Având azi o zi mai… ciudată, întoarsă acasă pe o vreme ce mi-ar fi căzut la suflet în decembrie, m-am băgat în pat cu un ceai aburind pe noptieră și destul de înfrigurată. La scurt timp, de parcă mușcasem din madlenă, gândul mi-a zburat la prima vizită la Paris, probabil una din cele mai frumoase și romantice călătorii din viața mea… iar de aici nu a mai fost decât un pas…
Mi-am spus aseară târziu că n-ar strica să rămân în atmosfera articolului de ieri, la care să atașez Miercurea fără cuvinte de la Carmen… EnJOY! 
Marea mea pasiune, cea de presupune cărți, poate fi lejer descrisă ca Reading on location fie și din simplul motiv că dau gata, de o sută de ori mai repede, o carte care îmi povestește despre un loc (mai ales unul pe care l-am văzut), decât o ficțiune. Azi mi-am amintit că am dat peste 3 cărți despre Paris și Franța de care nu v-am povestit… și cum se apropie Moșii, poate e o idee de a le pune pe wishlist, pasionații nu vor rata așa o ocazie 
…. sau ce am primit în această dimineață de la o prietenă dragă. Să fie deci Miercurea fără cuvinte. Detalii la Carmen.
Miercurea fără cuvinte vine azi la fix căci am cam rămas fără voce… feeling sick, da trece, de obicei trece Vreau ceai, beau ceai și pe cai că se filmează… Carmen, mulțumiri
Pentru că mi-au plăcut enorm de mult, am pregătit un articol vizual cu ajutorul lor. Să fie pentru Miercurea fără cuvinte. Detalii și mulțumiri la Carmen
Acele dimineți care te prind în altă parte, în deplasare și în fața cărora te așteaptă un fel de aventură, un fel de descoperire, a locului, a timpului și nu în cele din urmă, o descoperire a ta, a unui nou tu… sunt diminețile mele preferate. Mă trezesc devreme, nu pot dormi când știu că afară nu e peisajul obișnuit ci poate un oraș în care mi-am dorit să ajung de foarte multă vreme, ori o mare albastră care îmi ia mințile, ori un munte care mă provoacă…
