Deși este cea mai puțin aglomerată zi pe bloguri și pe rețelele de socializare, atunci când sunt acasă și nu am cine știe ce treburi, ador sâmbăta pe internet. Serios!

Sâmbăta e o zi când lumea e mai frumoasă în online. Oameni se relaxează, pun poze de prin ieșirile în natură sau city break-uri, pun muzică bună, vorbesc despre filme, vacanțe, planuri mărețe, lectură sau alte lucruri frumoase, distribuie voie bună și veselie… peste tot :) Sâmbăta lumea visează mai mult și iubește mai mult. Sau poate doar SE iubește mai mult, fără încrâncenare și fără frustrare.

Sâmbăta, lumea e mai reflexivă până și din punct de vedere gramatical. Sâmbăta, lumea se trezește mai târziu, dar gândește mai devreme și mai profund. Parcă sâmbăta, lumea transformă roboții în oameni și stereotipiile în idei originale. Sâmbăta, lumea are inimă și asta se vede, are suflet și asta se simte, are creier și asta se observă.

De cele mai multe ori, nu suntem ceea ce văd ceilalți în noi și tocmai de aceea ne putem înșela amarnic judecându-i pe alții după ceea ce credem că știm. În plus, ne trebuie ceva curaj să spunem cu voce tare cine suntem, chiar dacă cei din jurul nostru văd altceva, pentru că nu suntem, nici mai mult nici mai puțin, decât ceea ce credem noi că suntem.

O anecdotă citită aseară m-a înseninat și m-a bucurat în egală măsură. Și ca de obicei când se întâmplă asta, m-a pus și pe gânduri.

– Văd că diplomatul se distrează uneori cu pictura.Rubens* era ambasador al Olandei în Spania și obișnuia să-și petreacă după-amiezile în grădinile regale, în fața șevaletului său. Într-o zi, un spilcuit de la Curtea Regală a Spaniei, trecând pe lângă el îl observă și-i spuse: