Alte două cărți, același drum

Scriam în urmă cu ceva vreme despre Camino, referindu-mă la cartea Veronicăi Drăgoi și anunțând că mai citisem două cărți despre acest drum fantastic, popular și inedit. Spuneam că o să scriu împreună despre ele pentru că așa ar merita și uite că a venit momentul (destul de târziu). Este vorba despre Camino, O călătorie a spiritului a lui Shirley MacLaine și Pelerini la Santiago de Compostela a Ramonei Venturini.
 

Prima este cartea care le-a inspirat atât pe Ramona cât și pe Veronica. Pentru mine însă cartea lui Shirley MacLaine nu a fost nici pe departe la fel de captivantă și motivantă ca celelalte două. Mi s-a părut o carte bună doar prin prisma învățămintelor dar nu și prin cea a plăcerii lecturii. Mi s-a părut o carte destul de greoaie asta poate și din cauza felului alambicat al autoarei care a pus accentul pe trăirile ei interioare și extrem de puțin pe călătoria în sine. Nu au fost pe placul meu nici referirile directe la viziuni și viețile anterioare, asta pentru că sunt lucruri în care nu prea cred și care nu au putut să-mi transimtă mesajul scontat. Una peste alta, așa cum spunea Luiza (de la care am și primit cartea, mulțumesc frumos) dintre cele 3 cărți pe care le-am citit amândouă despre Camino, aceasta pare să ne fi alimentat cel mai puțin dorința de a parcurge drumul și până la urmă aceasta pare să ne fi plăcut cel mai puțin dintre ele.
 

Cartea Ramonei în schimb a fost o altă experiență frumoasă. Scrisă sub forma unui adevărat jurnal (față de cartea Veronicăi care a fost mai mult o poveste) cartea prezintă toate zilele drumului, destul de obiectiv și de clar. Tind să cred însă că Ramona nu a publicat întreaga variantă a jurnalului ci că s-a limitat la experiențele care se puteau povesti. Nu a atins punctele strict personale decât foarte general, ceea ce consider că a luat puțin din farmecul cărții. Pe de altă parte poate tocmai acest lucru a făcut cartea să semene cu un fel de manual al pelerinului spre Santiago. Este o carte utilă celor care se pregătesc să facă drumul, poate mai utilă decât celelalte două, pentru că deține sfaturi exacte.
 
Dintre toate cele 3 cărți citite (acum pot trage linie) cartea Veronicăi mi-a plăcut cel mai mult, celelalte două însă au fost un suport de lectură foarte bun. Un interviu frumos cu Veronica puteți citi pe Plimbărici.

Azi ar fi trebuit să scriu despre o carte…

… și ar fi trebuit să citesc în mod absolut necesar alta. Dar în loc de asta merg la shopping cu one of my best friends, fix așa ca în Sex and the City (poate reușim să vedem și filmul, ce bine ar fi).
 
Dacă nu ar fi fost asta probabil că mi-aș fi plâns de milă pe undeva, nu de alta dar am gingia umflată, mă doare fiecare înghițitură și nu știu exact ce am pățit… sper să mă trateze shopping-ul, căci de multă vreme nu am avut parte de o astfel de sesiune. Asta nu înseamnă că o să-mi golesc buzunarele și așa prea goale, dar cel puțin îmi clătesc ochii și uit de durerea din cavitatea bucală.
 
Măcar nu plouă… încă :)

Meteo

Nu mă poate lămuri nimeni că felul în care s-a comportat “vremea” în această primăvară și acest începutut de vară este unul normal. Cred că atâtea ploi ca anul acesta nu îmi amintesc să fi încasat de când viețuiesc pe acest pământ.

 

 
Sincer, cât de normal poate să fie faptul că de la 1 mai la 1 iulie (azi-mâine) noi am avut parte de doar două săptămâni cu soare (ok, în una a fost caniculă, dar by the way… e vară)? A fost frumos de 1 mai și în săptămâna de după, iar apoi a mai fost frumos de prin 6 iunie până pe 12-13. Atât. În condițiile în care în rest a plouat aproape în fiecare zi, iar în alte câteva zile nori grei s-au luptat cu fiecare rază de soare.
 
În acest moment la Cluj plouă, plouă bine de câteva zile și la cum arată nu se va opri în grabă, nici azi și nici mâine. Șanțurile sunt pline cu apă, Someșul arată ca în februarie când se topesc zăpezile pe munți, iar atmosfera mohorâtă transformă orașul într-o mare și abuzivă prelată formată din umbrele.
 
Prefer să mă topesc la soare dimineața la 8, sau să crap de cald în mașina neagră la 4 după masa, sau să-mi vină să mă întind pe gresia din baie la 10 seară, decât să mă ascund sub umbrelă zilnic sau să mă prindă o ploaie torențială în centru când îmi era lumea mai dragă și să ajung acasă stopită până la genunchi. (Ieri m-a prins o ploaie lângă biblioteca de litere, care se afla la 10 minute de unde îmi parcasem mașina… nu vreți să știți în ce hal am ajuns la mașină cu tot cu umbrela care nu făcuse față acestei obraznice ploi “de vară”).
 
Vreau cod galben că trece temperatura de 30 de grade nu cod galben că va mai continua să plouă. Vreau soare care să mă facă să visez la vacanță nu ploaie care să-mi amintească că vacanța a trecut și ne pregătin de toamnă. Prefer să mă bronzez pe stradă decât să plimb pe alei ca o mâță plouată.
 
Vreau să văd curcubeul, dacă se poate cât mai curând :)
 

Sub zodia cumpenei

Departe de a fi genul care își citește cu pasiune horoscopul zilnic, recunosc: mă mai apucă uneori… și ieri m-a apucat. Căutând pe net am dat de cel mai haios horoscop din câte am citit până acum.
 
De curiozitate puteți să verificați ce descriere a primit zodia voastră, a mea sau a noastră, căci știu câte balanțe intră pe aici, a primit următoarea descriere:
 
Care se naste sub acest semn al Cumpenei va fi de treabã, frumos, curat, iubitor de dreptate, grãitor de adevãr, dacã obiceiurile cele rele nu-i vor schimba firea. Milostiv, cu bunãcuvitã, vesel si iubitor de muzicã. Curat la fatã, ochi frumosi, statura de mijloc, cãrnos la nas, minunat la obraz. Cuvios la toti oamenii ce-l vãd, când tãcut, cãnd prea vorbitor. Cu inima deschisã, fãrã nici o smintealã, viata lui plinã de tot dorul, sã se roage lui Dumnezeu sã nu fie prea mult iubit, dupa cum il aratã natura, sângeros, iute la mânie, dar indatã se întoarce si îi pare rãu de vorbele sale rostite din iutealã si mânia lui îi aduce mare pagubã. Va trãi cinstit, va fi adesea si mândru, iubitor de întelepciune si va fi vãzut înaintea altora. Oamenii nu vor prea îndrãzni a-i face vreun rãu pe fata, dar în spate va avea multi dusmani.
 
Și asta nu e tot, ne dă și motive pentru a fi o anumită zodie :))
De exemplu: de ce ai vrea să fii balanță? Pentru că:
  • Vrei ca toata lumea sa fie fericita.
  • Motto-ul tau: Am gust in toate.
  • Nu ai idei sau prejudecati preconcepute.
  • Oh, atat de iubitor.
  • Iti place sa fii drept.
  • Super sensibil.
  • O furtuna a mintii, dar de lux.
  • Urasti sa iei o decizie.
  • In continuu iti redecorezi casa.
  • Mare amator de senzational.
  • Iti cunosti bine limitele.
M-am distrat puțin și sincer, sincer, nu vreau să spun că în linii mari nu ar fi așa (dar naiba a mai văzut “filosof” care să creadă în horoscop) :)) :))
 
Pentru mai multe informații aici. (nu e reclamă, doar că mi-a plăcut) :D

10 motive să ajungi la Salina Turda

Am ajuns în weekend-ul ce tocmai a trecut și pe la salina de la Turda. O văzusem anul trecut înainte de reamenajare, iar acum de când s-a deschis am tot evitat să mergem din cauza aglomerației excesive. Sâmbătă am considerat însă că oamenii s-au mai potolit/plictisit, că nu mai e la fel de asaltată de turiști ca la deschidere și că ne putem face și noi drum pe acolo, mai ales că de la Gilău la Turda am mers pe “prea superba” A3.

Salina arată în momentul de față foarte bine, amenajarea le-a ieșit, iar oamenii simt asta imediat. Salina de la Turda arată futurist și deși nu am văzut nicio salină în afara României tind să cred că amenajarea de la Turda a fost făcută la nivelul a ceea ce se găsește pe afară și nu pe la noi (mai cunosc și încă foarte bine salina de la Praid, mai mare ca cea de la Turda, dar la nivel de anii ’90).

Buuun, de ce ar merge cineva la salină la Turda:

1. pentru că fie și pentru o oră/două îți va face foarte bine mediul salin, vei respira mult mai ușor, te vei simți la propriu mai ușor și foarte fresh.
2. pentru că e o ieșire inedită, într-un loc răcoros și foarte primitor care pe deasupra mai arată și ca un parc de distracții.
3. pentru că pe lângă “parcul de distracții” mai există și o bază de tratamet și ea amenajată la un standard ridicat.
4. pentru că prețurile nu sunt mari: 15 lei intrarea pentru un adult și 8 lei pentru un copil/elev/student indiferent de timpul petrecut în salină.
5. prețurile “nebuniilor” de acolo: popice, golf, bărcuțe etc sunt normale și nu te fac să îți golești buzunarele.
6. e un loc plăcut atât pentru cei mari cât și pentru cei mici, toate categoriile de vârstă vor găsi ceva de făcut înăuntru.
7. cu o carte în mână și îmbrăcat ca pentru 10-12 grade poți petrece ore bune pe o băncuță repirând aer sărat.
8. puteți intra cu minge sau palete de badminton ori tenis de masă și face mișcare într-un mediu plăcut în care nu transpiri după ce ai făcut efort 5 minute.
9. salina se află într-un municipiu pe care m-am bucurat să-l văd în plin proces de modernizare, orașul Turda se poate vizita și el, e un oraș drăguț, cu biserici și muzee, cofetării și spații verzi.
10. toate aceste foarte aproape de Cluj Napoca, inima Transilvaniei ce merită vizitată iar și iar, pe lângă asta la 30 minute se ajunge într-un alt loc minunat Cheile Turzii.

Zona asta te provoacă să nu stai acasă. Cine vine?

Un weekend ca un sitcom

Un weekend care începe de joi va fi de fiecare dată peste unul care începe doar de vineri… mai ales dacă primești o vizită foarte amuzantă și foarte așteptată a doi prieteni mișto de tot… . În acealași timp un weekend care scoate din tine toate zâmbetele ascunse în zilele mohorâte, poate atât revigora cât și obosi. Am râs mai mult ca de obicei, am avut atâtea motive că aș fi vrut să nu se mai termine zilele astea.
 
Știți cum e să râzi cu o gură până la urechi de veselie și oboseală în același timp? Dacă da, atunci știți exact de weekend am avut :)
 
Și thanks God, mai e o zi, dacă prietenii pleacă… ne-am încărcat pozitiv suficient cât să avem destule motive să râdem de amintiri, chiar dacă asta o fac în general nebunii (era o vorbă) :)))