Carti

Despre cititul "de plăcere"

8 comentarii

În urma unui comentariu, care nici acum nu știu dacă a fost răutăcios sau nu, m-am hotărât să scriu o postare despre timpul pe care îl aloc eu cititului “de plăcere” și mai ales de ce fac asta acum și nu am făcut-o poate cum ar fi trebuit cu mai multă vreme în urmă. Sau de ce atunci a fost altfel.

În anii de școală (și aici desigur mă refer la perioadă de până la finalul liceului), timpul alocat cititului a fost inclus în timpul de studiu, căci am avut noroc de profesori (și vă rog să mă credeți, chiar contează) care ne-am stimulat să cititm. Aceștia au fost 3 la număr, doi de limba și literatura română și unul de engleză. Dacă pentru unii ceea ce ne puneau ei să cititm părea “lectură obligatorie” pentru mine a fost de plăcere, cu o mențiune, nu am citit decât ceea ce mi-a plăcut. Așa că marile romane ale literaturii române și ale literaturii engleze, eu le-am citit atunci.

Din păcate nu am avut parte și de un professor bun pe literatură universală, spun din păcate pentru că pe această latură nu m-a ghidat nimeni, ba mai mult, pentru acele ore nimeni nu se pregătea deloc. A fost frustrant, pentru că deși am mai citit și altceva pe lângă literatură română și engleză nu aveam cu cine să vorbesc despre asta. Ce nu aș fi dat să fi fost elevă pe vremea cercurilor de lectură. ?!?

În clasa a XI a am descoperit singură singurică filosofia și asta din cauza “Luceafărului” lui Eminescu în care împreună cu proful de română am găsit latura shopenhauerină și din aproape în aproape am început să-mi iau de la bibliotecă cărți de filosofie (dar nici aici nu m-a ghidat nimeni și consider că am făcut niște gafe). Apoi abia în a XII a început să studiem filosofia și am prins gustul pentru ea.

Odată cu facultatea m-am stins puțin, și asta pentru că am început să las deoparte literatura în detrimentul filosofiei. Am început să citesc și să încerc să înțeleg filosofia cu pași mici, așa cum ar fi trebuit să o fac de la început. A fost teribil de greu (încă mai este și acum după mulți ani). Normal, după o vreme am început să alternez, să revin la literatură, la poezie, la altceva… dar a durat ceva până mi-am revenit bine (m-au ajutat și fetele cu care stăteam în chirie, ambele studente la litere care aveau cărți superbe de citit în timp ce eu mă luptam cu grecii antici).

Apoi în 2007, odată cu terminarea facultății și cu intrarea în câmpul muncii mi s-a tăiat craca de sub picioare, după 10 ore la muncă, cine naiba mai avea dispoziția necesară să vină acasă la 8 seara și să citească? Eu una nu… asă că până în toamna lui 2008 am avut cea mai cruntă perioadă de post în ale cititului din toată viața mea de până acum. Citeam, dar extrem de puțin, trăgeam și o lună de o carte minusculă, se așeza praful pe ea…

În octombrie 2008, întrând din nou la școală, am intrat practic în altă etapă de viață care mi-a permis să fiu “ mai liberă” pentru o vreme și mi-am promis solemn că indifernet cât de mult mă va solicita noua postrură (în care am de citit total altceva decât cărțile sufletului meu) nu voi abandona “cititul de plăcere”. Și până acum am reușit să mă țin de promisiune și am reușit să recuperez unele cărți “pierdute” la orele de literatură universală, și am reușit chiar să recuperez unele cărți ale copilăriei (pierdute probabil din cauza faptul că nu am fost copilul cu cartea în mână ci copilul care se ajuca “mâța scunsa” și “bedminton” afară pe stradă, dar nu regeret deloc).

Și ca să răspund strict altcuiva care mi-a zis: “Mi se pare extraordinar ca mai apuci sa citesti chestii, asa, de placere.
Te invidiez sincer”. Ei bine… dacă tot ce am scris mai sus nu sunt argumente solide de ce o fac, trebuie să mai spun că eu mai am multe de recuperat, nu am citit foarte multe cărți “mari” care probabil trebuiau citite cândva, așa că am viața înainte… și vreau din plăcere, nu pentru că vreau să bifez un anumit număr de cărți (chiar dacă am declarat la începutul anului că vreau să citesc măcar 80 de titluri în 2010) să le citesc și pe acelea și în plus să mai reușesc să mă relaxez cu o carte ușurică înainte să adorm.

Mi-am dat seama că depinde numai de mine cât timp vreau să aloc cititului și cât timp altor activități. Asta se poate traduce și așa: depinde de mine cât timp îmi permit să aloc lucrurilor care mă interesează cu adevărat, iar cititul e doar unul dintre ele.

Carti, Concursuri

Câștigător Concurs: Horoscop cu Dragoste

5 comentarii
În urma răspunsurilor voastre la concursul lansat de mine, Horoscop cu Dragoste, am desemnat câștigătorul. Vă mulțumesc tuturor celor care ați găsit interesant concursul și celor care mereu răspundeți provocărilor mele.

Cartea Horoscop cu Dragoste de Hazel Dixon-Cooper (Editura Polirom, 2004, 276 pagini) merge de această dată la Timișoara, la Ana-Maria !!! pentru răspunsul ei: “Sa iti zic de ce imi place sa il citesc: pentru ca la zodia mea totul e la superlativ si chiar si trebile naspa suna frumos….asa ca ma gadila in amorul propriu…iti dai seama :D
De ce nu imi place sa il citesc: pentru ca e o imensa si uriasa gororita…vorbeste la modul general si sincer, sincer…mie nu mi s-a potrivit niciodata previziunea spusa de diverse mame omizi… :)))) Cea mai tare chestie a mea , cu bataie pe horoscop si compatibilitati , ar fi relatia din familia mea actuala: eu scorpion, el gemeni….dupa horoscopul stas, relatie imposibila…dupa noi doi…relatie de vis, dragoste cu carul si iubire cu badabai… :D”

Felicitări!!! Draga mea, aștept să-mi trimiți adresa ta unde eu o să-ți livrez cartea. Poți să-mi trimiți un mail cu adresa la bianca.tripon@gmail.com.

Vă doresc o săptămână foarte bună.

Înapoi în viitor

Înapoi în viitor (II)

7 comentarii

O poză de prin 1986, cu tati… eram tânără și neliniștită (asta ca să nu zic neastâmpărată) :))
Baticul era o pasiune de-a mea, roșu cu firicele aurii, eram topită după el, iar bunică-mea mă lega în spate că așa îmi stătea mai bine :))
 

Deși nu e o poză foarte clară, e cam singura care mă înfățișează așa cum am fost eu pe vremea “gădiniței”, adică îmbufnată tot timpul, pentru că daaa… NU am suportat grădinița :)) Știu că mulți nu înțelegeți cum vine asta, dar ăsta e purul adevăr :)) Am urât-o din toți rărunchii.
 
P.S Poza asta de la grădi e mai mare, mai sunt și alții prin ea, poate o pun într-o zi pe toată, dar posibil ca unii să se recunoască, adică cei care au fost La Cămin, lângă Liceu ;)
Aaaa!!! Aici cred că ne-au făcut “Șoimii Patriei”, deci poza e de prin 1988, LoooL :))
 

Filme

Up in the air, everybody’s fine.

7 comentarii

UP IN THE AIR (2009) regia: Jason Reitman, cu George Clooney, Vera Farmiga, Anna Kendrick
Ryan Bingham are un job care-i permite să călătorească mereu, dar slujba e destul de ingrată, el merge la diverse companii și este acela care discută cu personalul disponibilizat. Astfel în aceste călătorii o întâlnește pe Alex cu care o aventură fără să știe foarte multe despre ea. Deși e un celibatar convind Ryan se îndrăgostește de ea și toate duc în spre a crede că sentimentul este reciproc.
Compania la care lucrează Ryan are însă un plan care să nu le mai permită angajaților să călătorească ci să concedieze oamenii printr-un sistem pe internet. Aici intra în scenă Natalie Keener, promotoarea acestui program. Ca să-i demonstreze că lucrurile nu se pot rezolva astfel, Ryan o duce cu el de-a lungul țării ca să-l vadă discutând cu oamenii. În paralel el se mai întâlnește cu Alex, care o viața exact ca și a lui, dezvoltând o relație cel puțin ciudată pentru Natalie, care mult mai tânără fiind nu înțelege deloc stilul de viața al lui Ryan. Deși toate merg așa cum pare să-i facă fericiți pe protagoniști, în spatele zâmbetelor de complezență se ascund multe necunoascute și multe dorințe neîmplinite.


EVERYBODY’S FINE (2009) cu Robert de Niro, Drew Barrymore, Kate Backinsale, Sam Rockwell în regia lui Kirk Jones
Acesta este un film care mi-a făcut pielea de găina de la început până la final. Povestea unui tată care nu s-a implicat deloc în viața copiilor săi (acum maturi), dar care ajuns singur dorește să-i strângă pe toți la un loc, e impresionantă. Frank, rămas singur după moartea soției sale, dorește ca de sărbători să-i strângă acasă pe toți cei patru copii ai săi, fiecare ajuns pe drumul său în altă parte de țară. Cum aceștia din mai multe motive nu pot veni, Frank deși bolnav se gândește să meargă el la ei să-i viziteze însă fără să-i anunțe. Astfel, ajunge să străbată țara de la New York la Chicago, la Denver și până în Las Vegas, iar ceea ce găsește în viața copiilor săi îl devastează, pentru că nimic din ceea ce părea a fi sau ce crezuse el că ar trebui să fie nu era. În plus copilul problemă al familiei David, nu e de găsit și ceilalți încearcă să-și menajeze tatăl, ascunzându-i adevărul. Dar până când?

Am văzut aceste filme la diferență de o zi fără să știu că în substrat dezbat aceeași problemă, a aparențelor. De multe ori în viața noastră trecem pe lângă oameni și locuri, credem că știm totul despre ele, dar ce ne garantează asta? Poate nici cea mai apropiată persoană nu ne e pe deplin cunoscută.

Carti

Unde ești?

7 comentarii

Titlu: Unde ești?
Autor: Marc Levy
Editura: Trei, 2009
Nr. pagini: 264
Preț: 10 lei în Diverta (promoție)
Recomandare: da, de relaxare.
 
Am citit cartea într-o sâmbătă în care nu am vrut să mai văd nicio altă carte care să mă pună pe gânduri și să nu-mi dea pace, am vrut ceva care să mă relaxeze foarte tare. Și am reușit cu această carte a lui Marc Levi. În plus era cartea lunii martie pe Serial Readers, așa că imediat după ce am terminat-o m-am pus pe vorbit cu fetele de acolo, Laura, Maya, Andreea…
 
Dar… ca și roman mi s-a părut destul de slab, fără o construcție riguroasă, autorul nu a reușit să țină povestea la un nivel ridicat și părea mai repede că trece peste unele momente cheie din roman cu multă naturalețe lăsând cititorul cu ochii în soare, asta ca să nu zic cu buza umflată că mi se pare cam prea grosolan mai ales pentru un roman de dragoste ce se vrea a fi.
 
Povestea e simplă: doi tineri îndrăgostiți încă din copilărie unul de celălalt se despart într-un aeroport pentru că ea, Susan pleacă să devină voluntar pentru a ajuta oamenii din tările defavorizate. El, Phillip rămâne să studieze și să o aștepte pe ea. De altfel el îi promite ca va fi alaturi de ea atunci când îl va chema. Se văd mereu între două avioane și relația pare să nu ducă niciunde. Despărțirea e inevitabilă, iar Phillip chiar dacă pare că merge mai departe e marcat profund de faptul că nu a luptat mai mult pentru ea.
 
Anii trec și într-o zi, Phillip, acum la casa lui, cu familia lui se trezește la ușă cu o fetiță care se prezintă a fi a lui Susan, că mama ei a murit, iar el e cel care primește custodia ei… și toate lucrurile se întorc pe dos în viața lui Phillip, dar mai ales a lui Mary soția lui, care subit ajunge personaj central. Relația lui Mary cu nou apăruta fiica vitregă, pune în umbră povestea inițială de dragoste dintre Phillip și Susan.
 
Dacă vă întrebați de unde titlul, “Unde ești?”, el cred că vine din vasta corespondență dintre Susan aflată în Honduras și Phillip la New York. Din altă parte chiar nu știu de unde poate veni titlul. Alții cred altceva? Să-mi zică și mie…
 
P.S. Am rămas în urmă cu multe cărți de care nu v-am povestit, dar văd că m-am obișnuit să scriu doar despre una-două pe săptămână :D

Carti, Concursuri

Concurs! Horoscop cu dragoste.

12 comentarii

Cei care cred în horoscop sunt cei care își beau în fiecare dimineață cafeaua citind ce zic astrele pe toate site-urile, ascultând-o pe Neti la Radio și la Tv, urmărind emisiunea Uraniei, etc… .


Recunosc: și eu îmi mai citesc uneori horoscopul și știu de multe ori că e o prostie, dar… e genul de prostie care mă binedispune :)

Am o carte care se numește: “Horoscop cu dragoste” de Hazel Dixon-Cooper (Editura Polirom, 2004, 276 pagini), o carte pe care eu sincer am frunzărit-o acu ceva vreme și acum vreau să o fac cadou cuiva care ar dori să se inspire din ea, cuiva care poate are o pasiune pentru astrologie, sau poate cuiva care nu poate “înghiți” horoscoapele :D

Ce trebuie voi să faceți pentru asta? Să-mi lăsați un comentariu în care să-mi spuneți dacă credeți sau nu în horoscop. Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? Sunt foarte curioasă :)

Aștept răspunsurile voastre până luni 26 aprilie. Baftă!
Close Menu