Boyhood, se pare că și filmele ne aleg pe noi…

Cred că n-am mai scris de vreo doi ani despre un film, așa, la cald, așa, pentru că am înțeles eu că mi-a vorbit, că m-a ales acum din sutele de filme pe care probabil aș vrea să le văd… Însă, dacă un film a reușit să surprindă tot ce cred eu despre viață, atunci Boyhood e acela. Sigur că fiecare e liber să aibă o altă părere!

linklater-boyhood-trailer

Continue Reading

Patinaj, moarte, dar mai ales viață (dincolo de My Sergei)

Am talentul de a găsi pentru ocaziile cele mai triste, cuvinte care nu pot fi rostite. E categoric frustrant, căci aș avea multe de zis, dar nu găsesc un rost. Nu pot da sfaturi, deși, culmea, am mai fost pe aici sau prin apropiere și am idei despre suferință, pe care le simt profund ale mele, dar care, atunci când doresc să le dau mai departe, nu mai au sens. Cred că în acest context se nasc pentru unii tăcerile, iar pentru alții cărțile…

sergei

Continue Reading

30 de Crăciunuri… la Ineu

Azi se face o săptămână de când suntem la Ineu. Anul acesta am făcut o nefăcută și pe 20 deja eram “acasă de Crăciun”. Tot pe atunci mi-a dat prin cap că acesta va fi Crăciunul meu cu numărul 30 aici, acasă. E o cifră interesantă, căci deși multă lume își petrece Crăciunul în familie, uneori locația se mai schimbă, chiar dacă familia rămâne tot aia. La mine, recunosc, constată a rămas an de an, în special, locația…

DSCF3530

Continue Reading

Crăciunul înainte să vină, ca și lacrima înainte să cadă…

Era trecut cu fix 9 minute de miezul nopții, când am citit acest articol și brusc ochii mi s-au umezit de emoție. A fost o zi obositoare ieri și abia după ce s-a terminat, pe ceas, i-am înțeles pe deplin sensul. Probabil cândva, într-un oarecare an, într-o zi de 22 ori 23 decembrie, voi intra într-o oarecare cafenea, îmi voi lua un cappuccino vienez (căci e încă soiul meu preferat de cafea) și voi trăi prin trăirile trecătorilor, cea mai frumoasă zi din an. Și da, ea nu e ziua de Crăciun…

christmas-decorations-32416-2560x1600

Continue Reading

Ziua în care mi-am vopsit unghiile în albastru și alte semne că România trăiește

N-am fost niciodată mai mândră de România ca acum, iar ultima dată nu a fost dintr-un motiv politic. Nu m-am recunoscut! Am crezut că nu-s eu cea care vrea să vorbească despre politică, că nu-s eu cea de se înverșunează așa de tare și că nu-s eu cea care credea că face diferența… EU cea care contează mai mult decât ar fi crezut vreodată… A fost o revelație… Ați simțit și voi la fel?

freedom-quotes-tumblr-10

Continue Reading