Cod galben. 6 e vară !!!


De 25 de ani încoace eu știu că vara e cald. Asta e sigur, apoi dacă uneori verile sunt mai ploioase, alteori mai secetoase, depinde de la an la an. De vreo 5 ani însă faptul că vara e cald pare să incomodeze în asemenea măsură ce nu s-a pomenit. Le înțeleg pe toate, știu de încălzirea globală, știu că mai ales în orașele mari unde mai circulă și cohortele de mașini asfaltul mai că se topește, știu că de multe ori la etajul 10 al unui bloc simți că te prelingi pe pereți. Știu, dar… au ajuns să mă dispere “codurile”. Adică acele “questii” care panichează populația, care mai că-i amențită pe copii și bătrâni mai ales cu leșinuri în masă, coduri menite să facă oarecum din țânțar armăsar și care defapt spun un lucru simplu: E vară, e cald, soarele arde, suntem în iulie-august. Dacă acest lucru deranjază încercăm să-l evităm dar nu-l transformăm în știre de interes național. Ni se spune că e cald ca și cum noi nu am știa asta, ni se servesc coduri pe post de “prea cald azi pentru dumneavoastră”. Da oare nu vrei tu să mă lași să decid eu când e prea cald pentru mine?
Mă rog… de mâine cică e cod galben iar în aproape toată țara și ghici de ce? Pentru că va fi CALD, evident peste 35 de grade la umbră. Vorba vine peste 35, eu sunt sigură ca azi de exemplu la Cluj a fost mai mult, dar informare de dragul informării. Asta înseamă că mâine în mașina mea neagră o să mor asfixiată chiar din parcarea din fața blocului în primele 2 minute până își face clima treaba când oricum va fi prea târziu, deci COD ROȘU pentru cei cu mașini negre :))
Întrebare: Oare cu ce cod ne-am trezi dacă în iunie-iulie-august ar fi FRIG, colo pe la 10-15 grade (asta ca să nu zic nimic de îngheț)?
Bun, celor care le priește vara, care nu se tem de soare le doresc coduri cât mai ușoare, bronz frumos și sănătos, apă prin apropiere și o cafea cu lapte pe balcon “dimineța pe răcoare” vorba celor de la Zdob și Zdub.

Să ne lase gura apă

Poate că am mâncat cam puțin azi (deh…treburi, drumuri) iar la ora asta nu mai vreau să mănânc nimic, să fie clar :)
Am dat o raită prin StarlogAstronomic și mi s-a făcut o poftăăăă !!! Oricum mai trebuie să pun niște rețete acolo că am pozele făcute, incredientele le știu din cap…timp să am să gândesc postările.
Până atunci niște poze pentru pofticioși :)

Salată de Boef

Platou: cartofi piure, grătare, cordon bleu

Masa la iarbă verde

Și desertul: Tort Claudia (i-am zis așa că rețeta e de la prietena Claudia)

Cu această ocazie am luat și eu masa … virtual, dar a fost tare gustos :)
Poftă Bună.

Forum călătorii

Cred că mă apuc să-mi fac conturi prin toate locurile în care se vorbește de călătorii.
Duminică seara mi-am făcut cont pe Plimbărici.ro, un super site/blog/forum despre vacanțe și călătorii pentru toate bugetele. Am aflat o groază de lucruri interesante și în plus pot să pun chiar întrebări, iar cei care au un răspuns îl pot da. Deocamdată eu am dat doar niște sugestii :D
Apoi am petrecut o bună bucată de vreme (dar fără să-mi fac cont) pe desprecopii.com un site foarte drăguț care printre altele dezbate și problema atât de dragă mie a vacanțelor. Mai multe mămici, căci noh, cam ele au cont acolo își dau cu părerea despre locurile în care au călătorit și am avut surpriza să constat că unele se îndeletnicesc serios cu travelul (cu copii sau fără). Vezi forumul exrem de serios și divers, poate printre cele mai bune pe care am intrat.
Am vizitat și Softpedia, doar că mi s-au părut cam puține subiecte despre vacanțe și am dedus că erau mai mulți bărbați interesați de excursii cu mașina din dotare, dar și asta poate fi extrem de util.
Alt forum interesant găsim pe hotcity.ro, dar nici aici nu plouă cu subiecte.
Mai trebuie neaparat să zic ceva și despre un foarte complex site turistinfo.ro, care ar fi despre capitolul cazări și stă foarte bine.
Și pentru că momentan sunt în construirea unui itinerar excelent pentru Italia și în căutarea unei cazări pentru Eforie Nord, vă rog dacă știți și alte forumuri, sau doar site-uri unde pot găsi informații dintre cele mai diverse și mai complete să-mi dați de știre.

Dincolo de nori

Cerul foarte ofertant al ultimelor seri m-a scos pe balcon cu aparatul în mână și mi-a adus un nou punct de interes. Adevărul e că abia aștept să văd cerul din avion și dacă am noroc de un loc la geam se vor naște alte poze din Panasonicul meu amărât (dar de care după aproape 3 ani continuă să mă uimească încă). Pozele următoare sunt făcute vineri seara în jur de ora 21.


Îmi placi la nebunie


Da, știu că unii mă vor întreba iar: “Unde găsești titlurile astea?” :)) Și oarecum pe bună dreptate, dar… acum chiar nu am căutat mult :)
Tot ce am găsit pe net despre cartea Federicăi Bosco s-a rezumat la: “carte pentru femeiuști plictisite” (cum spune însăși autoarea), “lectură privită cu scepticism”, “carte ușurică”. Păi bine, bine … dar oare lectura trebuie privită doar din perspectiva cărților grele care nu te lasă să dormi noaptea? Eu zic un NU hotărât acestui lucru și asta pentru că “Îmi placi la nebunie” m-a relaxat peste măsură.
Povestea Monicăi, italianca plecată în State ca să-și trăiască visul în “cetatea” New York, împletită cu cea a lui Ed, englezul care încearcă să renunțe la vise din cauza unei nenorociri și condimentată cu umor și citate din Salinger te prinde. Ok, da e în genul filmelor americane de duzină la care adolescentele plâng cu mucii în batistă, dar hai treci de clișelee și vezi partea bună, pentru că nicio carte despre “mergi mai departe spre visele tale” nu e de lepădat. În plus ultimul paragraf răstoarnă tot ce ți-ai închipuit despre finalul ei, iar ăsta e mare lucru la genul acesta de carte.
La finanul cărții tânăra scriitoare Federica Bosco acordă un scurt interviu celui care i-a tradus cartea în română și anunță că aventura Monicăi nu se termină aici. Va urma povestea ei plasată în Scoția, iar cea de-a treia partea o va readuce la New York, pentru că “acolo toate visele sunt posibile”. Interesant mi s-a părut faptul că autoarea nu vizitase New York-ul până să scrie cartea, dar surprinde viața colorată de acolo exact așa cum mi-o imaginez și eu.
E medicament pentru zile în care cărți ca “Tess D’Urberville” (asta că să aleg o altă eroină) nu te-ar face să te simți mai bine. Nu vreau să pară că o ridic în slăvi că mare operă nu-i, dar merită încercat :)

Țara mea inventată


“O carte e un mesaj aruncat într-o sticlă în mare cu speranța că va ajunge pe celălalt mal.” Isabel Allende
Scriitoarea chiliană este o autoare foarte cunoscută cu cărți publicate și traduse în peste 30 de limbi. Este nepoata fostului președinte chilian Salvador Allende, înlăturat brutal de la putere odată cu lovitura de stat din 1973. Deși autoarea se naște la Lima în Peru în 1942, deși călătorește de mică petrecând varii perioade în străinătate acolo unde tatăl ei adoptiv primește diferite job-uri, deși se vede nevoită să se refugieze in ’73 în Venezuela și deși în prezent trăiește alături de cel de-al doilea soț în SUA cartea de față este o pledoarie pentru țara din sufletulul ei, țara unde a copilărit, unde a trăit cele mai mari drame și cele mai intense bucurii-CHILE.
Este clar o carte de memorii, Isabel Allende iși pune la bătaie toate amintirile spre construirea unui roman captivant și extrem de bine alcătuit. Descrie istoria așa cum a fost, descrie peisajul mirific al țării sale, descrie felul oamenilor, descrie trăirile ei de copil, adolescent și în cele din urmă om matur, de refugiat și descrie contiția de scriitor și jurnalist. Nu la sfârșit lasa însă descrierea foarte amănunțită a calității de străin (înstrăinat de locurile dragi).
Este primul meu contact cu Isabel Allende și primul cu un scriitor chilian (sau a mai fost și Pablo Neruda ?!?, dar parca ceva poezii, în fine). Deși vorbește cu nostalgie nu pot să nu remarc umorul ei extraordinar care apare până și la descrierea părinților, a regimuli politic și chiar a propriei persoane. Astăzi în vârstă de aproape 70 de ani, Allende pare o jovială desăvârșită care deși trecută prin atâtea, inclusiv dedesul fiicei sale Paula in urma unei boli rare, dar manifestată deja la maturitate (lucru consemnat în carte) găsește resurse de a mai scrie, ba chiar de a scrie mai mult și mai bine căci romanele sale ce apar după 1993 anul tragicului evenimet devin bestseller-uri internaționale. Dar dacă stau bine să mă gândesc ea crede că “nimeni nu moare nici cu un minut mai devreme sau mai târziu decât îi este scris” așadar îmi pot imagina de unde optimismul ei debordant și ușurința cu care a trecut peste anumite evenimente.
E genul de carte care nu te lasă să respiri, se citește ușor și parcă, parcă ai vrea să ajungi și tu ca cititor măcar odată in Chile. Cu aceasta cred că Isabel Allende și-a îndeplinit obiectivul: nu a lăsat pierdute amintirile ei despre Chile ba mai mult le-a împărtășit și poate chiar le-a “înflorit”/inventat. ” Asta e nostalgia, (spune ea): un dans lent și circular. Amintirile nu se organizează cronologic, sunt ca fumul, schimbătoare și efemere, dacă nu le așterni pe hârtie dispar în uitare.”

Oameni darnici


Tot ce pot să fac în acest moment este să o susțin pe LIA în Campania Fii om darnic, campanie care a debutat de o lună și jumătate și este un real succes. La București a reușit să strângă un număr impresionant de saci cu haine și alte lucruri, cosmetice, mâncare și bani, iar distribuirea lor este în desfășurare. Din câte am înțeles există cineva și în Cluj care se ocupă de asta. Se numește Adela și poate fi contactată la adresa adela.rusu@gmail.com.
La mine e puțin mai complicat pentru că sunt în Cluj, iar lucrurile pe care le-aș putea da și chiar mi-aș dori asta sunt la Ineu în județul Arad. În acest caz aș putea eventual să aștept luna august când merg acasă să aduc câte ceva. Offf…din nou problema distanței și a timpului, dar vreau să cred că nici atunci nu va târziu, în definitiv mereu sunt oameni care ar avea nevoie de lucrurile acelea.
Deci, cine dorește și poftește poate să ia legătura cu Adela sau chiar cu Lia (se găsesc informații la ea pe blog) și să fie darnic pentru că dacă noi avem nu înseamnă că are toată lumea, nouă nu ne mai încap hainele în dulap, iar alții nu au ce lua pe ei, noi nu știm ce să mai mâncăm dar alții chiar nu au ce.
Felicitări Lia, nu sunt mulți ca tine !!!