ITALIA: Verona & Padova

Deși ziua precedentă cu vizitarea Veneției ne-a sleit de puteri, duminică dimineața am fost sus la 7 și am luat rapid micul dejun căci aveam planuri mari.

Ziua 2: Mestre-Verona-Padova-Mestre

Îi promisesem lui Clau că mergem cu EuroStar la Verona, chiar dacă biletul a fost 16 euro/pers/dus. La 9:02 aveam tren (îmi notasem de pe site mersul și orele potrvite pentru noi). Normal că fiind mai repede cu jumate de oră în gară am cumpărat bilet, dar nu am spus și pentru ce oră, foarte amuzant că era pentru 8:35 și a plecat exact când am apărut noi pe peron. Ironic, știu, dar sincer, făceam un atac de panică dacă pierdeam peste 35 de euro, brrr. Noroc că la ei se pot schimba biletele lejer și fără să plătești nimic în plus. Așa că la ora stabilită am plecat cu 200 de km/h spre Verona cu trecere prin Vicenza. Peisajul este superb, pădure, orășele clădite de deal, iar în depărtare munți foarte înalți. Am ajuns într-o oră la Verona, iar din gară am luat bicicletele (gratuit, așa am aflat de la Infopoint) cu care am mers până la Arenă. Aici am răsuflat ușurați căci am constatat că sunt ceva mai puțini turiști decât la Veneția, dar asta a durat doar o oră căci pe la 11 s-a umplut și aici. Am “parcat” bițele în fața arenei romane și am luat-o la pas prin Verona. Minunat oraș, străduțe curate foc, altă viață! Am trecut pe la statuia lui Dante, iar apoi pe la casa Julietei. Deși nu am mai urcat la celebrul balcon, am făcut poză cu statuia din bronz a Julietei căreia dacă îi atingi sânul cică aduce noroc în dragoste. Nu vreți să știți câți au pus mâna pe sânul ăla, dar strălucea de curățenie față de celălalt.

Luându-ne în primire bițele am mers până la Palazzo Vechio, o minunăție din cărămidă, unde niște români ne-au făcut poze la amândoi (asta a fost o problemă a excursiei, fiind doar noi apare doar câte unul în poză). Apoi am mâncat cea mai bună înghețată de alune ever, pe o băncuță la umbră.

Am plecat zâmbind din Verona pentru că urma să ne oprim la Padova căci văzusem eu niște fotografii de acolo și mi s-a părut o drăgălășenie de oraș și nu mă înșelasem. Tot cu EuroStar și până la Padova unde învârtindu-ne aiurea cam 40 de minute să găsim centrul ne-a venit totuși ideea să luăm un tramvai care ne-a dus chiar în Piazza Prato della Valle. În imediata apropiere se află și frumoasa biserică San Antonio unde am prins și slujba de duminică după masa. Mi s-a părut o bijuterie arhitecturală biserica care din afară nu pare ceva grandios, dar dacă intri te șochezi. În rest, Piazza mai găzduiește și Basilica di Santa Giustina (cred că așa îi zice) și un parc imens înconjurat de apă. Îmi imaginez Padova ca un oraș universitar mai mic decât Clujul, dar cu mult mai cochet.

Deși am zis că luăm o pizza în Padova ne-am păstrat pentru Mestre, unde la întoarcere am intrat într-un local cu chelneri glumeți și cu mulți români care luau masa acolo. Clau și-a achiziționat de la local și un pahar de Cola supresize.

Dacă nu aș fi numărat bășicile de pe tălpi, aș fi zis că am avut parte de o zi chiar minunată :)

Concluzii:

  • Verona e mult mai frumoasa decât am crezut, iar dacă ajungi acolo înainte de prânz chiar poți să o vizitezi fără să te lovești de turiști la tot pasul.
    la Casa Julietei e aglomerație mare, iar ca să urci la balcon te costă cam 6 euro/pers, mult după umila mea părere.
    o poți vizita într-o zi, dar dacă ai ocazia să rămâi peste noapte merită să mergi la unul din concertele ce se organizează pe Arenă.
    Padova e “micuță și drăguță”, la 20 de Km de Mestre, dacă se ajunge în zonă e musai să se viziteze.

P.S. Mai multe imagini din Verona pot fi văzute aici, iar din Padova chiar aici ;)

ITALIA: Veneţia

Am așteptat aceste 4 zile în Italia de vreo două luni, din momentul în care ne-am luat biletele de avion. De atunci am tot plănuit ce și cum vom vedea și vizita. Știam că 4 zile nu e mult, de aceea am vrut să profităm de fiecare secundă petrecută acolo.

Ziua 1: Cluj-Treviso-Mestre-Veneția-Mestre

Mai devreme de ora 9 noi eram deja în aeroport deși zborul era la 11:15. Pentru mine a fost primul zbor, dar cum Clau avea multe la activ detașarea lui m-a făcut să urc în avion fără emoție. Mi-au plăcut tare mult decolarea, zborul și aterizarea. Având în vedere că a fost un zbor low cost mă așteptam să se întâmple ceva aiurea, dar a fost mai mult decât bine ajungând chiar mai repede la Treviso cu vreo 10 minute. De aici pentru 6 euro/persoană am luat chiar de la ușa aeroportului un autobuz direct la Mestre, care a făcut cam 30 de minute și ne-a transportat prin niște orășele foarte drăguțe, cochete și apropiate unele de altele. La Mestre, noi am coborât la gară deși autobusul probabil mai oprea și-n alte locuri. De la gară în 15 minute pe jos am fost la hotel. Cazarea aleasă la Hotel Centrale, 3 stele, a fost rezolvată de-o lună, astfel că am plătit doar 198 euro/3 nopți/cameră dublă + mic dejun. Hotelul nu e luxos, dar la acest preț eu nu am așteptat mai mult. A fost suficient, prosoapele ne-au fost schimbate zilnic, deși nu am cerut asta, se făcea zilnic curat în cameră, iar din punctul meu de vedere am plecat sătulă de la micul dejun. Ce a fost impresionant a fost capacitatea hotelului, avea cred 600 de camere. Asta e mult pentru un hotel așezat în centrul orașului. În fine, am urcat în cameră numai să ne lăsăm bagajul și să ne schimbăm, căci am uitat să zic, dar din momentul în care am coborât la Treviso mi-am dat seama că vom îndura ceva călduri.

Direcția Veneția, dar nu înainte de a ne plimba de beznetici prin Mestre să găsim o tutungerie de unde să cumpărăm bilete de autobuz. Era cam ora 14 și la ei la acestă oră aproape toate magazinele sunt închise până pe la 15-15:30. După vreo 40 de minute găsim bilete și plecăm încântați. Din centru pornim spre Piazzale Roma locul în care trebuia să luăm vaporetto spre lagună. Pentru 6,5 euro/persoană vaporetto ne-a dus până în Piazza San Marco, dar deja de la Podul Rialto nu mai puteai respira de turiști. Când am coborât am realizat că turiști + căldură nu e = romantism. Probabil, pentru a vedea orașul la adevărata valoare trebuie să mergi într-o altă perioadă. Dar totuși ce-am văzut mi-a plăcut. Canal Grande plin de gondole e o bijuterie, apa mării are o culoare fantastică, iar Piazza San Marco e grandioasă. Te simți ca o furnică mică, mică. Mie mi-a plăcut la nebunie mirosul de apă din Veneția chiar dacă mulți spun că e insuportabil. Miroase a mare, a briză, chiar mi-a plăcut foarte tare, mai ales din vaporetto avea o mireasmă aparte, oi fi eu mai ciudată, dar….

În Piazza San Marco am făcut câteva poze și mi-am luat o mască specifică, apoi am vrut să intrăm în catedrală dar era o coadă care dădea în Canal Grande, iar la cele aprox. 40 de grade nu am vrut să mă aleg cu o insolație, așa că am zis că mergem să ne plimbăm pe străduțe și venim înapoi. Străduțele sunt fantastice, pline cu magazine și tarabe, dar și mai pustii cele unde turiștilor le-a fost lene să ajungă. De pe o străduță pe alta am ajuns la Podul Rilato pe sub care am trecut cu vaporetto. Dacă nu ai grijă te poți rătăci foarte ușor pe străduțele alea.

Când ne-am întors, am urcat în Campanile di San Marco, 3 euro/persoană, cu lift. Priveliștea de sus e amețitoare, Veneția e superbă de sus, dar și turiștii par chiar mai mulți. Am stat mult acolo sus, era mai răcoare și am avut ce admira, numai cât am stat noi acolo au trecut vreo 4 vapoare de croazieră gigantice. După ce am coborât am avut surpriza să constatăm că marea Catedrală San Marco se închisese :( Eh, dacă va fi o dată viitoare, măcar a mai rămas ceva de văzut.

Am plecat să ne plimbâm pe principalul loc de promenadă, chiar pe țărm făcând poze și urmărind vapoarele. Pe la 18 ne-a dat în gând să mergem să vedem Murano și Burano, dar ni s-a comunicat că e prea târziu, oricum nu era în planul inițial, deci ne-am continuat plimbarea prin Veneția, cu Clau urlând după mine că îi era foame și era obosit. Ideea era să plecăm cu întuneric din Veneția ca să o văd noaptea. Așa că pe la ora 20 am luat masa pe mal la un local OK, nimic mai mult, care nu percepea taxă de restaurant (știam de acasă că se percepe așa ceva). Eu am luat o pizza, iar Clau lasagna, dar oricum la ce oboseală acumulasem mâncarea a contat ceva mai puțin.

Pe la ora 21 am părăsit Veneția, Clau m-a făcut să promit că nu mai fotografiez nimic ci doar savurez înserarea. Drumul de întoarcere a fost superb, luminile care se reflectau în apă îi dădeau un aer aparte, m-am bucurat de drum chiar dacă am stat în picioare. Ajunși la hotel am căzut rupți, dar știam că mai urmează câteva zile.

Concluzii:

  • Veneția se poate vizita cât de cât într-o singură zi, eventual mai rezervi o zi pentru Murano și Burano, dar noi nu am ținut neaparat
    este foarte frumoasă, dar exagerat de luată cu asalt de turiști
    view-ul din turn (Campanile) face toți banii
    regret că nu am intrat în catedrală și că nu am simțit în aer romantismul, chiar nu știu cum cele mai multe cereri în căsătorie au loc la Veneția
    în rest, Veneția trebuie să fie pe lista de vizite a oricui, pe lista mea era în Top 3 :)

P.S. Mai multe poze pot fi văzute aici!

La Bella ITALIA

M-am întors de vreo 2 ore din Italia, frântă, dar încântată. Vreau să povestesc pe îndelete cum a fost, dar pe mâine, căci tre să-mi pun în ordine gândurile și pozele (cele exact 620 de poze, cam 100 la 5 Mpixeli, iar celelalte la 3 ca să fiu sigură că nu mai trebuie să șterg din ele ca să încapă tot ce vreau să fotografiez). De o oră mă tot uit la poze … și nu-mi vine să cred că am ajuns în sfârșit pe acolo.

Până să vin cu povestea completă, vă spun doar că planul a fost îndeplinit în proporție de 100% cu scăpările de rigoare care nu-i iau din procentaj. Așadar:

-am avut un zbor excelent cu WizzAir
-am văzut din avion Veneția (la întoarcere super view), Treviso, Coasta Dalmata (Croația), norișorii pofoși pe care îmi venea să-i ating, o ploaie strașnică aproape de Cluj, Clujul (super mișto de sus), ne-am văzut și blocul cu geam cu tot
-am vizitat: Mestre – Veneția – Verona – Padova – Bologna (cu view din tren spre Ferrara și Vicenza)
-am călătorit atât cu Regionalul cât și cu EuroStar Italia (200 km/h, quite good)
-am avut parte de plimbare cu bicicletele (gratuit) în Verona
-am mâncat cele mai bune înghețate ever (deși preferata mea de pepene galben a fost dezamăgitoare, celelalte au fost wow)
-da, am mâncat pizza în Veneția și Mestre (cea din Mestre a fost gustoasă, gustoasă)
-la Bologna am mâncat paste bolognese ce altceva? (chiar dacă rețeta originală e americană, doar numele e italian)

A fost tare fain, chiar dacă pe fast forward. Abia aștept să vă povestesc!