Știu cu exactitate care a fost cea mai frumoasă aniversare a lui de până acum… Și nu mă stresează să știu că nu și-a petrecut-o cu mine, ba din contră, știu cât de importantă a fost acea zi și mă bucur să știu că a avut parte de ea…Ea a fost acu’s cinci ani și greu o să o poată bate ceva… Am rezonat cu ea de la distanță și l-am lăsat să se bucure de un cadou profund, AL LUI!
La mulți ani, tuturor celor ce (mă) citiți! La mulți ani, tuturor celor ce (mă) iubiți!
Pentru că în ultimii 3 ani, ne-am tot amuzat împreună de ce minunății ne ziceau la horoscop vis a vis de călătorii, n-am putut să sar (tocmai) peste anul 2014, mai ales că îmi zice în așa fel încât, la anu’ cred că o să vă vorbesc numai din amintiri, că de călătorit, citez: “pare să fie un an în care ești destul de legat de casă sau, chiar dacă ar fi să pleci pe undeva, mereu ceva te cheamă înapoi, în zona de baștină“. Oricum, știu barem o persoană încântată maxim de horoscopul meu pe 2014, Mama :))
Am cunoscut multă lume cu ajutorul blogului, (să vă mai spun?) că o tot spun, dar nu cu ostentație ci cu admirație față de acele persoane. Sigur că multe dintre ele au blog, așa a fost mai ușoară împrietenirea, apoi unii nu au blog, dar au facebook, așa m-am cunoscut foarte bine, până la urmă, cu ei, prin poze și povești, însă foarte greu a fost cu cei care n-au nici blog și nici facebook, n-au o viață online practic, dar au ajuns să mă citească, să-mi scrie, să mă sune și până la urmă să mă cunoască. Sunt puțini, dar de admirat.
Duminica asta e superbă, stau cu toate geamurile larg deschise și din exterior îmi zâmbesc cele 23 de grade promise de meteorologi. Teoretic mi-ar fi plăcut să ies undeva, să mă bucur de un weekend de toamnă așa cum trebuiau să arate și celelalte dinaintea lui, practic, am făcut ieri doar un foarte scurt drum cu mașina și din goana ei am reușit să văd cât de tare a ruginit pădurea după prima brumă. În rest liniște…
… Prima buclă albă nu știu cand ți-a apărut/ Știu doar că în bucle, firele de nea/ S-au ivit de grija mea… (Mama – C. Crișan) Ascultă!
Întrerupem șirul de povești caracteristice acestui blog, pentru că am dat peste ceva…
Sunt sigură că fiecare dintre voi ați pățit-o! Aveați în minte ceva de publicat pentru o anume zi și totuși ceva se întâmplă. Ceva vă dă “metafizicul pe dos”, cum spune un cântec stupid. Vă simțiți ca într-o buclă temporală. Așa mi s-a întâmplat mie azi dimineață, când am dat peste Scrisoarea lui Charlie Chaplin către fiica sa Geraldine, care la acea vremea încerca să cucerească scenele Parisului cu dansul ei. Au fost suficiente câteva minute ca să nu mai vreau azi altceva, decât să citesc de câteva ori această scrisoare și să-mi imaginez că e un mesaj… pentru mine… Și totuși nu am răbdat să nu o împărtășesc și cu voi…
