Road trip în Ungaria de Est și 5 motive pentru un city break la Szeged

Deși am trecut la ora de iarnă încă de săptămâna trecută, yupy-yeey (mereu mă adaptez mai lent la treaba asta), temperaturile se încăpățânează să rămână într-o primăvară fără personalitate, cu manifestări de toamnă excentrică și 24 de grade în ultimele zile de octombrie. Wait, what? Totuși, mă bucur tare că încă ne putem face plimbările luuungi, colorate și în tricou, însă știu și cât de aiurea ne vom simți când va veni cam peste noapte Baba Iarna, căci nu ar fi prima dată când ar da buzna așa. Contextul meteo nu ne poate lua totuși gândul că până la Crăciun mai sunt puțin peste 50 de zile, dar nici că vara e de multă vreme dusă, iar până la următoarea va mai curge ceva apă pe Someș/Mureș/Dunăre etc și chiar mai multă vorbărie englezească despre eternul subiect al… vremii. Acestea fiind spuse, zic să nu ne plângem că avem parte de o toamnă lungă și blândă și să mai recuperăm din destinațiile de vara trecută.

Citește mai departe

Călătorie până la capătul verii în 13 imagini care n-au mai ajuns pe Instagram

Spunem că 1 septembrie e prima zi de toamnă, la fel cum prima zi vară o considerăm a fi 1 iunie, deși astronomic știm bine că nu e deloc așa, iar în ultimii ani, sezoanele s-au încăpățânat să ne demonstreze că nu mai funcționează așa cum eram obișnuiți. Și totuși, este final de vară, o simțim în soare, în umbră, în frunze, în culori și-n mirosuri, independent de câte grade arată termometrele sau cât de ploioase sunt unele zile (greu să le bată pe cele de iulie anul acesta, oricum). E final de vară, cu toate că multă lume este încă în concediu și se bucură de mare și soare, iar pentru mulți vacanța va începe abia în extrasezon, după 15 septembrie când locurile devin cu mult mai aerisite și temperaturile mai mult decât potolite. E final de vară și niciun elev nu este încă pregătit să se întoarcă la școală, iar fiecare din noi tragem de zile să ne pară în continuare luuungi și colorate. Vara 2018 și-a trăit povestea și îmi pare oarecum rău că n-am apucat să povestesc decât foarte, foarte puține despre ea, însă practic doar am pocnit din degete și iunie, iulie și august au dispărut ca și cum aș fi suflat o păpădie în vânt.

Citește mai departe

Ce să faci la Viena de Revelion & Anul Nou și câteva note de dor

Vai, cum a trecut un an! Acest articol ar fi trebuit scris în urmă cu un an, când proaspăt întoarsă acasă dintr-o frumoasă vacanță de iarnă, presărată cu locuri interesante de redescoperit, zăpadă pudrată pe acoperișurile calde și un feeling tare bun de început de an, aș fi avut exact starea necesară scrierii unui articol în prima lună a anului. Dar ianuarie 2017 îmi pare că s-a petrecut într-o lume paralelă… Însă trebuie să recunosc pe undeva că de atunci și până acum am adunat ceva nostalgie legată de vacanța iernii trecute, așa că m-am apucat de scris la această poveste încă prin decembrie, crezând că poate ajut pe cineva cu informații legate de Viena în perioada Anului Nou, dar n-am avut starea necesară să termin articolul la timp. Am ales poze în momentele (încă abstracte) de dor de ducă, mai scriam câte un rând în diferite momente (încă redefinite) de “timp liber”, dar asta e tot ce am reușit până seara trecută când am zis că o fi vremea să închei acest articol într-un fel sau altul…

Citește mai departe

Lacul Colibița – Marea din Munții Călimani

Îmi vine să râd de câte ori mă gândesc ce greu a fost să ajungem la Colibița. Nu, nu din cauză că ar fi departe, nici vorbă, e la două ceasuri de Cluj sau din cauză că drumul e nasol (deși pe una din variante se lucrează) ci pentru că în nicio locație din România nu am găsit cazare așa de greu ca la Colibița. Să mergi day trip nu merită, așa că ne-am tot uitat pe booking.com cam fără speranță și ne-am zis că o fi când va fi să fie. Părea că totul este rezervat cu un an înainte, iar zona este atât de atractivă pentru turiști de zici că au filmat Game of Thrones acolo. Dar într-o zi de vară, când nici nu ne mai gândeam la Colibița și împrejurimile ei, mă sună o prietenă aflată în aceeași situație vis a vis de subiect și zice: “n-ai să crezi, dar am găsit două camere libere la o pensiune”. Păi așa ceva nu se putea rata!

Colibița – Marea de la Munte

Citește mai departe

The Balkans Trip 2016: Sarajevo – a kind of magic

Save the best for last! Mi-am spus asta de când am început să povestesc vacanța din Balcani, deși orașul despre care vreau să povestesc a fost chiar prima noastră oprire din vacanță. N-are importanță, căci ne-a plăcut atât de mult încât sper să fi meritat așteptarea. Așadar… SARAJEVO! Căci dacă ar fi să vreau să mă întorc mâine dimineață la prima oră, undeva pe traseul nostru de vara trecută, cu siguranță, acel loc ar fi capitala Bosniei și Herțegovinei, poate cel mai contrastant oraș în care am pus piciorul vreodată. Și vă spun de la început: încă nu ieșisem bine din oraș când ne-am gândit ce fain ar fi să ne întoarcem :)

Citește mai departe

10 cafenele faine în Cluj-Napoca

Am promis în urmă cu o săptămână, pe Instagram, că voi publica acest articol în curând pe blog. Numai că, după bunul obicei, acela de a avea începute mai multe articole în același timp (că de idei încă nu duc lipsă), a venit întâi rândul altuia de a apărea pe Bialog la momentul potrivit. Nu mi-am imaginat însă că acest articol va fi așa de așteptat și că mă va întreba lumea de el… așa că ar fi bine să-mi țin promisiunile virtuale măcar așa cum mi le țin pe celelalte (pe care mi le cam țin și când am de de pierdut de pe urma lor) :) Și pentru că tot a venit vremea de a savura ceva cald  zi de zi și de a ne răsfăța prin interioare, să purcedem prin cafenelele mele preferate din Cluj

unnamed

Citește mai departe

Cum am început să înțeleg cafeaua și tot ce generează ea

Cum să ai 25 de ani și să nu bei cafea?” :) Îmi amintesc că am răspuns că mai beau din când în când câte un cappuccino la plic, însă, deși nu știam, se pare că aia nu-i cafea și cine bea așa ceva nu-i văzut cu ochi buni de prietenii cafelei. Să țineți minte! La scurt timp după această discuție am ajuns prin Franța și am băut, total întâmplător, prima cafea adevărată, nu mai știu locul, dar se poate ca încă să-i simt aroma, deși asta pare în neolitic față de momentul prezent…

cafele

Citește mai departe