Un nomad

Mai jos am recompus foarte pe scurt traseul (prin lume) marelui filosof roman Lucian Blaga. Inspirată de cartea lui Mircea Vaida, “Pe urmele lui Lucian Blaga”, am călătorit și eu în câteva sesiuni de bibliotecă pe meleagurile pe unde a călcat și Blaga, cu pasul lui rar, cu corpul său firav și fruntea sa înaltă plină de gânduri. Am călătorit tăcută, așa cum și el a trecut de cele mai multe ori prin viață, fără cuvinte spuse ci doar prin cuvinte scrise.

9 mai 1985 – 1 septembrie 1902 (Lancrăm)

satul, centrul universului său

începe școala în Lancrăm printr-un fel de an preliminar

1 septembrie 1902 – iunie 1906 (Sebeș)

școala germană

1903 în vacanța de vară pleacă în Munții Sebeșului, Bistra, Valea Frumoasei, Căpâlna

septembrie 1906 – iunie 1914 (Brașov)

liceul Andrei Șaguna

1911 este anul marii călătorii peste mări și țări datorită excursiei organizate de liceu între 31 martie și 24 aprilie (Brașov –Predeal –București – Constanța – Istambul – Atena – Sicilia (Messina-Catania) – Napoli – Pompei – Roma – Florența – Veneția – Budapesta –Brașov (Blaga avea doar 16 ani !!!)

1914 – 1918 (Oradea și Sibiu)

student al Institutului Teologic

1915 – 1916 se ducea des la Sibiel

iulie-august 1916 prima călătorie la Viena însoțindu-l pe fratele saă Lionel, apoi după scurte popasuri prin țară (Săliște – Purcăreți) în decembrie același an mai ajunge odată la Viena

octombrie 1918 – noiembrie 1920 (Viena)

incepe cursurile la Viena

participă la Marea Unire

primește titlul de doctor

1920 -1926 (București, Sibiu, Cluj, Sebeș)

profilica activitate literară

1 noiembrie 1926 (Varșovia, Polonia)

atașat de presă

vorbește despre o stare de apatie (boală nervoasă)

1 noiembrie 1927 (Praga)

atașat de presă

se bucură de faptul că s-a mutat în plin centru al Europei

primește cu regret faptul că în scurt timp va fi transferat ca atașat de presă la Belgrad (dar aceasta nu va mai avea loc)

februarie 1928

se refugiază pentru câteva luni în stațiunea balneo climaterică de la Grafenberg

1 apilie 1928 (Berna, Elveția)

atașat de presă

puțin înainte de aș lua postul în primire face o vizită la Paris împlinindu-și un vis mai vechi (este frapat de oraș dar mai ales de arta egipteană din Paris)

iubește Elveția, aici se naște și fiica sa Dorli, va fi mereu legat de Berna și de perioadă petrecută aici

1929 petrece o vacanță de vară în Italia și Provența

1930 face o călătorie în Germania, pe valea Rinului și alte meleaguri (Mannheim, Heidelberg, Frankfurt, Mainz, Koln)

1 noiembrie 1932 (Viena)

revine într-un loc foarte drag, dar nu pentru multă vreme

1 februarie 1937 (Berna, din nou)

consilier de presă, primește cu drag postul

admite că era împărțit între diplomație și “dracul creației”

1 aprilie 1938 (Lisabona, Portugalia)

este numit ministru plenipotențiar

în drumul spre Lisabona se oprește din nou pentru o scurtă vizită la Paris

petrece timp foarte plăcut la Estoril pe malul Atlanticului

1 octombrie 1938 (Cluj)

revine în țară pentru catedra de la Cluj (inființată pentru el)

renunță definitiv la cariera diplomatică pentru cea academică (și-a dorit enorm să devină profesor)

august 1940 (Sibiu)

se refugiază din calea războiului

Ultima parte a vieții o petrece la Cluj, unde și moare pe 6 mai 1961. Se reîntoarce în Lancrăm pentru a fi înmormântat exact la 66 de ani de când se născuse, pe 9 mai…

Se ia cea mai apropiata carte,

Se deschide la întâmplare,
Se citește prima frază de pe pagina din dreapta,
Nu conteaza daca fraza este începuta sau nu, important este să se termine acolo.

Ce îți spun acele cuvinte?

Am făcut și eu exercițiul:

Am luat cea mai apropiată carte, se afla pe masa căci am luat-o ieri de la un aticariat cu 4 lei.
Este vorba despre “Viața ca o cursă cu obstacole” de Charles Lever.
Am deschis la paginile 62-63.
Pe pagina din dreapta sus scrie: “Napoleon înțelese că soldații care câștigă războiul sunt aceia care întotdeauna merg înainte, zi și noapte, fără să se oprească din drum.”

Pfff… cred că aveam nevoie sa aud cuvintele astea, deși având în vedere titlul cărții era foarte probabil să dau peste o “lecție” :))

Ce ziceți, intrați în joc? Hai să văd ce v-a ieșit vouă… sunt curioasă :D

P.S. Nu contează ce cărți aveți prin apropiere :))

Agenda… de ieri

– niciodată nu mă trezesc odihintă lunea
– un sandvich preparat de Clau cu muuultă telemea de vacă, îl pun la pachet
– cu ce mă îmbrac eu azi?
– la baie mi s-a părut mai cald ca niciodată
– pentru prima data anul acesta au înghețat geamurile la mașină
– 8:20 ajung în centru, parchez
– sun la Magic FM căci știam personajul magic
– normal că nu prind linie liberă, păcat, am început săptămâna pe minus cu 100 de euro :P
– aveam ceva lapte cu cafea in termos, deci beau
– plec din mașină către bibliotecă (știam că o stau până pe la 4)
– pe la 12 simt ca mor de somn, cobor jos la aparat și-mi iau o caffe machiato
– mă întâlnesc cu alți colegi la fel de somnoroși ca mine :D
– termin de citit o carte inceputa saptămâna trecută, imi cer perminsul ca să-mi pot lua altele
– descopăr ca două din cărțile de care am nevoie le găsesc numai la biblioteca de Litere
– eu eram la BCU, biblioteca de Litere e la 45 de minute distanță, deci nu merg, îmi iau altele
– aștept peste o oră să vină cu ele, noroc că am altă carte la mine
– pe la 3 jumate nu mai am răbdare… plec la școala
– îmi iau un covrig cu susan
– zic ca o stau maxim o ora la școală (aveam ceva de discutat)
– pana la urma stau pana la 6
– pfff… de multa vreme nu m-a mai prins aceasta ora la scoala
– afara e intuneric, de pe la 5
– masina e parcata departe, merg într-o plimbare alerta pana la ea
– pe drum vorbesc la telefon să treacă timpul mai repede
– la 6 jumate sunt la Clau
– trecem pe la Transilvania, nu mi-a intrat bursa… grozav
– pe la 7 si ceva ajungem acasa
– pun la spalat, trebuia…
– ne punem sa mancam ceva, rudimentar, ca la ora aia nu prea mai aveam pofta
– mi-am amintit de vremea cand lucram la Edil si veneam mereu acasa la 7 jumate sau 8
– totuși ma gândeam ca programul de acum e mai ok, macar în unele zile
– cade putin netul
– apoi vorbesc cu Luiza
– spăl toate vasele și scot hainele din mașină
– e ora 22… am de terminat o carte începută tot săptămâna trecută
– mai am doar 30 de pagini
– trag de ele, ma dor ochii
– 23:40 beau o cană de apă
– noapte bună

Nu e suficient doar să promiți

Trebuie să te și ții de promisiune.

 
Urmărește Și tu promiți? (filmulețul participă în competiția Avon Movie for Life (film cu temă impusă) în cadrul Festivalului de Film Digital Kinofest), dar face mai mult decât asta, te trimite pe tine, cea care poate ai ajuns să citești aici la un control care poate să-ți salveze viața… Promite că vei merge, “dacă nu pentru tine, măcar pentru cei care nu te-au dezamăgit niciodată”.
 
P.S. Filmultețul poate fi votat prin crearea unui cont pe http://creator.iqads.ro (totul durează 2 minute)
 
Baftă Evergeen :)

Lista celor mai bune cărți scrise de femei

Această postare pornește la ce ceea ce s-a publicat ieri pe Bookblog și care mi-a dat de gândit. Între cărțile pe care le-am citit, există multe scrise de femei care mi-au atras atenția.
 
Facem așa, eu vă zic doar 3 astfel de cărți și voi veniți în completare. Următoarele 3 reprezintă o alegere pur subiectivă și nu generalizez deloc. În plus acesta nu este un top :)
 
1. Lee Harper – Să ucizi o pasăre cântătoare (se cam regăsește în toate recomandările mele)
 
2. Emily Bronte – La răscruce de vânturi (era și între capodoperele propuse de bookblog)
 
3. Cea mai frumoasă istorie a iubirii – Dominique Simonnet (o carte pe care foarte puțini o cunosc)
 
Vă aștept propunerile și recomandările. Poate ajungem la o listă frumoasă din care se vor inspira până la urmă toți cei care dau pe aici.
 

Cum le definesc, așa mă definesc

De la Anca pentru mine și de la mine pentru toți cei care își cunosc definițiile :*
 
Dragoste – dacă nu e veșnică, nu e NIMIC
Sărut – mai știți aia cu două buze la pătrat? ei, aia e și e foarte fain :P (exact)
Aşteptare – aclimatizarea propriilor gânduri

Încredere – ceva rar in zilele noastre

Fericire – am făcut o teză de licență pe asta și cum nu prea a ieșit ce am vrut eu, sorry dar nu vă pot lămuri.

Rai – nu mereu opusul iadului, depinde de percepție

Iad – un loc unde unii se obișnuiesc :D

Durere – singura percepție pe care ajungem să o cunoaștem exact în momentul în care se petrece.

Tăcere – nu e de aur și nici nu rămâi filosof dacă taci.

Melancolie – atunci când trecutul ne bate pe umăr

Ilariant

Dap, sâmbătă seara, Cătălin (dacă citești, mersi) ne-a zis că există un grup aici în Cluj care filmează (amatori) clipuri amuzante, scene din viața de zi cu zi, umoristice, hilare, mă rog… super comice, comic de limbaj, de situație, de orice etc.
 
Măi, am râs de n-am mai putut de la stomac, mă dureau și obrajii de la atâta “căscătură”, Clau chiar m-a întrebat dacă era de la paharul de vin cu Pepsi Twist pe care tocmai îl savuram :)) Dar nu era, era de la ăștia care m-au binedispus peste măsură…
 
Hai că azi vreau să aflați și voi de ei (dacă nu știți deja, că văd că știe multă lume). Ei sunt Vlad, Alex, Mihai și Lavi, sunt din Zalău (cred că toți), vorbesc ca în Ardeal și de aici comicul de limbaj dă pe dinafară, sunt simpatici și poate vă vor lumina puțin ziua. Cel puțin la prima vizionare, clipurile vă vor pune serios la treabă, hizlelala :))
 
Așa, deci ILARIANT.RO (nu m-au plătit, că nu ne cunoștem) :P