Franta, Italia, România, Travel, Ungaria

Top 5 orașe eclipsate

5 comentarii

Vi s-a întâmplat să ajungeți undeva intr-un oraș și să realizați că pe cât este de frumos pe atât este de puțin prezent în preferințele de călătorie ale oamenilor? Dacă răspunsul este da, atunci cu siguranță vă aflați într-un oraș eclipsat de un altul “foarte turistic” aflat prin apropiere. Mi s-a întâmplat de câteva ori și nici nu am știut dacă să mă bucur sau nu, adică pe de-o parte ziceam că este bine că nu mă sufoc de turiști pe de alta îmi părea oarecum rău pentru turiști că nu știu ce pierd bulucindu-se în locurile arhicunoscute fără să arunce un ochi prin împrejurimi. Azi m-am hotărât să vă arat 5 astfel de orașe în care am avut plăcerea să ajung și să constat că lumea nu prea a auzit de ele, căci e prea ocupată să se calce în picioare în altă parte.

5. Gyula (Ungaria) este un orășel mic la granița cu România care îți apare în cale imediat ce ai trecut de Vărșand. Se află în imediata apropiere a mai marelui Bekescsaba care are mall-uri și alte grozăvii (deși nici măcar ala nu e chiar așa de mare, însă multă lume a auzit de el). De Gyula, au auzit mai repede numai cei din vest care imediat după ’90 au mers la cumpăraturi “la unguri”, dar nici măcar ei nu știu exact cât de frumușel este orășelul și câte posibilități drăguțe de petrecere a timpului liber oferă. De exemplu orașul este străbătut la fel ca și Ineul de Crișul Alb, are un castel mare care poate fi vizitat și o mulțime de băi termale unde în mare parte arădenii și bihorenii își petrec weekend-urile. Orașul are de asemenea mai multe piețe publice foarte atrăgătoare și according to wikipedia a doua cea mai veche cofetărie din Ungaria.

4. Târgu Mureș (România) este un oraș care din motive care poate ne vor rămâne pe veci necunoscute nu beneficiază de multă atenție din partea turiștilor, chiar dacă este unul dintre cele mai cochete orașe ale țării. Simbolul orașului este fără îndoială Palatul Culturii, însă dacă este să treceți prin oraș vă recomand să vizitați tot centrul, să vă plimbați în Piața Trandafirilor și să vă odihniți în unul din parcurile curate și foarte verzi din oraș. De semenea o vizită la Cetatea medievală nu ar strica (aici trebuie să revin și eu că dățile trecute nu am intrat).

3. Beziers (Franța) ca mai toate orașele din regiunea Longuedoc-Roussillon nu beneficiază de suficientă promovare căci toată s-a îndreptat asupra Coastei de Azur din imediata vecinătate. Însă poate dintre toate Beziers este cel mai puțin promovat. Situat pe râul Orb cu niște poduri fantastice construite peste el, cu un apecduct de pe vremea romanilor, orașul este vegheat de sute de ani de o catedrală absolut superbă aflată pe o colină, St. Nazaire. În plus centrul, construit cumva în pantă, aduce cu satele de pe Riviera di Levante. Ar mai fi absolut necesar de vizitat Le Plateau des Poetes, un parc superb, plin de fantâni și evident statui ale poeților.

2. Padova (Italia) se află la 15 minute cu trenul de Veneția și la oră de Verona. Să mai continui sau deja vă dați seama în ce companie există? Cu toate acestea orășelul cunoscut mai ales datorită Universității și Grădinii botanice universitare, cea mai veche din Europa, m-a fermecat într-o duminică după masă când piața centrală Prato della Valle era liberă și extrem de frumoasă. Numai bine a fost să mă pot bucura de ea în acest fel gândindu-mă cât de tare m-aș fi sufocat exact în acele momente la Veneția de exemplu. Ca și must see ar mai fi Basilica St. Antonio și Baslica St. Giustina.

1. Palavas les Flots (Franța) este o stațiune superbă la marea Mediterană care nu va fi niciodată apreciată la justa valoare atâta timp cât cei mai mulți cred că sudul Franței = Coasta de Azur. Am simțit o oarecare tristețe vis a vis de acest aspect, dar știam că nu am cum să-l schimb. Oricum eu am scris foarte mult despre această destinație pe unde am apucat în speranța că pot schimba ceva, dar nu știu ce am reușit sau nu. Tot ce am reușit să fac e sa-mi alimentez mie dorul și dorința de a ajunge din nou acolo.

Toate aceste orașe consider că ar putea fi mai promovate și mai vizitate, dar cu siguranță mai există multe altele la fel de nedreptățite, de aceea transform articolul într-o leapșă și vin să-i întreb și pe alții dacă ne mai pot da exemple de astfel de orașe. Aștept articole de la: Vulpitza, Alicee, Ioana, Vertange și Lumea Mare … și evident de la toți cei interesați de subiect (vreau link după).

Austria, Franta, Grecia, Italia, România, Travel, Ungaria

Top 10 destinații – bialog.ro

6 comentarii

Facem o pauză de la prezentarea celor “5 ținuturi” pentru a ne ocupa de o leapșă/concurs, primită de la Ioana și inițiată de cei de la Travelbadgers și care constă într-un top al celor mai atractive destinații în opinia mea, destinații pe care, evident, le-am vizitat.

În sens invers topul arată cam așa, urați-mi să se schimbe măcar în fiecare an dacă nu de mai multe ori pe an :D

10. Veneția “plutioare” pentru că a fost de când mă știu eu în Top 3 locuri de văzut, era un “ceva” ce știam că trebuie neaparat să văd, ca și Parisul și ca și Piramidele din Egipt (pe care încă tot nu le-am văzut). Veneția mi-a plăcut, însă mare păcat că am vizitat-o în august, când turiștii nu m-au lăsat să o și savurez, dar îi voi mai da o șansă când se va ivi.

9. Sibiul pentru că este cel mai frumos oraș din România. Nu am nicio legătură cu el, nu am rude acolo și am fost doar de două ori în el, dar m-a cucerit cu acel aer boem pe care îl afișează. Cu tot respectul pentru Clujul pe care l-am iubit din prima clipă și pe care încă îl iubesc, dar Sibiul este cu un loc mai sus.

8. Viena a fost pentru mine o gură de aer cu adevărat proaspăt și cu adevărat occidental în 2007 când am vizitat-o prima oară. A rămas la mine în suflet mai mult pentru ocazia cu care am ajuns să o vizitez: final de facultate, câțiva colegi, cel mai simpatic profesor pe care l-am avut vreodată, Clau și “domnul Platon” (prietenii știu de ce) :)

7. Budapesta în care am ajuns de 3 ori cu 3 ocazii total diferite. Pare o capitală europeană foarte accesibilă pentru români și poate tocmai de aceea unii o ignoră total fără să știe ce pierd. După mine, la cât de aproape este aș merge să o văd în fiecare an și de fiecare dată să mă plimb pe Dunăre cu vaporașul și să văd apusul… cu El de mână, just like the first time ;)

6. Corfu (Grecia), toată insula pentru că a fost și este prima și singura insulă vizitată până acum, primul contact cu Grecia, însă unul fructuos. Multe premiere au avut loc în acea vacanță; am făcut 500 de km pe insulă, am făcut parakiteing, am condus mai mult ca niciodată pe niște străduțe pe care mereu aveai impresia că mergi pe contrasens :) A fost mult, mult fun la mijloc :)

5. Roma eternă văzută într-o toamnă arămie care pe veci va avea pentru mine miros de dimineață proaspătă și cappuccino italian. Poate merita un loc mai sus, cu siguranță dacă aș fi făcut topul luna trecută ar fi fost măcar cu un loc mai sus.

4. Montpellier pentru că face parte din acele locuri (puține) pe care le-am numit fie și numai pentru o scurtă perioadă “acasă”. De asemenea cred că este cel mai frumos oraș din sudul Franței și poate cel mai necomercial, tocmai de aceea l-am iubit la nebunie și pot vorbi zile întregi despre el.

3. Palavas les Flots e locul în care m-am îndrăgostit de mare și în care mi-am dat seama ce useless este să vezi și să simți atâta frumusețe și să ai numai jumătate de suflet la tine, așa că mi-am jurat că data viitoare o să ajung acolo cu sufletul întreg și sper să primesc un bonus pentru așteptare.

2. Cinque Terre care vine dacă puteți crede, aproape la egalitate cu locul 1, însă totuși cele două locații nu se pot compara. Cinque Terre îmi va rămâne pe retină din simplul motiv că va fi forever “the honeymoon weekend” (dacă pot spune așa). Urmăriți blogul, mai am de povestit despre această locație!

1. Parisul pentru aceste motive:

P.S. A fost destul de grea alegerea acestor destinații “de top” și sper din suflet ca “spiritul” celorlalte destinații care au fost vizitate, dar nu au fost menționate aici să nu se fi supărat prea tare și să mă primească și la următoarele vizite cu brațele deschise ;)

Austria, Franta, Grecia, Italia, România, Travel

Mai mult decât o mie de cuvinte

17 comentarii

Mi-a dat Tomata azi o leapșă de toată ziua la ea m-am gândit :) Cred că este una dintre cele mai faine lepșe pe care le-am primit până acum, îi dau curs că nu mai pot.

În ce constă leapșa? Păi în postarea unor imagini de prin pelegrinările noastre pe care ar fi fost păcat să nu le fi făcut și să nu ne fi bucurat de imaginile suprinse mult timp după aceea. Problema la mine este ca, eu fiind un japonez în ale pozatului, m-am văzut în fața unei grele alegeri. Ce imagini să pun când mie aproape toate mie se par superbe și cu povestea lor?

Pentru această postare am ales 8 imagini, urmând ca atunci când mai am chef de o nouă sesiune de reamintire să mai postez și altele.

Acolo unde se varsă Dunărea în Marea Neagră – pentru ca mereu mi-am dorit să stau cu un picior in mare și un unul în Dunare. Mi-am împlinit dorința în august 2007.

Viena prin binoclu la prima ieșire din țară mai departe de Ungaria. Eram la fiecare colț de stradă un wow și un super. (2007)

Parisul noaptea văzut din Turnul Eiffel, cea mai spectaculoasă priveliște care mi-a fost dat să o văd până acum, îți taie respirația cu adevărat. (2009)

“Visele mele se împlinesc/ Când dau din pleoape sau când clipesc”  – Disneyland Paris a fost unul dintre acele vise (2009)

Vaporul Molly Brown din Frontierland aduce una dintre cele mai frumoase surprize din viața mea (noiembrie 2009)

Zbor deasupra mării Ionice, cele mai antrenante 6 minute ever :) (Glyfada, Corfu, Grecia, august 2010)

Piazza Navona în zorii unei zile de toamnă. (Roma, noiembrie 2010)

Vf. Postăvaru (iunie 2009)

Offf și câte mai sunt, pot umple tot blogul cu ele, dar mai las și pe alții: Oana, Salmi, Lia și Ioana Budeanu (că pe toale le știu călătoare și fotografe) :*

Franta, Italia, Travel, USA

5 orașe considerate “buricul Pământului”

5 comentarii

M-am tot gândit de ce din multitudinea de orașe mai mult sau mai puțin fermecătoare de pe glob, unele par a fi chiar “centrul universului”… și sincer, ar fi câteva răspunsuri la dilema mea. Unul dintre ele și poate cel mai răspândit este acela că pur și simplu fără ele lumea nu ar mai fi la fel, oamenii nu ar mai fi la fel. Ele dau tonul la tot și toate, iar tu ca om, dacă ajungi vreodată să le “cucerești”, ajungi să-ți câștigi și tu propria porție de nemurire, odată cu ele.

M-am gândit să fac și un top, așa, din ce știu, din ce cred, din ce am văzut și mai ales din ce nu am văzut.

5. Tokyo este parcă un orizont pe care nu îl pot cuprinde. Poate cel mai complicat oraș din toate cele 5 despre care o să va vorbesc și cred că și cel pe care am cele mai slabe șanse să-l văd în viața asta. Dacă vreți, Tokyo este pentru mine o ecuație cu atât de multe necunoscute încât atunci când cineva este dispus să-mi povestească despre acest oraș sunt toată numai urechi, aș asculta la nesfârșit știind bine că subiectul nu s-ar epuiza nicicând. Peste toate, este vorba despre o cultură total străină mie și cum îmi plac aceste valențe total diferite care descriu culturile, mă pierd în amănunte și mi se pare fascinant.

De ce ar fi capitala Japoniei, “buricul Pâmântului? Pentru că:

  • poate fi descrisă ca centrul de comandă al economiei mondiale și nu se exagerează
  • are 32.450.000 de locuitori  fiind cel mai populat oraș de pe glob
  • este căminul tehnologiei de ultimă oră și cel mai high tech oraș din lume

Foto

4. Roma eternă către care duc toate drumurile a făcut cunoștință și cu mine și fiind dragoste la prima vedere nu am să o pot uita niciodată. În esență Roma este cel mai scump vin din vinoteca regală, cel care nu va fi consumat niciodată indiferent ce oaspeți de seamă s-ar aeza la masa oricărui rege. Roma e intangibila măsură a istoriei, incredibila sensibilitate a spiritului și inepuizabila valoare a trecutului. O vacanță la Roma te va învăța mult peste tot ce ai învățat la orele de istorie și geografie din școala generală, pentru că Roma nu doar îți arată și te pune să imprimi pe retină ci te face să și simți.

Am putea considera însă Roma “buricul Pămăntului pentru că:

  • de-a lungul timpului a purtat numele de “capitala lumii”, “orașul etern”, “pragul apostolilor” sau pur și simplu “Orașul”
  • prin cel mai mic stat din lume (enclavă), Vatican, devine patria catolicismului
  • a fost fondată în 753 î. Hr
  • adăpostește cel mai mare număr de muzee din lume în care se regăsesc operele artiștilor care au schimbat lumea, este leagănul culturii mondiale

Foto

3. Rio de Janeiro este fără îndoială cea mai vizitată și uluitoare metropolă din America de Sud. Pentru mine esta clar cel mai exotic oraș din cele 5 prezentate. Rio este o cascadă de pasiune și culoare, mi se pare că e în plin carnaval și atunci când nu e carnaval, mi se pare că oamenilor de acolo parcă nu le curge sânge prin vene ci soare, mi se pare că totul se topește și curge mai apoi în ritm de samba, Samba de Janeiro. Mi se pare de asemenea că este orașul care te face să-ți bei mințile ca să te hidratezi în urma căldurii fără sfârșit și nu știu dacă doar mi se pare dar dacă aș avea posibilitatea mi-aș bea și eu minile cu sangria pe Copacabana.

Alte motive pentru care Rio este ombelico del mondo…

  • pentru că este capitala fiestei moniale
  • pentru că este casa celei mai cunoscute arene fortbalistice din lume: Maracana
  • pentru că toată lumea a auzit de Copacabana și Ipanema în viața lui și toată lumea vrea măcar 15 minute de plajă acolo
  • și nu în ultimul rând pentru că decadența nu are margini, toată lumea iși permite orice chiar dacă Isus veghează peste oraș

Foto

2. Paris, te iubesc pentru că mi-am dat seama că nu doar eu am vrut să te văd pe tine ci și tu ai vrut să mă vezi pe mine. Cred că fără să realizez, la Paris s-a născut această postare, această idee de “buricul Pământului”, pentru că înainte nu am mai avut această senzație. Am tot spus atâtea despre Paris încât parcă nimic nu mai are valoare acum, trebuie să îi mai fac o vizită, să mă întorc cu idei noi, cu senzații noi și cu sufletul încărcat de dragoste pentru orașul iubirii. Eu l-am găsit romantic, desigur, mă puteți contrazice, dar înainte mai faceți o vizită acolo și vă ma gândiți, a respira Parisul, conservă sufletul, spunea Victor Hugo.

Capitala mondială mondială a iubirii romantice, poate fi “buricul târgului”, pentru că:

  • foarte des am auzit că ar fi mare păcat să mori și să nu vezi Parisul
  • este cel mai parfumat și elegant oraș din lume (capitala modei vă spune ceva?)
  • numai aici le puteți întâlni pe Monalisa, pe Venus și pe Napoleon
  • numai aici, așa cum spunea Cioran, te poți simți bine atât ca cel mai mare magnat cât și ca cel mai jegos falit

Foto

1. New York e ținta mea din ultima vreme, foarte sus in my to do list și probabil unul dintre primele lucruri pe care le-aș face și vedea dacă aș ajunge peste Atlantic. De fapt cred că nu aș merge peste ocean dacă nu aș putea dormi o noapte in Manhattan, privi zgârâie norii luminați de pe terasa unui hotel (sau dugheană în care să dorm mai apoi) și plimba o zi în Central Park cu tălpile goale. Niciun oraș nu mi se pare mai “buricul Pământului” ca acesta și niciunul nu ar putea deveni peste noapte mai ceva ca acesta. Pur și simplu nu am alte considerente. Nu e nici cel mai mare și nici cel mai populat oraș din lume, dar cred că este cel mai popular, toate se întâmplă aici și toate se vor întâmpla aici și sunt atât de sigură încât aș face pariu cu un sceptic pe o sumă de bani care mai apoi câștigată să-mi permită să-l vizitez. Poate-s filmele de vină, dar ca să mă conving că-l supraevaluez, tre să-l văd, deci oricum ai lua-o tre sa-l văd :)

Foto

Ați putea să vă imaginați lumea fără ele?

Italia, Macedonia, Serbia, Travel

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (II)

8 comentarii

Continuăm călătoria spre celelalte trei capitale Europene pe care le-am vizitat chiar anul trecut.

Belgrad (august 2010)

Dacă nu l-aș fi văzut nu aș fi crezut că poate fi atât de frumos chiar și cu acele clădiri bombardate care mi-au făcut piela de găină. Belgrad-ul, capitala Serbiei este un oraș curat și atrăgător, cu bulevarde largi și parcuri imense chiar în centrul său. Sincer mi s-a părut mai frumos ca Bucureștiul dacă ar fi să-l compar cu ceva.

Locul preferat: chiar centrul, în fața Ministerului afacerilor externe und mi-am parcat mașina și am primit și amendă :))

Ce să nu ratați: definitely o pleșcaviță autentică, noi am ratat-o că nu aveam dinari și ne-a fost o ciudă….

Regret: că l-am văzut cumva în trecere și merita mai mult, mi-aș fi dorit mai ales să-l văd noaptea

Skopje (august 2010)

Capitala Macedoniei m-a impresionat prin faptul că am văzut că lucrurile se mișcă, că știu să atragă turiștii și că nu se lasă. Prevăd un viitor frumos pentru Skopje, se construiește de mama focului și nu doar blocuri de locuințe ci teatre și biblioteci. Am văzut cu ochii mei cum se lucra. Centrul este foarte drăguț, modern și aranjat.

M-a impresionat ceasul de pe Muzeul de Istorie care s-a oprit la ora marelui cutremul din 1963, care a devastat orașul și în care și-au pierdut viața foarte mulți oameni. M-a impresioant și casa memorial a  Maicii Tereza și Podul de piatră de pe râul Vadar.

Locul preferat: Fortăreața Kale care deși văzută la 40 de grade mi s-a părut un loc superb (aici, dacă vă puteți imagina este amplasată si Ambasada USA în Macedonia)

Ce să nu ratați: îngețata comparabilă cu cea din Italia și Casa Maicii Tereza (unde este intrarea liberă și se pot lăsa mesaje)

Regret: că nu am intart la Muzeul de Istorie, dart eram mega obositi dupa ce am condus din Corfu.

Roma (noiembrie 2010)

Trebuie să mai vin aici. Cu această idee am plecat anul trecut de la Roma, după cele 5 zile petrecute acolo. Roma este fără să exagerez, un oraș de o frumusețe rară, de unde un impătimit al istoriei nu ar mai pleca. Roma este inima Italiei și orașul cel mai vizitat. Este și mândria țării și o altă capitală imperială, ai impresia că aici se întâmplă totul. Nu îți vor ajunge nici 100 de zile ca să zici că ai văzut-o, dar te poți amăgi cu o săpătămână. Greu mi-am găsit cuvintele să spun ceva despre Roma, când am povestit aici pe blog, de aceea nici acum nu pot zice mai multe.

Locul preferat: Piazza Navona (o superbitate care pare alt loc in diferite momente ale zilei)

Ce să nu ratați: urcarea în Cupola Catedralei Sf. Petru de la Vatican (priveliștea este sufocant de frumoasă)

Regret: că nu am intrat să văd Il Colosseo și din interior (dar am zis că las să-l văd așa cu Clau)

Pe lista “de vizitat” mai sunt și alte capitale de care ochii mei abia așteaptă să se bucure. Voi pe unde ați colindat?

Austria, Franta, România, Travel, Ungaria

Cele 7 capitale pe care le-am văzut (I)

11 comentarii

Spre rușinea mea, nu am văzut până în prezent decât 7 capitale europene, cu tot cu Bucureștiul, lucru care nu este tocmai lăudabil, dar sper din suflet și “I mean it” că pe viitor să ajung să vizitez și altele. Până atunci vreau să povestesc puțin despre cele 7, în ordinea în care le-am văzut:

Budapesta (martie 2002, iulie 2007, decembrie 2010)

Este poate una dintre cele mai frumoase capitale europene, un oraș fermecător, pe Dunăre. Cele două parți ale orașului Buda și Pesta se completează de minune, dacă Buda este centrul vechi, cu Cetatea, Bastionul pescarilor și muzeele, Pesta este centrul nou și modern, dar nu lipsit de valoare culturală, Parlamentul este o construcție deosebită, iar Szant Istvan Uta, o piață elagantă și compleșitoare.

Recomand totuși o vizită vara (vizita mea din iulie 2007 a fost cea mai frumoasă). Iarna s-ar putea să vi se pară cam frig și este destul de rece, de Revelionul trecut am cam înghețat :D

Locul preferat: Podul cu lanțuri și panorama de la Cetatea Buda

Ce să nu ratați: o mini croazieră pe Dunăre (face toți banii) și un gulaș ca la mama lui, yummy!

Regret: că niciodată nu am mers la unul din spa-urile celebrei ale Ungariei

Viena (mai 2007)

Am reușit performanța de a vedea și Viena înaintea Bucureștiului. De Viena mă leagă cea mai frumosă amintire din facultate. Am hotărât să nu participăm la un așa zis bachet de final de facultate și să mergem intr-un weekend prelungit la Viena și a fost poate cea mai buna hotărâre luată de-a lungul celor patru ani :)

Mă minunam la fiecare colț de stradă, eram încântată de tot ce vedeam. Nici nu aveam cum să fiu altfel în capitala unui fost mare imperiu. Am reușit să vedem destul de mult, dar acum la câțiva ani dispanță se impune o nouă vizită cu recuperarea obiectivelor ratate.

Locul preferat: Palatul Schombrunn cu grădinile sale

Ce să nu ratați: urcarea în Turnul Dunării de unde aveți panorama asupra Vienei modene și Parcul de distracții Prater

Regret: că nu am fost cu Clau la Muzeul Științelor și Invențiilor (am avut de ales între gădinile de la palat și muzeu și fiecare a ales altceva) și că nu am stat mai mult în Prater

București (iulie 2007, ianuarie 2009, octombrie 2010)

Fac parte din cei cărora le place Bucureștiul, poate din cauză că nu trăiesc acolo, dar sincer, ca și turist în capitala propriei țări, eu m-am simțit bine. Nu este și nici nu va fi niciodată un oraș curat, de asemenea tot niciodată nu va fi un oraș modern și impetuos și asta din cauză că va dăinui acolo patina comunismului. Dar cu toate astea mie îmi place. Iar despre oameni nu mai zic, am întâlnit numai bucureșteni de treabă.

Locul preferat: Casa Poporului, mai ales interiorul este extraordinar de frumos.

Ce să nu ratați: un cappuccino la Hotelul Mariott (Luiza m-a dus acolo și au fost cred, cele mai drăguțe ore petrecute la București)

Regret: că nu am stat niciodată mai mult de 2 zile în București să mă pot plimba în voie prin Cișmigiu. Și că nu am mers la IMAX

Paris (noiembrie 2009)

Săptămâna la Paris a fost cea mai frumosă din viața mea de până acum și nu spun cuvinte mari. A fost inedită din atât de multe puncte de vedere că nu o să le înșir acum ci doar o să mă limitez la faptul că Parisul m-a fermecat iremediabil și pentru totdeauna. În primul rând mi-am dorit să-l văd de mica, a fost ca un vis împlinit și imi doresc din toată inima să mai ajung acolo și dacă se poate să stau mai mult, ceva mai mult. Am văzut puțin din el, probabil și din cauză că niciodată nu o să poți vedea tot, dar am speranța că se va mai lăsa descoperit de mine.

Locul prefat: Turnul Eiffel noaptea, atât el cât și panorama Parisului din el, mi se trage de la faptul că am trait cu imaginea asta 25 de ani, până am ajuns să-l văd.

Ce să nu ratați: Disneyland-ul (pentru o mie de motive, dar cel mai tare este că acolo o să uitați complet de orice altceva, de toate supărările și toate mărunțișuile inutile)

Regret: că nu am putut lua atmosfera cu mine acasă :D

va urma

Poezii, România, Travel

Am scos capul din bârlog

11 comentarii
Prima dată pe 20 martie la fost la Tarnița, foarte aproape de Cluj, dar noi n-am mai fost niciodată așa că am savurat la maxim locul și am zis că după ce dă colțul ierbii ieșim (nu la păscut) la un grătar și o bălăceală în lac. De data asta nu am stat mult, am luat numai puțin aer și ne-am făcut planuri :)
 
Ieșirea asta a fost suficientă să ne deschidă apetitul pentru drumeție la început de primăvară, așa că de Florii, dacă tot a fost sărbătoare și vreme cât de cât bună (cel puțin sâmbătă) am plecat spre alte locuri relativ apropiate pe care nu le-am vizitat. Astfel că am ajuns în sfârșit la Sarmizegetusa Regia (da, acolo unde probabil ați fost toți prin tabere, mai puțin eu). Prima oprire a fost la Densuș unde ne-am întâlnit cu prietenii de la Timișoara (cam pe la jumatea drumului dintre TM și CJ) și am vizitat una dintre cele mai vechi biserici din România unde se oficiază slujbe. Biserica poartă hramul Sfântului Nicolaie și este construită pe locul unui fost altar roman (inițial dac) cu materiale aduse de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Locul este deosebit de frumos și de îngrijit, iar interiorul lăcașului de cult foarte interesant, picturile înfățișându-l pe Iisus în straie populare românești.
 
De aici a început drumul puțin aventuros, căci deși deținători ai unui GPS, ne-am rătăcit pe coclauri și abia după ce am mers pe un drum greșit o jumătate de ceas, după ce am trecut un deal cu serpentine mai ceva ca la Poiana Brașov, după ce am traversat tot cătunul Grădiștea Muncelului și am văzut niște copii care efectiv se jucau cu “curu’n praf”, am ajuns la drumul ce duce spre Sarmizegetusa Regia. Nu detaliez despre cât de puțin pus în valoare e locul pentru că a scris Clau pe Starlog deja, dar oricum dezolante locuri, m-am gândit sincer la oamenii care trăiesc pe acolo.
 
Sarmizegetusa Regia a fost capitala statului dac de la Burebista la Decebal. Înafara zidurilor cetății care încă mai există mai pot fi vizitate sanctuarele și calendarele. Practic acesta este punctul de atracție al cetății, leagănul culturii dace. Mi-a plăcut mult, recunosc chiar faptul că m-a încercat un sentiment reconfortant de liniște și bine. Poate chiar atunci nu am înțeles exact unde mă aflam, dar odată plecată de acolo din creierii munților (foarte bine așezată cetatea, 3 km am mers pe jos urcând muntele) am realizat că era probabil pentru prima dată când călcasem exact în teritoriul sacru al strămoșilor noștrii.
 
Vizita la Sarmizegetusa Regia nu ne-a mai lăsat loc de altceva în ziua de sâmbătă, astfel că am pornit să ne cazăm la Deva, pentru că a doua zi dimineața urma să plecăm spre Hunedoara să vedem Castelul Corvinilor. După un apus absolut minunat pris la Orăstie (am prin unul asemănător vara trecută când ne întorceam de la mare, și tot la Orăsție, pe același drum), am ajuns la Deva. Vă recomand călduros dacă treceți pin zonă cazarea la Motel Maestro, foarte frumos, curat, personal amabil, prețuri decente. Trebuie doar să treceți peste faptul că motelul se află în zona gării, iar noaptea se poate să mai auziți câte un tren. Eu cu antrenamentul de la Ineu, nu am auzit evident niciunul :)
 
Duminică a fost muuuult mai rece decăt sâmbătă, dar aveam în plan Castelul. Vreau să ajung pe aici cam de anul trecut și abia acum i-a venit rândul. Situat în municipiul Hunedoara, Castelul Corvinilor este o construcție impunătoare ridicată de Iancu de Hunedoara. În prezent se află în plină restaurare în exterior, iar în interior a fost deja transformat în mare parte în muzeu. Intrarea este 8 lei/personană și 5 lei taxa foto care chiar merită luată. Deși pe internet pozele prezintă un castel aproape mai frumos decât cel de la Bran, în realitate mie nu mi s-a părut să fie, însă cu siguranță este cel mai mare și frumos castel din zonă.
 
Cam așa am ieșit noi din bârlog, dar nu vreau să închei fără să vă spun că înainte să pornim spre casele noastre am mâncar în Hunedoara o pizza execelentă la Johnny. Chiar nu m-am așteptat să găsim așa ceva mai ales că eram undeva în zona pieței Obor, un loc nu foarte “drăguț” ca să spun așa… însă pizza aia e comporabilă cu cea de la 5 Colțuri din Arad sau cea de la Milanese de la Florești și asta e mare lucru.
 
 
Close Menu