Blogul anului 2012 – Nominalizări ca la Oscar

Blog of the Year Award 4 star jpegAm primit de la Kadia o nominalizare la Blogul anului 2012 și odată cu ea și îndemnul de a face propriile nominalizări și de a intra în acest joc între bloggeri. Cum nu există o limită a numărului de nominalizări (dar mai ales cum eu am o lungă listă blogurilor pe care le citesc), o să vă împart pe categorii și voi face ca la Oscar (mai ales că vor anunța azi și ei nominalizările, abia aștept!)

Mai exact la fiecare categorie, ca să nu plictisim pe nimeni dar și pentru a simplifica puțin lucrurile, o să nominalizez câte 5 bloguri, iar la categoria Bloguri de călătorie (căci acestea sunt cele mai multe pe care le citesc), o să nominalizez 9 bloguri (exact așa cum la Oscar se fac 9 nominalizări pentru cel mai bun film al anului). Categoriile vor fi următoarele (pliate fix pe ceea ce citesc eu): Blog de călătorie, Blog personal/general, Blog despre cărți, Blog inspirațional, Blog culinar, Blog despre filme, Blog despre Italia…

Dar înainte de nominalizări să vedem regulile jocului :)

1. Selectează blogurile ce vor primi premiul Blogul Anului 2012.

2. Postează un articol în care nominalizezi blogurile respective (nu există un număr minim sau maxim admis) și acordă-le premiul.

3. Include un link către această pagină: ‘Blog of the Year 2012′ Award –http://thethoughtpalette.co.uk/our-awards/blog-of-the-year-2012-award/, menționînd regulile de față în postul tău – a nu se altera regulile sau banner-ul premiului!

4. Anunță autorul fiecărui blog căruia îi acorzi premiul și împarte regulile cu aceștia

5. Te poți alătura grupului Facebook creat pentru acest premiu – dă “like” pe pagina pe care o poți accesa aici, putând astfel să îți împarți blogul cu o audiență mai largă.

6. Adaugă un link către blogul persoanei care ți-a înmânat premiul și încarcă banner-ul premiului pe blogul tău, continuînd colecționarea stelelor (maximul este de 6).

Și acum Nominalizările!!! (sper să fie fără supărare, promit să nu mă supăr nici eu când voi citi nominalizările voastre și nu mă voi regăsi, oricum eu vă citesc în continuare pe toți)

Blog de călătorie

  1. Plăcerea de a călători (Lili)
  2. I’s Blog (Ioana)
  3. Blogul Larisei (Larisa)
  4. Vacanțe, Vacanțe (Mihaela)
  5. Hai la Bord! (Anda)
  6. Blogul de călătorii (Alexandra)
  7. Călătorii la singular (Mira)
  8. Enciclopedia călătorului independent (Alice)
  9. TravelGirls (Narcisa & Loredana)

Blog personal/general

  1. Tomata cu scufiță (Andreea)
  2. În jurul Kadiei (Kadia)
  3. Inepțiile mele  (Oana)

  4. Despre una, despre alta (Cami)
  5. Cris-Mary  (Cristina)

Blog despre cărți

  1. Țara mea inventată (Diana)
  2. Lume de umbre (Izabela)
  3. Evantaiul memoriei (Rontziki)
  4. Chestii livrești (Dragoș)
  5. Books-Express 

Blog despre filme

  1. Moniqueclassique’s Blog (Monica)
  2. Filme-Cărți (Jovi & Co)
  3. Raftul cu filme
  4. Cinemateca Trisk
  5. La buticul cu filme…

Blog despre Italia

  1. My heart in two places (Melinda)
  2. La vita e bella (Kate & Rob)
  3. Ciao, Christy! (Christine)
  4. MatrioskAdventures (Ancuța)
  5. At home in Tuscany

Blog culinar

  1. gAstronomic (Clau)
  2. Delicious Flavours (Angi)
  3. Cooking with my soul (Brândușa)
  4. Delicioasa, comfort living
  5. Laura Adamache

Blog inspirațional

  1. Lumea Laurei (Laura)
  2. Blushing Goodies (Diana)
  3. Bistro Margot
  4. Dana Rogoz
  5. My name is Bucharest

Acestea fiind spuse, dacă toți cei pe care i-am nominalizat eu își fac propriile nominalizări, putem fi siguri că avem ce citi în weekend-ul ce se apropie ;)

10 modalități de a petrece Crăciunul lui 2012

Dacă săptămâna trecută ne-am amuzat puțin și nu numai, pe baza celor 13 idei de a petrece Revelionul 2013, azi revin la o Sărbătoare care mie îmi place cu mult mai mult. Și nu știu cui nu-i place? Desigur vorbim de Crăciun, probabil cea mai minunată Sărbătoare din câte există, care aduce cele mai fantastice zile din an. Eu îl voi sărbători în acest an pe ce-al 28 Crăciun și dacă e să mă întrebați știu exact ce am făcut în ultimele 20 și mai știu că TOATE cele 27 de până în prezent au fost petrecute în unul și același loc, la Ineu… De pe unde oi fi fost plecată eu am știut una și bună, de Crăciun trebuia să mă întorc acasă.

Așa că voi începe cu asta:

1. Crăciunul acasă cu familia. Se spune și nu doar se spune, că nicio Sărbătoare nu e mai “de familie” decât Crăciunul. Crăciunul înseamnă 3 zile (24, 25,26). Și dacă pe 25 sau 26 mai plec prin vizite, seara de Ajun este prin excelență seara în care stau acasă. E cea mai frumoasă seară din an și nu mi-o pot imagina decât acasă, cu brad, cu Moș Crăciun, cu miros de mâncare bună, cu focul ce arde în sobă și cu ai mei pe acolo fiecare agitându-se pentru câte ceva și poate să sune cât toate clișeele de pe pâmânt, dar uite fix așa e la mine. Cred că ai mei de la Ineu au un mare merit pentru asta, ei au creat mereu atmosfera care mă chema acasă. Și voi mai merge de Crăciun la Ineu, iar atunci când nu voi mai avea pentru ce, o să port atmosfera asta cu mine mereu și voi încerca de fiecare dată să recreez Crăciunul de la Ineu indiferent unde mă voi afla.

Deci toate cele ce vor urma sunt doar posibile idei, eu nu le-am încercat, dar toate îmi sună bine auzite pe al alții :D

2. Crăciunul cu colindul. Asta e un obicei frumos și dacă îl practici de mic, o să-l tot practici. Când eram la școală mereu colegii mei se organizau și mergeam în grup la colindat. Evident se colindau între ei, apoi treceau pe la alții și neaparat pe la profesori. Era ceva drăguț, dar era ceva care m-ar fi făcut să lipsesc de acasă în Ajunul Crăciunului. Așa că nu mergeam, dar îi primeam dacă treceau pe la mine. Și în prezent am prieteni care se întâlnesc și pornesc la colindat fie în Ajun fie chiar în ziua de Crăciun. Dacă e să-mi placă ceva tare de tot, e că măcar în acest fel nu se pierde tradiția și uite, asta e o formă de socilalizare pe care chiar nu o poti face… pe net :)

3. Crăciunul cu prietenii (mini petrecere). Petrecerile de Crăciun am observat că sunt pe modelul celor de Revelion și au loc în Ajun sau a doua zi de Crăciun. Există locaruri care organizează așa ceva, dar nu de anvergura Revelionului. Ori, mai mulți prieteni la cineva acasă cu cântec, joc și voie bună, doar și în Biblie ne zice că este o Sărbătoare a Bucuriei. Și mai știu un grup de prieteni (mai mult cunoștințe unii din ei), care după ce termină de colindat toți “boierii” trec la o petrece în discotecă.

4. Crăciunul la munte. În special pentru cei care practică sporturi de iarnă, Crăciunul la munte va fi cu siguranță unul cu dublă semnificație și deși prețurile sunt destul de ridicate în această perioadă, mulți preferă un pachet la un hotel sau cabană de la munte, unde există și mâncare tradițională și muzică bună și mai ales…. ZĂPADĂ!!

5. Crăciunul în Maramureș. Mai știți voi o zonă din România mai mediatizată de Crăciun ca Maramureșul? Până de curând, când eu îmi tot doream să ajung pe acolo, mi se părea un Crăciun ca în basme. Ce am văzut pe la TV cred că m-a influențat foarte tare. Faptul că tradițiile sunt așa de bine păstrate acolo m-a făcut sincer să-mi doresc să ajung odată să văd cu ochii mei cum se colindă pe la Botiza și pe la Săpânța, prin acele zone speciale din România. Vorbeam cu cineva recent și am auzit însă că nu în tot Maramureșul e așa, dar acolo unde merită mers, este din altă poveste.

Foto

6. Crăciunul la Viena. Așa cum destinația românească de Crăciun e Maramureșul, tot așa, destinația europeană de Crăciun pare a fi Viena. Numai eu știu câteva persoane care au petrecut deja măcar un Crăcicun acolo. Nu știu dacă o fi piața de Crăciun atât de populară sau ce altceva o fi, cert este că s-a transformat bine capitala Austriei într-un oraș ce întruchipează perfect spiritul Crăciunului. O tendință am văzut și spre Praga pe aceleași considerente cu specificația că la Praga e și mai frig și “așa trebuie să fie de Crăicun”, iar cele două orașe își dublează farmecul în perioada asta. Așa o fi?

7. Crăciunul în Laponia. Deja cunosc tot mai multă lume care a ajuns în Laponia, semn că nu e o chestie chiar așa de exclusivistă. Mulți au ajuns însă din păcate pe timp de vară, ceea ce nu cred că este același lucru cu a a ajunge iarna sau chiar în perioada Crăciunului acasă la Moșul cel cu barbă albă. Nu cred că este o destinație dedicată copiilor și la fel ca și la Disney oamenii în toată firea pot fi fascinație complet de atmosfera de acolo. Caută pe Google, Laponia in images și ai să vezi că niciun basm nu-ți mai trebuie. Ideea unui loc special al lui Moș Crăciun este genială și atrage ca un magnet făcându-i pe oameni mai puțin deranjați de strategiile de marketing pe care atât le detestă peste an.

8. Crăciunul într-o țară exotică. Probabil că cei care sunt sătui până peste cap de clima temperat continentală din mijlocul Europei vor alege un Crăciun la soare pe o plajă exotică și sunt detui care fac alegerea asta și pleacă prin Caraibe pentru toată perioada Sărbătorilor de iarnă. La cât iubesc eu vara ai zice că mă bate gândul, dar uite că nu. Dacă e să-mi placă frigul și zăpada, acum e momentul, de Crăciun. Dacă ar fi după mine, numai acum aș vrea să fie iarnă, din 20 decembrie până maxin în 7 ianuarie. Și niciodată nu mi-a dat prin cap să-l aștept pe Moș Crăciun venind pe o placă de surf. Dar nu neg că este și asta o experiență deosebită. Însă spiritul Crăciunului s-ar duce pe apa sâmbetei.

9. Singur de Crăciun. Da, este ceva ce nu-și dorește nimeni, dar la fel ca și în cazul Revelionului se poate întâmpla și dacă nu e vorba de ceva tragic, ci doar de o conjunctură, trebuie luată ca atare și încercat să îi supraviețuiți. Probabil că m-aș simți aiurea, dar tot mi-aș cumpăra un cozonac (pentru că nu știu să fac), tot mi-aș lua o crenguță de brad să o am acasă, câteva bomboane de pom și tot aș porni o instalație. Probabil aș asculta o colindă/două și cel mai probabil m-aș băga la câteva filme speciale de Crăciun; dintre cele pe care le recomand se numără A Christmas Carol (1999) și Miracle on 34 Street (1947), dar poate că voi scrie un articol special despre filme frumoase numai bune pentru Crăciun (unele nu sunt neaparat cu Crăciunul în prim plan, dar sunt liniștitoare și cu mesaj).

Foto

10. Alte “lucruri” de făcut de Crăciun:

  • de citit cartea A Christmas Carol a lui Charles Dickens (știu pe cineva care o recitește în fiecare Ajun de Crăciun)
  • de mers la Biserică cu mama sau bunica (un exercițiu perfect de a lua pulsul unui sătuc sau orășel)
  • de primit colindători și de cinstit cu plăcinte, fructe și vin, nu cu bani
  • de luat mese cu cei dragi fie că sunt familie, rude sau prieteni
  • stat la povești mai ales cu bunicii și aflat cu era Crăciunul pe vremea lor
  • urmărit desene animate, la mine dimineața de Crăcium are gust de Tom și Jerry ori Minunata lume Disney
  • făcut cadouri (eu ador, vă mai amintiți acest articol de anul trecut? e unul dintre cele mai dragi articole pe care le-am scris aici)
  • de băut cappuccino cu scorțișoară sau ceai cu bastonașe de zahăr (vaaai cât îmi plac!!)
  • imortalizat momente petrecute cu cei dragi și cu bradul împobobit
  • o altă indeletnicire dragă mie, răsfoit albume vechi cu poze
  • împodobiți frumos casa/spațiul în care o să petreceți Crăciunul, am găsit pentru voi (noi) un articol inspirațional
  • și nu uitați (deși mai avem o lună până intrăm pe bune în atmosferă): “Those who don’t believe in magic will never find it”

Cu Woody Allen prin fascinantele oraşe ale lumii

Ideea acestui articol mi-a venit după ce am văzut To Rome with Love, un film “foarte” Woody style şi pe placul meu 100%. Cunoaşteţi probabil fascinaţia lui Woody Allen pentru diverse oraşe din lume, pe care le-a ales ca scene naturale pentru unele din filmele sale, căci alături de fascinaţia pentru actriţe frumoase (vedeţi actriţele pe care le-a distribuit în multe din filmele sale: Diane Keaton, Meryl Streep, Penelope Cruz, Scarlett Johansson) iubirea pentru oraşe splendide a contribuit mult la succesul filmelor marca Woody Allen. Şi ce îmi place maxim este că, de exemplu, dacă o vezi pe superba Penelope Cruz într-o scenă de film la… Roma/Paris/Ineu/Arad, având o replică spumoasă şi destul de comică, fără să fi ştiut dinainte, clar îţi vei spune: “ăsta e un Woddy Allen!”.

Dar să le iau pe rând. Primul meu Woody, cred că a fost Match Point, foarte fain film, cu doi actori chiar frumoşi Scarlett Johansson şi Jonathan Rhys Meyers (pe care eu îl consider la ora actuală cel mai sexy actor în viaţă, are o moacă foarte, dar foarte interesantă). Filmul este pus în scenă la Londra, cadrele sunt multe şi deosebite, iar acţiunea acaparantă, aici mi-am dat seama că Londra este de fapt unul din personajele filmului. Mai apoi Woody va filma şi Scoop, tot cu Scarlett Johansson la Londra fără să o mai exploateze chiar aşa (pe Londra, zic). 

Foto

După cum îi spune şi titlul Vicky Cristina Barcelona este filmat în oraşul lui Gaudi, şi pe cât de sublim e filmul pe atât de mult apare şi Barcelona în prin prim plan. Alt film cu Scarlett Johansson şi Peneleope Cruz, dar şi cu Javier Bardem. Zic că merită văzut cât mai curând dacă nu l-aţi văzut ;)

Foto

Absolut încântător mi se are şi Everyone Says I Love You, un musical filmat atât la Paris cât şi la Veneţia cu Woody în rol principal alături de Goldie  Hawm şi Julia Roberts. Sublim, aproape că am plâns la el, deşi el e tot o comedie, însă o să vedeţi, dacă vă hotărâţi să vedeţi filmele astea (sau le-aţi văzut deja), comediile lui Woody sunt un altfel de comedii :)

Foto

Midnight in Paris e filmul meu preferat dintre cele de care vă povestesc aici, Parisul nu l-am văzut mai frumos în niciun alt film. Am stat cu respiraţia tăiată până la final. Povestea este unică şi imposibil să nu te atingă, dacă măcar odată ai fost la Paris, sau dacă măcar odată ai visat cum ar fi să ajungi acolo, filmul ăsta te va cuceri. A! se vede de la o poştă cât de cucerit a fost însuşi regizorul de acest oraş, maniera în care l-a tratat, l-a trădat fără doar şi poate.

Foto 

De la Roma cu dragoste sau Din dragoste pentru Roma? Nici nu mai contează cum a ajuns la noi To Rome with Love, cert este că am râs cel mai mult, mai mult decât la orice alt film al lui Woody. Povestea este delicioasă, iar dragostea lui Woody pentru Roma răzbate şi aici. Acest film încă rulează în cinematografele de la noi, iar sfatul meu este să mergeţi să-l vedeţi ACUM. Woody e genial, iar Roma mai frumoasă ca niciodată.

Foto

Însă pentru prima oară fascinaţia lui Woody s-a răsfrâns asupra New York-ului şi îl evocă cum poate mai bine într-un clasic Woody, Manhattan cu Meryl Streep şi Diane Keaton. De altfel criticii îl dau ca unul dintre cele ma bune filme ale sale.

Foto

Nu ştiu dacă sunteţi fani Woody sau nu. Am dat peste acest site unde sunt disecate toate filmele sale, e briliant site-ul, la fel ca acest artist care numai interesant nu poţi zice ce nu e. E ciudat, e genial, e altfel, îl poţi iubi uşor dar la fel de uşor poţi să nu-l înţelegi, să spui că filmle sale sunt prostioare. Cert este că nu sunt pentru toată lumea. Eu vă mai recomand Annie Hall şi You Will Meet a Tall Dark Stranger. Cele cu oraşele în rolul principal sunt însă un must pentru orice călător, eu în filmule cu Parisul, Veneţia şi Roma, m-am simit un figurant pe acolo şi tresăream la fiecare scenă spunându-mi: “uite, am trecut şi pe aici, şi pe aici… şi pe aici… vai ce dooooor mi-e…!!!” :)

Vizionare plăcută dragi prieteni!

Amintiri din cinematografie

O restanţă aproape de vacanţă aş putea să spun, cu toate că nu de foarte mult timp, Rontziki m-a provocat la o leapşă cu amintiri despre primele filme. Că o fi grea sau o fi uşoară, o să văd la final, acum trebuie doar să mă gândesc bine, bine care au fost primele filme de care îmi amintesc…

***

Nu a trebuit prea mult să mă gândesc, căci primul film care mi-a trecut prin cap este Dallas-ul şi cine nu-şi aminteşte de Dallas? Doamne, cred că aveam vreo 5 ani când am văzut primul episod… Dallas-ul nu este numai un film ci şi o coordonată a democraţiei şi libertăţii în România. N-ai cum să-l uiţi.

Foto

Apoi fără mare greutate îmi amintesc de Păsările lui Hitchcock, uhh, eram destul de mica, dar filmul ăla mi se pare viu de nici nu l-am mai revăzut de atunci. Ştiu că l-am văzut la Telecinemateca (apropo, când aud melodia aia fantastică mă întorc cu 20 de ani în urmă în 5 secunde).

Foto

Şi îmi mai amintesc de Cocktail, cu Tom Cruise şi Elisabeth Shue, Doamne cât am suspinat la filmul ăla, acum dacă l-aş mai vedea nu cred că ar mai avea asemenea impact asupra mea, dar atunci… mi s-a părut wow, mai ales când ei fac baie noaptea în piscina cu cascadă sau ce era :)

Foto

În rest îmi amintesc de multe seriale din perioada copilăriei mele, paradoxal unele bune, foarte bune. Îmi mai amintesc şi frânturi din unele filme, dar nu ştiu cum se numesc. Dacă cineva mi-ar aminti, întrebându-mă ai văzut filmul X sau Y cu siguranţă mi-aş aduce aminte, dar aşa mi se pare foarte greu… Totuşi mi-ar fi plăcut de exemplu să îmi amintesc care a fost primul film văzut la cinema, hmm… dar chiar nu ştiu şi pe cuvânt că au fost multe, vara mergeam aproape în fiecare duminică la cinema, iar uneori şi miercurea… Dar primul? Nu mai ştiu.

Cami, Kadia, Andreea, Ana voi ce filme vă amintiţi de pe “vremuri”, sau mai bine zis care au fost primele voastre filme vizionate?

Tour de France (eveniment “mov” la Bastilia)

Uite la ce eveniment frumos vreau să vă trimit!! Acum sunt de-a dreptul nervoasă că nu mă găsesc în Bucureşti :D Una dintre pasiunile mele încă în stare latentă PROVENCE, vine spre iubitorii de carte şi film cu acest eveniment la Librăria Bastilia. Cine merge?

Voyage, voyage: Provence

Clubul Călătorilor | Un loc, o carte, un film

Miercuri, 25 iulie, ora 19.00:  Provence
Călătorii invitați: Radu Naum și Cătălin Ștefănescu

În iulie, ne luăm bicicletele și, împreună cu Julian Barnes, mutăm Tour de France chiar…în Provence! Povestim despre viața la țară și le goût de vivre și cutreierăm câmpurile de lavandă ca să simțim că trăim Un an bun, exact ca în filmul de după discuție.

Dress code: Mov, lila, violet de levănțică / Tricoul galben, verde, alb, îmbulinat

Cea mai BELLE DES CHAMPS / CHAMPION apariție primește un premiu.

Şi astfel mai adăugăm o carte în wishlist :P Filmul l-am văzut, pe Cătălin Ştefănscu chiar doream să-l întâlnesc… Data viitoare, poate…

Despre “nebunia” mea mai puteţi citi aici şi aici :D

Şi cum nu mă pot abţine, vreau mov, să-mi ajungă pe acest articol:

Foto

Foto

Foto

L’Auberge Espagnole şi alte filme pentru călători

În primul rând, ce înseamnă filme pentru călători, pasionaţi de călătorii etc? După mine, înseamnă filme a căror acţiune fie popune o temă de travel (asta nu-s chiar aşa multe), fie un film, plasat (filmat) într-un anumit loc, loc care apare destul de consistent în film, oraşe sau zone pe care le poţi vedea în toată splendoarea lor fără să urmăreşti un documentar.

Aşa se întâmplă în cel mai recent film văzut; L’Auberge Espagnole (2002), unde faptul că filmările şi acţiunea au loc la Barcelona, te face să ai impresia că oraşul este personajul central al filmului. Nu am văzut niciodată Barcelona aşa de bine ca în acest film. Pe lângă asta, filmul este o comedie spumoasă (poate aţi mai auzit de el sub denumirea Euro-Mix), despre un grup de adolescenţi de prin toată Europa plecaţi cu o bursă Erasmus la Barcelona… şi de aici să te ţii bine prin ce situaţii trec. Foarte faină aventură şi foarte “umană”! În plus mai ai şi imagini extraordinare din Paris (filmul este franţuzesc până la urmă, făcut de un francez cu actori în majoritate francezi şi este desigur în franceză). Recomandarea merge exact spre: Luci şi Cosmin, (Luci ştiu sigur că îl va aprecia dacă îi spun că e făcut în stilul Eurotrip, doar că este mult mai bun), dar şi pentru mare îndăgostită de Barcelona, Cătălina :) A! şi pentru Cami, care urmează să plece acolo, era să uit :D

Apoi cu lista în faţă vă mai recomand câteva filme de acest gen, mai ales că se apropie un weekend cu vreme schimbătoare (după alte 30 şi de grade, la Cluj cică va ploua, să vedem totuşi…)

De Il Postino am povestit recent, filmat în Sicilia şi foarte pe placul meu, de Amelie  cu Parisul în toată splendoarea, v-am povestit, însă nu cred că am zis nimic de The Talented Mr. Ripley (1999), un film din categoria grea, un film foarte bun, filmat la Roma, San Remo, Coasta Amalfi, Veneţia (wow, wow, wow). Un thriller care cu siguranţă vă va tulbura, pe mine m-a ţinut cu sufletul la gură şi cu nervii întinşi maxim pâââână la finalul celor peste 2 ore. În caz că nu l-au văzut, recomandarea se duce către Liliana, Iulian şi Ioana.

Tot din categoria Paris Forever! mai recomand Intochables (2012), Midnight in Paris (2011), Paris J’taime (2006) şi 2 Days in Paris (2007). Toate merg în calup către Andreea, care ştiu cât de mult vrea să ajungă în capitala Franţei. Şi mai am o listă scurtă făcută anul trecut, poate vă inspiraţi şi din ea.

Cine vrea în Grecia, mâna sus! Pentru voi recomand Mamma Mia filmat în superbele insule greceşti şi cântat de la început până la sfârşit pe ritmurile şi versurile legendarei ABBA. Deşi cred că l-a văzut mai toată lumea de pe aici, totuşi îl recomand lui Cris-Mary şi Aliceee. Şi tot pentru ele My life in ruins, filmat tot la greci cu preponderentă la Atena.

Grbavica [Sarajevo, my love] (2006), nu poate să se îndrepte decât către Dia şi către Anca, pentru că una tocmai se pregăteşte să plece pe acolo, iar cealaltă are o pasiune imensă pentru Balcani. Filmul multipremiat este filmat la Sarajevo şi propune o temă serioasă şi profundă, nu e doar un film de weekend, atenţie! Hmm, cred că şi Anei i-ar place tare mult.

Pe cine să trimit în Italia, împreună cu câteva filme faine? Căci, după ce am întocmit lista asta, am mai văzut câteva de genul Only you (1994) filmat în Roma, Veneţia, Toscana şi se termină la Positano :) Stealing Beauty (1996) după care am exclamat: “dacă nu te indrăgosteşti iremediabil de Toscana după filmul ăsta, eşti pierdut!“, My House in Umbria (2003) care prezintă frumos o regiune despre care se spune că este noua Toscana şi Tea with Mussolini (1999) unul din filmele mele preferate ever, normal TOATĂ Toscana străluceşte în filmul ăsta. Deci într-un cuvânt Toscana :) Adriana, Mirela, Monica… ce ziceţi?

The Way este un film extraordinar despre Camino şi o anumită modalitate de a-l parcurge, aşa că recomandarea fără prea multe cuvinte merge către două fete deosebite care ştiu cu siguranţă că îl vor parcurge cândva: Luiza şi Monica. Sper în secret şi nu prea să îl parcurg şi eu…

Well, last but not least: A Good Year (2006) filmat în Provence care m-a cucerit definitv la fel ca pe Margot, Oana şi TravelGirls, dar zic aşa, nu că l-aţi mai revedea? În plus unii mai norocoşi ca Miki chiar trăiesc pe acolo, iar alţii ca Larisa destul de aproape încât să ajungă cât de curând să vadă pe viu ce am văzut eu în film :)

Pentru alte recomandări, căci mai sunt, consultaţi arhiva filme pe bialog sau topicul Filme de călătorii pe plimbarici.ro. Evident, alte recomandari sunt binevenite :) Chiar mi-aş dori să văd un film care prezintă frumos ţările nordice: Salmi, Kadia, Vladimir, aveţi o recomandare? :D

Vizionare placută şi weekend fain, nu-i minunat să ne urăm weekend fain încă de joi seara?

Toscana în Stealing Beauty

El cartero y Pablo Neruda (Il Postino)

Tocmai am văzut Il Postino, un film absolut superb din toate (absolut toate) punctele de vedere. Nici nu ştiu exact ce să vă povestesc din el şi pe ce să pun accentul, am râs, am lăcrimat puţin, finalul m-a răvăşit, dar per ansamblu am fost toată un zâmbet cele 105 minute, iar peisajele m-au transportant, unde altundeva, dacă nu pe coastele însorite şi scăldate de marea albastră ale Italiei?!

Povestea este una interesantă şi foarte simplă în acelaşi timp: Mario Ruoppolo, un poştaş simplu de pe o insulă sărăcioasă, dar paradisiacă a Italiei, primeşte misiunea de a livra corespondenţa unui nou locuitor al satului în care el însuşi îşi are reşedinţa. Acest nou locatar, este chiar poetul chilian Pablo Neruda, exilat aici din motive politice. Între cei doi se leagă încet o prietenie frumoasă alimentată de dragostea lui Mario pentru poezie şi mai ales pentru “lumea” metaforelor. Genial momentul în care Mario se întreabă dacă nu cumva lumea noastră este o metaforă a altora!?

Foto

Un om simplu, cu o minte frumoasă şi sentimente extraordinare pentru viaţă şi pentru dragoste, Mario, ajunge la inima marelui Neruda. Povestea este o ficţiune, deşi totuşi te întrebi dacă nu cumva chiar a exista un astfel de om care să-l fi cunoscut pe Neruda aşa cum a ajuns Mario să-l cunoască. O relaţie umană inedită şi foarte boemă, un fel de supravieţuire atât a exilatului politic Neruda, cât şi a unui simplu italian, din Italia anului 1950. Un film despre două vieţi guvernate de poezie, într-un haos politic absolut. Nu-i aşa că am putea visa şi noi la o lege a poeziei în aceste timpuri in care haosul politic domneşte şi la noi? Ar fi sublim, nu? :) Totuşi la baza filmului stă nuvela scrisă de Antonio Skarmeta, Ardiente Paciencia. 

Chiar şi filmul în sine are o poveste demnă de o altă ecranizare. Massimo Troisi, personajul principal (poştaşul Mario), a suferit o operaţie pe cord în timpul filmărilor, mai apoi şi-a revenit, a reuşit să-şi ducă rolul până la capăt, iar la o zi după terminarea filmărilor, a suferit un infarct care i-a fost fatal. Toisi, face un rol absolut fabulos şi înălţător aşa cum ar trebui să fie fiecare ultim rol al marilor actori (vezi Heath Leadger în rolul lui Joker din The Dark Knight, căci asta mi-a venit acum în minte).

Filmul este plasat şi filmat parţial pe insula Salina, din nordul Siciliei într-un peisaj cum nu se poate mai potrivit pentru tema filmului, mi se pare că i se potriveşte atât de bine încât nu mi l-aş fi putut imagina filmat în altă parte, mai ales după ce am căutat informaţii despre Salina, pe internet.

Fie îl iubiţi pe Neruda cu poemele sale extraordinare, fie că adoraţi Sicilia, fie că doar doriţi să urmăriţi un film bun într-o seară de duminică cu vreme caniculară spre schimbătoare, acest film va acoperi toate gusturile de mai sus şi poate va cuceri şi altele. Şi încă ceva: Oscar pentru minunata coloană sonoră!!! O recomandare din inima!