Ziua în care mi-am vopsit unghiile în albastru și alte semne că România trăiește

N-am fost niciodată mai mândră de România ca acum, iar ultima dată nu a fost dintr-un motiv politic. Nu m-am recunoscut! Am crezut că nu-s eu cea care vrea să vorbească despre politică, că nu-s eu cea de se înverșunează așa de tare și că nu-s eu cea care credea că face diferența… EU cea care contează mai mult decât ar fi crezut vreodată… A fost o revelație… Ați simțit și voi la fel?

freedom-quotes-tumblr-10

Citește mai departe

Spune-mi ce tată ai avut, ca să-ți spun…

… de fapt nu o să-ți spun nimic, căci se vede de la o poștă ce tată ai avut, ce părinți ai avut, ce poveste cari după tine… cum vei fi și cam ce poveste vei scrie mai departe. Stai linișitit(ă) nu am eu puteri paranormale, nu doar eu văd ci și tu vezi, trebuie doar să recunoști(aștem). Și oricum, eu nu voi vorbi despre tine mai mult decât voi vorbi despre mine…

father-daughter

Citește mai departe

Pe urmele Contessinei, la Fiesole într-un superb decor toscan

O luară pe drumul pe care mergea el întotdeauna, în unghi ascuțit spre Ponte alle Grazie, traversând râul Arno și urcând spre bătrânul fort. Stând pe parapetul de piatră, era ca și cum își legănau picioarele în râul ce traversa orașul. Michelangelo îi arătă vila tatălui ei în Fiesole, cu Badia chiar lângă ea, zidul cu opt turnuri ce apărau orașul la poalele dealului Fiesole, înghesuiala albă și strălucitoare a Baptistierului, Domului și Campanilei, Signoria, cu turle înalte din piatră aurie, orașul oval închis de ziduri și râu, și pe partea lor, Palatul Pitti, luminat de lună, construit cu piatra din propria carieră din grădina Boboli, chiar sub parapet. Stăteau aproape unul de celălalt, mângâiați de lună. Erau prinși de frumusețea orașului și de dealurile care îi îmbrățișau la fel de drăgăstos cum era Florența îmbrățișată de zidurile ei. Degetele lor se căutară încet pe suprafața aspră a pietrei, se atinseseră și se împletiră… (Irving Stone – Agonie și Extaz)

DSCF3063

Citește mai departe

Una ragazza da 30 anni a Firenze!

Încep să scriu aceste rânduri în trenul ce tocmai a plecat de la Firenze cu destinația Treviso. Sunt obosită în măsura în care sunt și încântată de tot ce mi-au adus aceste ultime zile din decada ce începea cu 2. Căci de ultima dată când ne-am auzit s-au mai întâmplat câteva lucruri în frunte cu faptul că am schimbat prefixul, sau nu, în frunte cu faptul că am schimbat prefixul la Florența, căci peste ani asta va fi adevărata conotație. E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată, chiar dacă știam de el și nu a mai fost o supriză în adevăratul ei sens. Dar, DA! mi-am petrecut cea mai frumoasă aniversare de până acum și nu o voi uita niciodată indiferent de ce va urma…

DSCF2984

Citește mai departe