Două destinații de iarnă frumoase în orice alt anotimp

03.03.2013… primăvară, să nu mai aud de iarnă și totuși anul acesta m-am bucurat de ea. Fusei la Straja, apoi m-am dat cu mașina prin România înzăpezită și nu în ultimul rând, chiar weekendul trecut, am zăcut (pentru că voi recunoaște, a fost un weekend de zăcut) la Stâna de Vale. Iarnă, zăpadă… destul de frig că doar toate-s la munte, dar foarte plăcut, căci după cum am mai spus multe poți face iarna la multe, chiar dacă nu te dai cu schiuri, placă sau patine.

Azi vreau să vă vorbesc despre Stâna de Vale (ca să nu dea iarba și să nu se mai potrivească în peisaj) și despre Cavnic, văzut și savurat anul trecut la final de februarie, dar din cauză că a dat iarba și eu n-am ajuns să povestesc, n-am mai zis nimic. Nu le compar, nu le disec, vă spun doar că se potrivesc pentru vizită în orice anotomip. La mine o să le vedeți înzăpezite, dar cu alte ocazii, pe când am fost mai mică, le-am văzut și sub soare și caniculă. Oricum sunt două stațiuni de munte care merită weekenduri întregi pentru relaxare și hoinăreală, dar să le luăm pe rând:

Cavnic (Maramureș)

Mi-am “rupt” spatele și m-am întors plină de vânătăi de abia m-am mai mișcat câteva zile după, dar a fost un weekend atât de plin și atât de “cu viață” încât nu am să-l uit niciodată. Am descoperit practic, datorită lui cum este la munte iarna, cum e să redevii copil dându-te cu toate nebuniile care sunt puse acolo la dispoziție.

Ne-am cazat o pensiune micuță, de familie, Pensiunea Azara (așa se numește fetița familiei și recunosc că îmi place numele la nebunie). Am avut o cameră cu vedere spre oraș și am găsit spectaculoasă preveliștea, mai ales dimineața când ceața se risipea și lăsa loc soarelui. Câteva din acele fotografii sunt chiar reușite.

P1260923

Pârtiile sunt frumoase și pline de schiori. Am urcat pe jos pârtia și a fost un sentiment minunat. La fel am și coborât-o, căci pe margine se putea. Astfel că nu m-a mirat acea cumplită febră musculară de după. Oboseala de la munte nu se compară cu nimic, iar aerul puternic care îți umple plămânii este de nota 20.

În orice alt anotimp peisajele sunt deosebite. Peisaje ca la munte nu găsești pe toate plajele pământului. Îmi place enorm marea, dar nu voi uita niciodată că muntele a fost prima mea dragoste de vacanță.

Stâna de Vale (Bihor)

Vreau să cred că a fost ultimul weekend de iarnă de anul acesta și că l-am petrecut cum nu se putea mai bine. A nins, a fost soare, a fost fantastic. Am lenevit, m-am plimbat, nu m-am obostit peste măsură ci din contră am evadat din cotidian fără să mă întorc mai apoi brusc la realitate. O fost un weekend care m-a bucurat și de care nu o să uit în grabă.

Ne-am cazat la Hotel Iadolina și chiar ne-am simțit minunat. Dovadă stă și faptul că am petrecut timp în interior, ceea ce nu puteam face dacă nu ne conveneau condițiile. Am terminat două cărți, am văzut un film bun, un documenar, am putut să scriu în liniște și mai mult decât asta, am putut să stau liniștită și să privesc cum ninge și cum brăduții tresar sub greutatea zăpezii.

P1360287

Din punct de vedere al sporturilor de iarnă, Stana de Vale nu este o stațiune foarte dezvoltată, dar din punct de vedere al liniștii, o prefer altora de genul Straja sau celor foarte aglomerate de pe Valea Prahovei. În plus obiective ca Izvorul minunilor sau Mănăstirea Stana de Vale sunt accesibile oricui. Pentru mine a fost o reală plăcere doar să mă plimb și să fac poze. Mulțumesc cu această ocazie ghiduri-turistice.info pentru aceste zile de final de iarnă.

Până în prezent am văzut această locație mai mult pe timp de vară și mi s-a părut mereu frumoasă, încă din copilărie. Ceea ce pot spune este că puțin mai dificil ar fi accesul, pe care îl văd greu realizat dacă nu ai o mașină. Nu știu cu ce altceva ai putea ajunge în zonă dacă mergi altfel decât într-o excursie organizată.

Una peste alta, fără un plan prealabil, iarna asta am cam petrecut la munte cu mult peste alți ani. România sub zăpadă e primitoare, mai mult decât spun cârcotașii, ba exact cum îmi place mie să spun România merită descoperită. Nu mă pun să o compar cu stațiuni de munte din Italia, Franța și Austria, pe care le-am văzut în poze ce-i drept și mi se par de altă ligă, de fapt nu compar, doar constat și culmea (nu?) nu-s dezamăgită :)

Nu ne mai place nici 1 Martie. Nu ne mai place nimic

Nu că aș fi fost foarte veselă, căci afară sunt nori și azi e baba mea, în condițiile în care am avut soare TOATĂ săptămâna, mă rog, dar ce mi-a fost dat să citesc pe câteva bloguri și pe anumite wall-uri de Facebook m-a întristat de-a binelea. Azi am avut în plan să scriu despre cu totul altceva, dar parcă nu mai am chef de nimic. Și mă mai mir că suntem un popor trist, de triști, mai exact.

Gata, nu mai e la modă să ne mai entuziasmăm că vine primăvara, 1 Martie e demodat, să oferi un mărțișor simplu (trifoi, mămăruță, hornar, ghiocel) e nasol, lumea zice că-s kitchoase și mai bine în loc de alea ai primi o bijuterie sau un “mărțișor util”. Ce naiba e aia? Mărțișor util? Mărțișorul nu este oare prin definiție un simbol? I se mai și zicea “un simbol al primăverii”… pe vremea mea :)

Sunt total de acord cu faptul că unele mărțișoare sunt urâțele (parcă nu se mai fac mărțisoare frumoase, m-am trezit spunând), dar ideea lui este foarte frumoasă și de copil mic o așteptam cu nerăbdare. Nu făceam mare lucru cu mărțișorul, dar imi plăcea să-l primesc, să-l port câteva zile, adoram asta, mai exact. Gestul e frumos, este frumos mai ales dacă vine din partea cuiva drag (tatăl meu mi-a daruit mereu mărțișoare frumoase, da, se găsesc și frumoase, miracol, nu? Clau nu uită de asta niciodată, chiar dacă poate uită de altele). Aseară un prieten, nu doar că mi-a dat un fluturaș drăguț, dar l-a pus și într-un plic și mi-a scris pe plic, așa cum poate numai prin școală generală am mai pățit. Gestul mi s-a părut adorabil.

Dar, nu mai e mișto să ni se pară adorabil ceva, nu mai e fun să primim nimic banal. 1 Martie e aiurea (îl aliniem cu Valentine’s Day, deși nu e nici gând, din acea categorie), cică tradiția mărțișorului e pe ducă. Azi am aflat! Nu ne mai place. Nu ne mai plac pozele cu flori și buburuze, nu ne mai plac felicitările cu gâze în iarbă. Nu ne mai place Crăciunul, nu ne mai facem cadoruri că e aiurea, nu ne mai place acum nici primăvara, e de prost gust să ne mai bucurăm de venirea ei. E naiv să ne mai placă mărțișoarele… uitând, desigur, că nu mărțișorul e ideea ci gestul în sine. Doamne, ce păcat! N-are rost să mai zic nimic, mă duc să încerc să mai găsesc pe cineva care să se bucure cu mine de faptul că e 1 Martie. Nu mi-am pierdut speranța.

url-1foto

Din nou diverse amestecate/ Despre cărți și despre carte.

În ultima zi a lunii februarie, vreau să mă achit de două restanțe la capitolul lepșe despre cărți: prima vine de la Kadia, iar a doua de la Vienela. Nu am vrut să rămână nefăcute având în vedere că tratează un subiect drag. Însă trebuie să mărturisesc că fac tot mai greu lepșele, indiferent de subiect, nu știu de ce, dar parcă “în tinerețea blogului” eram și mai entuziasmată de ele și le lucram mai cu spor.

Să trecem la treabă, deci:

Kadia, nici să mă omori nu pot face leapșa cu personaje numai din 2012, dar căutând prin toate personajele întâlnite, poate că o ieși ceva:

  • A – (Adso – Numele Trandafirului – Umberto Eco)
  • B – (Miss Brodie – Domnișoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark)
  • C – (Chloe – Eseuri de îndrăgostit  – Alain de Botton)
  • D – (Dean Moriarty – Pe drum – Jack Krouac)
  • E – (Ella – Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak)
  • F – (Firmin – Sam Savage)
  • G  – (Gură de Aur – Narcis și Gură de Aur – Hermann Hesse)
  • H – (Hassan – Vânătorii de zmeie – Hhaled Hossieni)
  • I – (Ivan Ilici – Moartea lui Ivan Ilici – Lev Tolstoi)
  • J – (Jubilo Chi – La fel de iute ca dorința – Laura Esquivel)
  • K – (Karenin – Anna Karenina – Lev Tolstoi)
  • L – (Lolita – Vladimir Nabokov)
  • M – (Mirona – Cartea Mironei – Cella Serghi)
  • N – (Nono – Renata Caragiani)
  • O – (Oscar – Oscar și Tanti Roz – Eric Emmanuel Schmitt)
  • P – (PI Piscine Molitor Patel – Viața lui PI – Yar Martel)
  • R – (Raskolnikov – Crimă și pedeapsă – Dostoieski)
  • S – (Sînziana – Arta Conversației – Ileana Vulpescu)
  • T – (Tom Robinson – Să ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee)
  • U – (Ursula – Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez)
  • V – (Veronika – Veronika se hotărâște să moară – Paulo Coelho)
  • W – (nu cred că știu!)
  • X  – (a, nu, nu știu)
  • Y – (Yakuza Moon – Shoko Tendo)
  • Z – (Zooey  – Frany și Zooey – I.D. Salinger)

Vienela, sper să-ți placă ce a ieșit. Am verificat și nu mai răspunsesm la aceste întrebări, așa că totul e brand new aici, ca să ne ferim de dublu conținut :)

1. Când faci o pauză de la citit, foloseşti un semn de carte sau îndoi un colţ al paginii?

Semn de carte (am o colecție drăguță), nici nu îmi pot imagina cum ar fi să îndoi cărțile. Țin la ele ca la ochii din cap.

2. Ai primit în ultimul timp o carte? Dacă da, care a fost aceasta?

Da, de Crăciun, am primit o carte a cărților, 1001 de cărți de citit într-o viață.

 3. Citeşti în baie?

Evident, e unul din locurile de citit preferate :)

4. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Oooo, da, cred că orice cititor s-a gândit. Eu aș scrie una autobiografică, dar nu acum… la bătrânețe.

5. Care este cartea ta preferată?

Nu se poate răspunde la așa întrebare. Cine știe, cunoaște :D

6. Îţi place să reciteşti unele cărţi?

Recunosc că nu prea recitesc, încă sunt la momentul de citesc.

7. Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciezi şi ce le-ai spune?

Ah, daaa, mi-ar place la nebunie să mă întâlnesc cu autorii mei preferați. Cum ce le-aș spune? Cât îi apreciez și apoi am discuta poate, puțin despre cărțile lor, așa ar fi frumos.

8. Îţi place să vorbeşti despre ceea ce citeşti şi cu cine?

Îmi place să vorbesc și pe blog și față în față. E o mare bucurie să întâlnesc pe cineva cu care pot vorbi despre cărțile pe care le-am citit.

9. Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

Caut informații pe net și de multe ori găsesc inspirație în bloguri, sau pe site-urile librăriilor și editurilor.

10. Care crezi că este o “lectură obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

Ar fi câteva lecturi obligatorii, îmi vine în minte acum, Cum să ucizi o pasăre cântătoare, o carte despre viață, toleranță, dragoste, copilărie și demnitate. Frumoasă carte!

11. Care este locul tău preferat pentru lectură?

Undeva într-un parc pe o bancă, sau pe plajă, sau de ce nu… în pat.

12. Când citeşti, asculţi muzică sau preferi liniştea?

Liniștea, eu, carte și povestea noastră ;)

13. Ai citit cărţi în format electronic?

Am citit, dar nu-mi place să le citesc așa. Poate sunt demodată rău, dar paginile palpabile pe mine mă fascinează. Mirosul de carte e ca cel al unui iubit, ți-l amintești și după ce “s-a încheiat povestea”…

14. Citeşti numai cărţi cumpărate sau şi cărţi împrumutate?

De toate felurile, dar nu neg că îmi place să am o bibliotecă frumoasă.

15. Fă un top 5 al celor mai bune cărţi/serii pe care le-ai citit vreodată:

Nu pot, cred că aș recomanda cel puțin 250 de cărți care mi-au plăcut la nebuie, le-aș face o nedreptate dacă aș numi doar 5.

OK, nu dau leapșa mai departe, căci numai eu știu de câtă vreme o am în draft și lucrez la ea printre “picățele”… Dar dacă totuși cineva are chef, musai o fi să-mi lase link spre leapșa rezolvată ;)

London baby, doar în plan! Sau cum să urci Londra în wishlist

Cum ieri, de ziua lui Clau, am revăzut episodul The one when all turn thirty, azi am revăzut partea funny din episodul în care Joey și Chandler merg la Londra pentru nunta lui Ross (inutil să vă spun cât de mult mi-au plăcut cele două episoade din Friends). De prima dată când am văzut episodul mă gândeam că voi fi la fel ca Joey de entuziasmată de o vizită la Londra (deși cei care locuiesc acolo parcă ar zice că nu e chiar așa de fun la fața locului). Dar eu, de la manualul de engleză din clasa a noua, începând, cam visez la Londra cu ale ei Trafalgar Square, Buckingham Palace, Piccadilly Circus, Big Ben, London Bridge, Tower of London etc. Dar nu am ajuns încă, din simplul motiv că pe mine Marea Britanie nu m-a atras cu adevărat niciodată, ba chiar m-a deprimat uneori. Când îmi zici Anglia, de exemplu, văd o vreme mohorâtă de toamnă (chiar și vara) și îmi piere orice chef de a ajunge acolo, deși sunt multe locuri de văzut  prin și pe England’s greenest hills, vorba lui Elton John.

Cum am zis că aș vedea două capitale europene anul acesta (sper!) tare mi-ar place ca Londra să fie una din ele. Tare mi-ar place ca într-o dimineață gata de plecare să mă amuz și eu cu “London Baby!” și mai apoi cu “Goooo into the map!” :)

Până atunci însă, mă inspir și eu de unde pot, fac trasee, dau ture pe bloguri și forumuri, aflu informații și uite așa Londra urcă în Wishlist fără să-mi dau seama, apoi mai vorbesc cu cineva care cică merge pe acolo în mai, nu?

5 cărți cu povești întâmplate la Londra

  • Poveste despre două orașe – Charles Dikens
  • Sherlock Holmes – Arthur Conan Doyle
  • Plăcerile bărbaților – Kate Williams
  • Harta timpului – Felix J. Palma
  • Bridget Jones – Helen Fielding

5 pelicule filmate la Londra (pe care trebuie să le vezi înainte de a merge în vizită)

5 ghiduri turistice care îți pun Londra în Față

5 locuri în care ajung toți turiștii la Londra

  • Palatul Buckingham – reședința familei regale.
  • Catedrala Saint Paul – centrul spiritual al orașului, a doua cea mai mare catedrală din lume (după San Pietro de la Vatican)
  • London ‘s Eye – cel mai mare carusel din lume. Situat pe malul Tamisei
  • Turnul Londrei (London’s Tower) – care a fost pe rând fortoreață, palat, închisoare.
  • Big Ben – cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume.

O ofertă foarte bună pentru Londra, gândită de prietenii de la Tamicris Tours!

london2

30 ;)

Azi vreau să mai fac niște urări pline de emoție, pentru cel mai bun prieten al meu, iubit, partener de fericiri și sprijin la nefericiri, omul care mă face cel mai mult să râd și care m-a învățat (fără să-mi dea lecții):

  • că normalitatea se calculează statistic
  • că minunile sunt stări cu mici șanse de a se realiza, dar totuși se întâmplă minuni
  • că există noroc și e important
  • că în viață trebuie să fii tu însuți, dar dacă poți fi Batman, fii Batman
  • că oamenii vor trăi din ce în ce mai mult
  • că Apollo 13 e un film înălțător
  • că Michael Jackson chiar a fost The King of Pop
  • că bărbații știu să facă cele mai potrivite cadouri
  • că diferența dintre bărbați și copii este dată de prețul jucăriilor
  • că “dacă n-ai fi tu, nici eu n-aș fi eu
  • și alte 50-100 de “lucruri” pe care le-am făcut pachet și i le-am trimis pe mail (că trebuie să rămână între noi, ca între doi copii mari ce suntem) :)

35__Hold_my_hand_by_becauseIRnutty

La mulți ani, Clau! La mulți ani, alți 60, 90, 120 de ani… Nu fii trist, toată lumea zice că de la 30 de ani începe “marea aventură”, iar dacă e să zic ceva și să șochez lumea, eu abia aștept să ajung acolo ”) Mai știi episodul din Friends când They All Turn Thirty? :)

All my Love!

Mister Oscar m-a trezit la 4 jumate (păreri și câștigători)

url-2Și am ratat începutul, deși când mi-am pus alarma credeam că dacă HBO transmite de la 3 jumate, o oră o să petreacă pe covorul roșu și nu aveam de gând să văd defilarea neaparat (oricum azi va fi plin internetul de ținutele ălora) :)

Așadar am văzut esențialul și m-au bucurat anumite momente:

Anne Hathaway câștigă pentru Fantine din Les Miserables (cum aria I dreamed a dream este probabil aria mea preferată după Vincero, din toată istoria operei, iar Les Miserables mi-a plăcut enorm, iacă numai bine că am început gala)

Barbra Streisand cântă pentru a doua oară pe scena Oscarurilor (și arată extraordinar la 71 de ani), nu o iubesc ca pe Celine Dion, dar tare mi-ar place și la un concert de-al ei (însă tare mi-e că nu o să ajung nici la ea și nici la Celine, nu în viața asta cel puțin)

Adele câștigă pentru Skyfall, o piesă care m-a cucerit din primul moment și îmi zornăie în urechi într-o veselie, iar Adele e probabil cea mai bună descoperire muzicală din ultimii ani (and my ringtone) :)

Jennifer Lawrence pentru Silver Linings Playbook, nu știu cine ar fi meritat mai mult Oscarul pentru rol principal feminin… e grozavă și la vârsta ei fragedă, wow și rochia a fost wow (păcat a mers de-a berbeleacul pe scări, în drumul spre succes, nimic mai adevărat despre faptul că uneori ajungi sus după ce ai căzut în genunchi)

Citește mai departe

Atracția ciocolatei

url-1

Titlu: O ciocolată pe zi

Autori: John și Suzy Ashton

Editura: Corint, 2001

Traducere: Răzvan Taliu

Nr. pagini: 126

Cum a început totul!

Plec ieri să-mi spăl mașina. În general merg la Cora, au spălătorie destul de rapidă, iar în cele 20-30 de minute de “așteptare” eu pot merge să iau pâine, iarut, covrigi sau ce o mai fi de luat de la Cora. Așa și ieri, doar că ieri aveau reduceri MARI la cărți (Cora are, în Cluj cel puțin, un raion măricel de cărți). Buuun, pâinea mai poate aștepta. Dau să răsfoiesc, văd cărți la 4 sau 5 lei, din păcate niciun ghid turistic că sigur nu mă puteam stăpâni, îmi atrag atenția câteva cărți, mi-aș fi luat cel puțin 5 titluri (dar aștept Gaudeamus-ul pe bune) și când dau să plec, hopa! Mă atrage o copertă cu niște buze fermecătoare (blushing, dar da, mă uit după buze, asta e altă poveste, ca să vezi de unde până unde și cum ajungi la ce…)

Buzele respective acompaniate de niște dinți superbi mușcau dintr-o… ciocolată, amăruie (după culoare). Cartea se numește “O ciocolată pe zi” și aflu rapid că este scrisă de un medic și doctor în chimie John Ashton și de nora sa Suzy specialist în probleme de nutriție. Recunosc, coperta face toti banii, nu doar cei 6 lei pe care i-am dat pe ea, adică face toți banii înainte de a fi la reducere. Și dau să citesc, acolo în mijloc de hipermarket până îmi dau seama că ăștia îmi terminaseră mașina de muuult. Iau cartea, înhaț niște chifle, frumos ar fi fost iau și o cioco, dar plec numai cu astea.

Ajunsă acasă am niște întrebări: De ce este ciocolata atât de atrăgătoare? Sigur va trebui să citesc toată cartea pentru asta, dar deocamdată mă mulțumesc cu ce vă voi cita și vouă, dar nu înainte de a vă ura de pe acum… un weekend dulce:

Roald Dahl (cunoscut romancier englez și de asemenea autor de nuvele etc, a scris numeroase cărți pentru copii printre care și Charlie și Fabrica de ciocolată, ecranizată de Tim Burton cu Johnny Depp în rol principal) nu a dorit să-și numească celebra carte pentru copii, Charlie și Fabrica de varză… Se pune foarte mare accent pe sănătate, astfel încât nu este de mirare că suntem încurajați să căutăm gustări mai sănătoase decât ciocolata. Am încercat și eu asta cândva, după ce avusesem o zi terbil de proastă la serviciu. Uitându-mă prin frigider, am observat o legătură de țelină cu tulpinile ei strălucitor de verzi care parcă te implorau să le mănânci. Lângă țelină am observat și o ciocolată care nici nu atrăgea atenția. Am luat țelina și am început să mănânc. Cranț, cranț, cranț. Era așa de diferită de gustul fin și dulce al ciocolatei care mi se topește în gură. 

Hai să recunoaștem  – atunci când vine vorba să alegem între ciocolată și țelină, cine ar fi cu adevărat fericit să aleagă țelina – mai ales după o zi grea la serviciu, după o discuție în contradictoriu cu soțul/soția sau un prieten, sau pur și simplu atunci când te simți trist? 

Deci! Țelina sau ciocolata? Eii, ciică din anumite puncte de vedere ar avea același efect. Dacă totuși ciocolata, ce vă atrage spre ea (atenție! în afară de gust)? Cât de vinovați sau nevinovați vă simțiți după? :D