Vacanță în Sicilia – două săptămâni pline și efervescente în cea mai mare insulă din Mediterană (prima parte)

10 luni de la Vacanța Mare a anului trecut, 10 luni de provocări de toate felurile și de experiențe diverse și inedite… Și totuși, îmi măsor cumva existența în ritmul acestor Vacanțe Mari – care au pentru mine un sens special. Nu, nu au sens de concediu și aproape că nu vreau să folosesc acest cuvânt, până la urmă “concediu de la ce?”, de la ritmul vieții obișnuite cum o numim atunci când părem resemnați? Nu! Vacanța Mare este o stare de resetare, care nu se termină odată ce ne-am întors dintr-o destinație, iar dacă aveam vreun dubiu că Vacanța Mare n-ar avea pentru mine acest efect cu bătaie lungă, atunci Sicilia mi-a arătat CLAR c’aveam dreptate (iar mie îmi place când mi se dă dreptate) :) Și când mă gândesc cum s-a așezat singură Sicilia în planurile noastre pentru vara trecută îmi vine să râd. Iar mă întorc în acel moment în care știu că destinațiile ne aleg pe noi, iar magnetismul funcționează ceva de speriat. Dar haideți în Sicilia să vă povestesc Ce și mai ales Cum.

Citește mai departe

“Legendele gheții” – Momente memorabile în concursul de patinaj artistic la Jocurile Olimpice 2026 Milano/Cortina

S-a scris frumos acest capitol al patinajului, așa de frumos cum numai în Italia s-ar fi putut scrie (a trebuit cumva să vă anunț încă de la început cât de puțin obiectiv va fi acest articol și cred că mi-a ieșit). “Milano e Cortina”, o ediție a Olimpiadei Albe pe care am urmărit-o în competițiile care m-au marcat încă din copilărie, dar la care am descoperit noi valori și mentalități, care nu se aseamănă deloc cu ce știam din copilărie. Însă ce am remarcat de la început trebuie menționat la început – a fost mai puțin scandalos ca la Beijing, mai puțin dramatic ca la PyeongChang așadar, probabil că a fost cel mai echilibrat concurs de patinaj, per total, din ultimii 8 ani. Ca să nu mai spun ca a fost prima dată după 20 de ani când ne-am bucurat de o prezentă BUNĂ a României pe gheața olimpică, indiferent ce spun acum vitejii, care mereu se arată după ce au trecut războaiele. Vă las mai jos câteva din momentele cele mai intense din lumea patinajului olimpic, așa cum am le-am văzut eu în aceste două săptămâni și cum vor rămâne multă vreme cu mine…

Julia SAUTER ROU, during Women Single Skating Free Skating, at the Olympic Winter games, Winterspiele,Spiele, Summer games Milano Cortina 2026, at Milano Ice Skating Arena, on February 19, 2026 in Milan, Italy. Noxthirdxpartyxsales PUBLICATIONxNOTxINxJPN aflo_320524805

Citește mai departe

Pur și simplu, Firenze! – Ce poți face la Florența într-o zi de decembrie

Când vom ajunge pentru a treia oară la Florența chiar nu aveam habar. Știam cumva ca se va întâmpla, așa cum știu și acum că ne vom mai întoarce, pentru că te tot întorci în locurile pe care ai ajuns să le iubești din prima clipă. Apoi, odată cu plănuirea vacanței de iarnă la Roma, ne-a venit ideea să dăm o fugă de o zi și până la Florența, iar asta din mai multe motive, părea o idee excelentă. În primul rând, urma să-l ducem pe Albert pentru prima dată în orașul nostru preferat din lume, iar apoi urma să-l facem extrem de fericit pe taică’so printr-un drum de 300 km/h dus/întors cu Frecciarossa. Cât despre mine, simplul fapt că urma să mergem la Florența (fie și pe jos), că urma să revăd frumusețea ei diafană din nou și să mă amestec în acea atmosferă de tablou pur și simplu “întâmplător” era motiv de mare sărbătoare.

Citește mai departe

Vacanță de iarnă la ROMA (ediția de Anul Nou, adaptată “cât de cât” copiilor)

Am fost 8 zile la Roma (și prin împrejurmile ei) în perioada 26 decembrie 2023 – 2 ianuarie 2024 și deși am fost în Italia de vreo 10 ori, asta cred că a fost cea mai intensă și complexă vizită dintre toate. Faptul că am ajuns să ne mișcăm prin Italia așa de familiar, ca să nu zic lejer, a contat enorm în dinamica zilelor. Băieții au ajuns în capitala Italiei pentru prima dată, însă eu am mai fost în urmă cu 13 ani (și chiar dacă pare mult prea evident în altă viață, m-am mirat cât de vii îmi erau unele amintiri). Logistic ar fi fost simplu, dacă nu făcea Wizz să pară puțin complicat, în ideea ca ne-am temut să nu modifice zborul, fiind pățiți deja anul trecut cu niște bilete de Barcelona la care ne-am văzut nevoiți să renunțăm. Până la urmă, pentru Italia se pare că nu a fost cazul, dar tot ne-am făcut (sau mai bine zis, nu ne-am făcut) anumite rezervări ȘI în funcție de asta. De exemplu, apartamentul prin Airbnb l-am luat cu anulare gratuită până fix cu o zi înainte de plecare, iar la alte bilete (muzee, trenuri, parc de distracții etc) doar ne-am uitat să ne facem o idee, fără să le procurăm efectiv. Dar, nu a mai contat nimic din toate acestea, când ne-am văzut aterizați pe 26 decembrie, pe aeroportul din Ciampino. Așadar, să înceapă The Roman Holiday!

Citește mai departe

City break la Torino: 72 de ore și 76 de mii de pași în “capitala” ciocolatei de la poalele Alpilor

N-am mai făcut niciodată asta, n-am mai documentat niciodată așa o călătorie: aproape total de la fața locului. Însă, totul a pornit de la planul pe care l-am construit și pe care, de această dată, ni l-am trimis pe email cu câteva zile înainte de plecare “ca să ne fie mai clar”. Apoi, în fiecare zi am văzut ce ne-a ieșit și mai ales ce nu ne-a ieșit și ne-am amuzat teribil. Desigur, după cum mă așteptam, a mai durat ceva vreme până am pus eu cap la cap notițele, trecut prin poze (niciodată n-am făcut mai puține ca acum, cred că se numește maturitate sau ceva) și uite așa la peste o săptămână după ce ne-am întors, se cade să și postez. Ar mai fi de menționat că n-am avut nicio așteptare de fapt, Torino fiind un oraș italian foarte subestimat (poate e mai bine) și unde mai pui că toată nebunia zborurilor anulate din sezonul trecut ne-a făcut să nici nu-l plănuim prea tare. Cazare am găsit cu o săptămână înainte de plecare văzând că Wizz pare a se ține de cuvânt, dar totuși nu i-am povestit lui Albert prea multe ca să nu fie dezamăgit dacă nu mai plecăm. Însă, a trebuit să plecăm și ce să vedeți? Acum va trebui să ne mai și întoarcem căci, ne-a cam “foarte” plăcut la poalele Alpilor.

Citește mai departe

O zi la Modena. La pas prin orașul lui Enzo Ferrari, Luciano Pavarotti și al mâncării cu stele Michelin

Mare păcat să ajungem în Emilia-Romagna, să ne punem eventual baza la Bologna și să nu dăm o fugă până la Modena, cele două orașe fiind legate cu trenul de un drum de aproximativ 30 de minute. Vă pot spune multe despre Modena, dar esențialul este că aici s-au născut trei legende și musai să fie asta informația de căpătâi: marele Luciano Pavarotti, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, la fel de marele, în domeniul său, Enzo Ferrari, numele-i zice tot și poate nu la fel de celebră ca mai sus numiții însă categoric o legendă născută pentru a fi legendă, Osteria Francescana, declarat cel mai bun restaurant din lume în repetate rânduri, condus de carismaticul Chef Massimo Bottura. Să vă spun drept, noi am mers la Modena pentru Casa și Muzeul Ferrari, (însă nu despre asta va fi articolul), asta pentru la 4 ani încă nu știi de Pavarotti și în plus oricum vrei să mănânci numai înghețată :)

Citește mai departe

City break la Bologna: idei, locuri și emoții în unul din cele mai frumoase orașe din Italia

Pentru cei care ați ajuns aici pe blog de curând sau poate chiar cu această ocazie, ca să puteți înțelege entuziasmul meu de fiecare dată când scriu “povești italiene”, trebuie să știți un lucru important despre mine: Iubesc Italia! Italia este “țara mea de suflet”, acolo undeva regăsit între Lombardia, Toscana și Emilia-Romagna trăiește sufletul meu într-o nebunie de armonie. Italia am descoperit-o în 2009 pe axa Veneția-Verona-Padova, într-un august torid și pe care mai apoi, 7 ani la rând, am tot vizitat-o în diferite anotimpuri și prin diferite regiuni (cel puțin un city break pe an). La un moment dat, când timpul meu efectiv pentru scris era altul, i-am și dedicat un site, Vizitează Italia… în ideea că poate cândva…

Citește mai departe