Și pe unde v-ați mai cazat în plimbări? ne întreabă lumea, mai ales lumea cu copii (în ultima vreme), deși noi tot zicem că alegem și nu alegem cazări numai în funcție de copil. DAR știu cât de sensibilă poate fi treaba asta pentru multe familii. Mă feresc, totuși, să pun în titlu ceva despre cazările potrivite ȘI celor mici pentru că totul e atât de subiectiv încât nu cred pot porni o discuție în acest sens și să rămân calmă până la sfârșit :) Totuși, cazările pe care le-am ales în ultima vreme călătorind prin România, au fost alese și cu gândul la strumful din dotare, că n-ai cum ignora complet acest… aspect. Așa că vă puteți lăsa inspirați, dar nu și înșelați, tot repetând eu pe aici că suntem diferiți și trecem totul prin filtre proprii, nu? Așadar, pentru că de la ultimul articol de acest fel (pe care vă invit să-l citiți aici) au trecut mai bine de doi ani de călătorii prin România, vă invit azi la o plimbare printre câteva unități de cazare care ne-au plăcut mult și poate ar merita încercate și de către alții. De la început trebuie să știți că n-am nicio colaborare cu ele, totul este pe încercate și pe buget propriu, nu e reclamă și nimic de acest fel. EnJOY!
Dino Parc Râșnov & Dinosaur World Transylvania – două destinații “must see” pentru familiile călătoare
Deși am văzut Dino Parc Râșnov în urmă cu doi ani (2021) și n-am apucat să scriu niciodată despre el, abia în urmă cu două luni când am ajuns și la Dinosaur World Transylvania la Hațeg, mi-a venit ideea acestui articol. Nu mi-e clar care e nebunia cu dinozaurii, dar mi-a plăcut cum a zis cineva odată (cred că a fost Cătălin Beldea, dacă îmi mai amintesc bine), că sunt două domenii foarte atractive pentru copiii din zilele noastre, care creează frenezie și adorație: Spațiul cosmic și Lumea dispărută a dinozaurilor. Adevărul este că ambele domenii sunt spectaculoase, cumva SF, intangibile – dar nu pe de-a-ntregul, fascinante și te duc cu gândul la un fel de exponent al realismului magic pe înțelesul copiilor, unde după cum știm, abstractizarea lasă de dorit. Așadar, dacă aveți copii micuți pe’acasă mai mult ca sigur deja ați auzit de cele două parcuri despre care vreau să povestesc, unii cred că ați și văzut măcar unul dintre ele, iar dacă nu, eu zic să nu mai stați pe gânduri, căci cei mici își vor face amintiri de neuitat vizitându-le…
Minivacanță în extrasezon pe Coasta de Azur (varianta cu copii)
Totul la această escapadă a venit la pachet cu o anumită familiaritate pe care nu știu încă pe seama a ce să o pun. Cred pe undeva că Franța m-a chemat înapoi pentru un scurt intermezzo, știind ca voi veni încărcată cu o doză de nostalgie sănatoasă, iar asta îmi va potența toate simțurile, ca să înțeleg mai bine ce voi vedea, ce voi trăi, dar mai ales ce am trăit cândva pe aceste meleaguri! Sau poate că, acea graniță din mintea mea, creionată pe vremuri de cei care ajungeau la Monte Carlo într-o vacanță de mare lux, a fost șocant de repede de trecut, pentru ca totul mi-a părut ATÂT de normal. Ori poate că tocmai normalul acesta o fi luxul, iar eu se pare că înțeleg abia acum cum stă treaba cu acea “simply luxurious life” și cum suntem de fapt, mereu, doar la o decizie distanță de ea. Dar înainte să merg mai departe cu povestea, vă mai spun doar că imaginea de mai jos stă de aproape două luni pe ecranul laptop-ului meu, ajutându-mă să trec de la un task la altul mai destinsă și simțind în nări parfumul unic al mării azurii ca și cum l-aș respira de pe Promenades des Anglais.
Vacanță în Zakynthos: tot ce știu despre insula celor mai cunoscute țestoase din lume și a unui naufragiu controversat
Am tărăgănat acest articol toată toamna și toată iarna, gândindu-mă la un moment dat că poate toate acele senzații minunate de vacanță de vară s-au dus pe apa sâmbetei, trâgând atât de mult de mine să scriu. Apoi, cred că, datorită faptului că în jurul meu oamenii au început să vorbească DEJA despre vacanța de vară a lui 2023, m-am scuturat ca Baba Iarna de cojoace. Posibilitatea unei noi vacanțe la mare mi-a adus suflul de care am avut nevoie ca să mă pun pe treabă și să finalizez, în sfârșit, povestea unei vacanțe atât de dragi. Da, ne-am dorit să venim în Zakynthos pentru că până acum, nouă, vacanțele în Grecia insulară ne-au priit. Am scris câte o poveste frumoasă cu insulele grecești de când suntem 3, una în Creta, alta în Aegina, una în Rhodos, și… hmm, parcă ar mai merge o insulă/două/nouă, însă și ideea unei schimbări de decor mi-ar surâde. Până la noi planuri, însă…
Ce să faci la Debrecen de Revelion și Anul Nou
Finalizez acest articol chiar la sfârșit de ianuarie, în prima zi ce arată de iarnă și pe la Cluj. Ninge în sfârșit, timid și fără speranță, dar această zăpadă (dacă se va depune peste noapte) s-ar putea să fie tot ce vom avea pe aici în acest sezon. Chiar ne-am pierdut speranța că se va mai întâmpla în acest an. Dar spre bucuria celor mici, iată, poate până mâine vom reuși să ne și dăm cu lopata în parcul din apropiere. Tânjeam după o astfel de atmosferă de Crăciun sau măcar de Revelion, dar de mai bine de 6 ani nu s-a mai văzut zăpadă pe la noi în această perioadă. Anul trecut am petrecut începutul de an la Szeged și pe 1 ianuarie am stat la terasă într-un soare de 15 grade, demn de Sudul Italiei și nu de Câmpia Panonică. Și de data aceasta, am ales tot Ungaria pentru trecerea dintre ani și deși n-am avut parte de soare, cele aproape 10 grade din termometre n-au fost departe de o vreme de primăvară. Dar oricum, nu pentru iarnă mersesem noi acolo, deși cred că ar fi arătat drăguț. :)
Toamna prin pădurile Clujului – plimbări de weekend, peisaje frumoase, culori minunate, escapade în familie
Dacă în toamna lui 2020, în plină pandemie (cam sătui de Anul@home) tot ce am putut face mai bun a fost să batem parcurile Clujului în lung și-n lat (Parcul Central, Parcul Colina, Parcul Hațieganu, Parcul Etnografic, Parcul Cetățuia etc), să ne tăvălim prin frunze la propriu, să culegem o grămadă pentru acasă și să ne bucurăm de o vreme de toamnă parcă mai frumoasă ca niciodată, anul acesta, toamna ne-a găsit prin păduri. Am mai dat pe la pădure cu diverse ocazii, că nici n-ai cum altfel la cât de înconjurat de păduri este Clujul, dar parcă nu atât de organizat ca acum. Vă zic că cei mici ne fac să vedem viața prin alte lentile și vă rog să mă credeți, căci nu a fost nici ideea și nici dorința noastră de a ne plimba atâta prin pădure ci a lui Albert. Acest mic îndrăgostit de toamnă și frunze ne-a făcut să descoperim împrejumile împădurite ale Clujului în 5 ani, cât n-am făcut-o noi singuri în alți 10 înainte.
City break la Torino: 72 de ore și 76 de mii de pași în “capitala” ciocolatei de la poalele Alpilor
N-am mai făcut niciodată asta, n-am mai documentat niciodată așa o călătorie: aproape total de la fața locului. Însă, totul a pornit de la planul pe care l-am construit și pe care, de această dată, ni l-am trimis pe email cu câteva zile înainte de plecare “ca să ne fie mai clar”. Apoi, în fiecare zi am văzut ce ne-a ieșit și mai ales ce nu ne-a ieșit și ne-am amuzat teribil. Desigur, după cum mă așteptam, a mai durat ceva vreme până am pus eu cap la cap notițele, trecut prin poze (niciodată n-am făcut mai puține ca acum, cred că se numește maturitate sau ceva) și uite așa la peste o săptămână după ce ne-am întors, se cade să și postez. Ar mai fi de menționat că n-am avut nicio așteptare de fapt, Torino fiind un oraș italian foarte subestimat (poate e mai bine) și unde mai pui că toată nebunia zborurilor anulate din sezonul trecut ne-a făcut să nici nu-l plănuim prea tare. Cazare am găsit cu o săptămână înainte de plecare văzând că Wizz pare a se ține de cuvânt, dar totuși nu i-am povestit lui Albert prea multe ca să nu fie dezamăgit dacă nu mai plecăm. Însă, a trebuit să plecăm și ce să vedeți? Acum va trebui să ne mai și întoarcem căci, ne-a cam “foarte” plăcut la poalele Alpilor.