Apoi, am citit pe net că s-a cheltuit mai mult ca în oricare alt an pentru ele și că adio concerte de Revelion din cauza lor. Tot bugetul alocat de primărie pentru sărbătorile de anul acesta s-a dus pe beculețele în stil vienez, cică, venite tocmai prin Elba Timișoara.
 
 
Am fost curioasă, sincer, așa că am mers să le văd. Noh… mie nu mie se par justificate milioanele de lei investite, dar probabil așa o fi arătând Viena împodobită de Crăciun ?!? Ce mi-a plăcut e că fiecare piață are o singură culoare și că în Piata Unirii au pus un patinoar destul de mare și niște căsuțe din lemn care probabil se vor aliniate ca la un târg de Crăciun sau ceva… Idee care nu e rea deloc. În rest…
 
 
Acum, poate vrea și altcineva să ne arate cum s-a îmbodobit orașul lor de sărbătoare. Sunt tare curioasă cum arată și alte orașe, de la noi sau de afară. Ce ziceți? Transformăm asta în leapșă și poate mai postează și alții pe blogurile lor poze din orașele îmbrăcate în lumină…
 

Italia, Travel

Toate drumurile duc la Roma

3 comentarii
Nici nu știu cum de am putut uita de această zicală, o știam, dar parcă o ștersesem din memorie de bună voie. Ieri seară, în fața unei căni de ceai cu fervex în ea, mi-am amintit expresia și instant mi-a venit cheful de a vă povesti ce “altceva” am mai făcut la Roma săptămâna trecută :)
 
Pentru că internetul nu s-a lăsat înduplecat să “meargă” nu am mai apucat să vă povestesc mai nimic live. In plus, în toate serile mă întorceam în camera de hotel ruptă de oboseală, iar dimineața mă trezeam la fel de obosită :D Cu toate acestea eu zic că am reușit să văd din Roma cam toate locurile pe care îmi propusesem să le văd. Chiar dacă a fost un tur de forță, nu-l regret, căci simt că am profitat la maxim de tot timpul liber în care mi-am făcut programul cum am vrut eu.
 
Ce locuri mi-au plăcut și ce locuri am simțit că sunt supraevaluate? Păi… mi-au plăcut așa (nu e un top):
1. Piazza Navona pe care dacă o vezi în diferite momente ale zilei îți va părea un loc complet diferit. Dimineața este luminoasă, dar rece și îți impune un respect deosebit. La prânz o poți găsi aglomerată, dar scăldată într-o lumină aurie, iar seara (noaptea) fântâna lui Bernini (cele 4 fluvii) emană o eleganță aparte.
 
2. Castelul Sant Angelo noaptea este de o mie de ori mai spectaculos decât ziua, iar podul de vis a vis de el este fără îndoială cel mai frumos din Roma.
 
3. Fontana di Trevi este pe bună dreptate cel mai fotografiat obiectiv turistic din Roma. Acolo la orice oră din zi sau din noapte este plin de oameni care vin să-și arunce monedele peste umăr în fântână. Se spune că în acest fel îți asiguri întoarcerea la Roma, iar dorința pe care ți-o pui în momentul în care arunci moneda se va îndeplini cu siguranță. Ca să știu o treabă, am aruncat 3 monede :)) (pentru aceeași dorință) :))
 
4. Piazza Venezia cu impresionantul monument din marmură albă, Vittorio Emanuelle în fața căruia realmente rămâi cu gura căscată.
 
5. Colosseumul noaptea, la fel ca Sant Angelo pare mult mai frumos și mai bine pus în valoare. Ziua nu m-a fermecat, dar așa cum l-am văzut noaptea nu o să-l uit prea curând.
 
6. Piazza San Pietro de la Vatican și Catedrala San Pietro nu le poți lua decât împreună și nu poți decât să spui: impresionant, colosal, fantastic. Trebuie să fii acolo să vezi…
 
7. Piazza del Popolo pe ploaie. Nu degeaba am citit în National Geographic că această piață uriașă este mult mai frumosă pe ploaie. Eu așa am văzut-o și ce minunăție de culori…
 
8. Piazza de Spagna cu numeroasele spanish steps, pe care din fericire toamnă fiind, nu am găsit-o așa de aglomerată. Are un aer distins și parcă nu se potrivește cu nimic din Roma, dar este foarte frumoasă.
 
9. Capela Sistină de la Muzeul Vatican este nemaipomenită. Am ajuns la ea în ultima zi la Roma și chiar mi-ar fi părut rău să fi plecat fără să o văd. Nu sunt o cunoscătoare în ale artei dar, dacă știi măcar câte ceva despre Michelangelo și Botticeli nu ai cum să nu fii mișcat. Este o operă de artă, perfectă.
 
10. Pizza, gelata și cappuccino mi-au plăcut peste măsură și nu m-am săturat de ele nici pe departe.
 
La capitolul supraevaluare, ar intra Campo di Fiori și Columna lui Traian. Îmi pare rău să o spun dar Campo di Fiori mi-a părut prea “piața de la Ineu”, iar Columna lui tătuca Traian un monument frumos care nu e pus chiar deloc în valoare.
 
În rest, am văzut și multe alte locuri frumoase ca Pantheonul sau Santa Maria Maggiore, Circus Maximus, Area Sacra (unde a fost trădat Cezar de către Brutus), Forul lui Traian, Arcul lui Constantin etc. Mi-e chiar imposibil să îmi amintesc exact toate locurile prin care am trecut, pentru că au fost extrem de multe. Dar, cu alte cuvinte, Roma e superbă, iar parafranzând pe cineva aș zice și eu “Îți dai seama câtă istorie s-a jucat aici, de peste 3000 de ani?”.
 
“Intr-adevar, in epoca de glorie a Imperiului Roman, toate cele 29 de cai publice care faceau legatura ce restul tarii si cu provinciile cucerite, duceau la Roma, centrul acestui imperiu, pentru transportarea trupelor, alimentelor, bogatiilor.

Pierzandu-se sensul propriu de calatorie, expresia si-a pastrat astazi sensul figurat, care arata ca diferite mijloace pot duce la acelasi scop si mai multe cai la acelasi rezultat, asa cum altadata drumurile felurite duceau toate la Roma.” (sursa)

Close Menu