Am văzut Copenhaga în urmă cu jumătate de an, la aniversarea de 1 an a lui Albert. Desigur, îmi pare că a trecut de atunci mult mai mult de atât și totuși așa de puțin. M-am gândit des la acea mini vacanță și am știut pe undeva că nu va rămâne nepovestită Copenhaga “noastră” chiar dacă am văzut, să zicem, vreo 40% din ce vede un turist obișnuit la un prim city break în capitala Danemarcei. Însă, detaliul ce a făcut notă discordantă a fost chiar aniversatul nostru și programul lui, care NU, nu este o chestie alambicată, iar noi NU suntem până în prezent părinți de genul “ore fixe” și “child friendly“, dar totuși n-ai cum să nu vezi diferențele unei călătorii cu copilul, față de călătoriile în doi (sau grup de prietenii childless). Nu vor urma sfaturi, ci doar păreri personale și povesti extrem de subiective. Dar, DA, categoric vă recomand Copenhaga la orice vârstă.
Cele mai frumoase 10 orășele pe care le-am văzut în Europa
Adevărul este că recitind articolul cu străduțele frumoase pe care le văzusem în Europa în urmă cu 4 ani, mi-am amintit că atunci îmi mai dăduse târcoale ideea unui alt articol care nu s-a mai materializat până la urmă pe blog. Dar cum zilele trecute am avut nu doar un chef nebun de scris ci și o ciudată ambiție peste măsură, mi-am făcut timp să mă uit prin poze vechi și să alcătuiesc acest articol cadou de mărțișor pentru toți cei care încă mai intrați pe Bialog în speranța că eu voi reîncepe să public articole cu o frecvența decentă. De subiecte nu duc lipsă, cumva au ajuns să fie mai multe ca niciodată, dar paradoxal… n-am avut absolut nicio siguranță că acest articol va fi gata de 1 martie, însă am tras de mine cu plăcere și iată că avem un articol nou nouț despre (alte) 10 locuri frumoase tare de prin Europa…
Malmö, o poartă accesibilă spre Țările Nordice
Recunosc cu tristețe că Suedia nu s-a numărat până acum printre locurile pe care să-mi doresc să le vizitez cât mai curând. Poate este totuși incorect spus că nu-mi doream, poate mai just e să vă spun că nu se afla foarte sus în lista cu dorințe de călătorie, din simplul motiv că nu am aprofundat destinația suficient ca să știu ce oferă. Însă după mini vacanța prilejuită de prima aniversare a Micului Prinț, pot spune că mi-am făcut cât de cât o idee despre Suedia dincolo de IKEA și desenele animate cu Bamse :) Așa că astăzi ne plimbăm puțin pe străzile micuțului și cochetului Malmö, cel de-al treilea oraș ca mărime din Suedia, orașul ce se află practic cu un picior în țara vecină, Danemarca, de care îl desparte unul din cele mai interesante lucrări inginerești realizate vreodată, un pod peste mare: Øresund Bridge pe numele lui. Dar până să ajungem pe pod…
Ce să faci la Budapesta de Revelion & Anul Nou
Să începem așa: mai bine (mai) rămâneam la Budapesta! Nu, nu spun asta doar pentru că a fost peste așteptări ci a existat un motiv mult mai clar de data aceasta: ne-am întors de la Budapesta la Ineu, de unde se pare că racolasem un virus încă dinainte de plecare, însă reîntâlnirea fulgerătoare cu el, ne-a pus pe toți pe butuci și iacă așa am început anul bolind (iar asta nu ne stătea în fire până acum, sperăm că nici de acum). Trecând peste acest aspect nedorit, city break-ul la Budapesta s-a dovedit a fi cea mai bună parte a vacanței de iarnă de anul acesta. Da, chiar mai bună decât Crăciunul, dar asta e altă poveste! Cele 3 zile în capitala Ungariei ne-a făcut să terminăm 2018 exact așa cum a fost el pe de-a-ntregul: alert, cu multă energie și dorință de descoperire. După această vizită, Budapesta s-a lipit și mai tare de sufletul nostru, ne-a făcut să ne gândim mai bine la vizitele anterioare și să ne plănuim o întreagă vacanță în Ungaria (poate chiar am să pun în scris acest plan foarte accesibil, să-l am la îndemână pentru când mă va apuca iar dorul de ducă).
Road trip în Ungaria de Est și 5 motive pentru un city break la Szeged
Deși am trecut la ora de iarnă încă de săptămâna trecută, yupy-yeey (mereu mă adaptez mai lent la treaba asta), temperaturile se încăpățânează să rămână într-o primăvară fără personalitate, cu manifestări de toamnă excentrică și 24 de grade în ultimele zile de octombrie. Wait, what? Totuși, mă bucur tare că încă ne putem face plimbările luuungi, colorate și în tricou, însă știu și cât de aiurea ne vom simți când va veni cam peste noapte Baba Iarna, căci nu ar fi prima dată când ar da buzna așa. Contextul meteo nu ne poate lua totuși gândul că până la Crăciun mai sunt puțin peste 50 de zile, dar nici că vara e de multă vreme dusă, iar până la următoarea va mai curge ceva apă pe Someș/Mureș/Dunăre etc și chiar mai multă vorbărie englezească despre eternul subiect al… vremii. Acestea fiind spuse, zic să nu ne plângem că avem parte de o toamnă lungă și blândă și să mai recuperăm din destinațiile de vara trecută.
10 trasee accesibile pentru un weekend în Transilvania
După ce toată vara, în topul celor mai citite articole de pe Bialog s-a aflat articolul despre traseele ușoare, de weekend, prin județul Clui, îmi stătea în vârful degetelor ideea unui articol despre cele mai accesibile destinații de weekend prin Transilvania (în opinia mea, desigur). Îmi pare chiar rău că n-am apucat să-l scriu mai devreme, ca poate ați fi profitat de această toamnă frumoasă (cu foarte mici excepții) și ați fi luat-o din loc, mai ales că traseele propuse nu necesită un weekend prelungit ci se adresează exclusiv celor care doresc o ieșire de două zile (cu o noapte de cazare). Aceasta și este ideea articolului: să ne plimbăm prin 10 zone din Transilvania propriu-zisă (Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu), evitând marile orașe ale regiunii ca Brașov, Cluj, Sibiu sau Târgu Mureș, orașe care necesită ele însele măcar un weekend pentru a fi descoperite. Așadar, vom porni spre locuri ceva mai mici, dar foarte frumoase, spre care merită să vă îndreptați atenția dacă dorul de ducă nu vă dă pace, dar totuși timpul (sau alte motive) nu vă permite plimbări mai lungi…
Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram
Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.