Steve Jobs has died: “you’ve got to find what you love”

Pana acu’ 3-4 ani, de cand scriu de pe un Mac (de care by the way m-am îndrăgostit rău) nu aveam habar cine este Steve Jobs asta. Mai apoi l-am văzut și pentru cam aceeași perioadă de timp Steve Jobs a fost pentru mine un tip slab cu o singură pereche de blugi, care făcea spectacol la fiecare lansare de nou produs Apple. Cunoscătorii știu cine a fost Steve, pentru ceilalți există wikipedia

Foto

Pentru mine însă, de acu’ două ore, Steve Jobs mai este ceva pe langă creatorul Apple și al MacBook-ului de pe care vă scriu în fiecare zi, mai este tipul care ne-a lăsat 3 povești impresionante despre viață, iubire și moarte. Pentru a vă schimba ziua și cine știe, poate chiar viața, vă rog citiți discursul său din 2005, un discurs nemuritor la fel ca Steve se pare, sugestiv intitulat

You’ve got to find what you love

Cum arată de fapt Carmen Brumă

Am văzut-o întâmplător la Polus Cluj, unde a venit pentru un program demonstrativ al sălii de spot Gimmy, a cărei imagine o reprezintă. Eram în trecere la Polus, auzisem că vine împreună cu Mircea Badea (speram să-l văd și pe el, dacă tot s-a potrivit să dau de ei în Polus, dar el nu știu pe unde era, poate la o shaorma, deci nu l-am văzut) :)

Ei, Carmen Brumă chiar arată bine, mai bine decât la TV, le are pe toate la locul lor, este drăguță și are un corp de invidiat. Tocmai îmi luase Clau un booster de la KFC, pfff, după ce am văzut-o pe ea, am zis că nu-l mai pap, că sincer nu-ți mai vine să papi nimic în veci (sau numai brocoli), după ce vezi o femeie că arata în asemenea fel. Bun, mă bucur că am văzut că nu e “cusută cu ață albă” povestea ei și chiar se vede cât timp își petrece la sală, și chiar se vede că este atentă la ce pune în farfurie.

Că tot veni vorba, anul acesta, i-am citit și cartea, Slim, o carte ok, în care spune povestea kilogramelor acumultate și apoi topite prin voință și mult exercițiu fizic. E de-a dreptul reconfortant să știi cum își duc unii luptele, e reconfortant pentru că deși nu știu din experientă cum este să ajungi de la 90 de kg, la 50, realizezi totuși că se poate. Nu pot decât să mă gândesc că în primul rând este dur să scapi de jumate din greutatea corporală, este o muncă psihică egală dacă nu mai mai asiduă decât cea fizică. În aceste condiții Carmen Brumă este de admirat. Peste toate, îmi place felul ei în care promovează sportul și în care de ce nu, își pomovează imaginea, adică nu apare în reclame la produse pentru slăbit (și sper să nici nu o facă vreodată, ar dezamăgi) ci se pune pe făcut sport de câte ori are ocazia.

Am făcut doar 3-4 fotografii, cam nereușite că ea se mișca tot timpul, iar eu n-am putut să stau până la final. În concluzie, Carmen Brumă arată FOARTE BINE!, mi-o imaginam ceva mai înaltă (nu știu de ce), dar în rest mi-a întrecut așteptările. Bravo ei!

Cluj Arena (categoria “Elite” de Transilvania) ;)

Am fost sâmbătă seara să o vedem și ar fost ceva din seria, venit, văzut, plecat, dar totuși… aflând că la ora 22 va avea loc un mare foc/joc de artificii am hotărât să rămânem și să vedem și artificiile care mie îmi plac mult, mult, mult (cu condiția să nu fac poze) :D N-am făcut, la artificii :)

În linii mari Arena arată bine (n-am termen de comparație, deci arată bine!), mi-a plăcut că am intrat pe ea când se însera și am făcut niște poze bune (de amator, dar culorile zic tot), mi-a plăcut și pista interioară (n-am mai văzut așa ceva și nici nu știu la ce o vor folosi, pare o pistă de viteză, poate o fi pentru antrenamente) și mi-a mai plăcut bineînțeles focul de artificii, cele 15 minute senzaționale în care pirotehniștii și-au făcut treaba și mulțimea a fost extaziată. A! și U (Universitatea Cluj, echipa mamă a Arenei) a mai și câștigat sâmbătă în deplasare (nu că aș fi ceva microbistă, dar anunțau ăia pe Arenă scorul din 10 în 10 minute).

Abia aștept marile evenimente care se anunță pe Arenă, însă până atunci abia aștept concertul Scorpions de sâmbătă (mă aștept să fie senzațional, sper să nu mă aștept degeaba că văd pe net că acum o apucă pe toamnă să aducă ploile). Oricum avem bilete la tribuna 2, care e semiacoperită, deci nu-mi fac multe probleme, oricum mergem. Yeeeey ;)

Senzația serii a fost reporterul TVR, de care m-am distrat tare bine. Un reporter mai cu “morcov” n-am văzut :)

O, OM!

O,om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea,mereu,spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort ,ori viu ,odată.

Ai spus o vorbă,vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri,dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre înălțare sau abis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec,versul său,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale,calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
e una,numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O,om!ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi,spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!..Fi credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn,un gând,un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.

(de Sf. Ioan Iacob Hozevitul)

Pur și simplu am citit-o ieri și mi-a plăcut foarte mult, mi se par versuri inspiraționale și care vrei nu vrei te ating foarte tare… de aceea am vrut să o împărtășesc azi cu voi. 

O duminică plăcută să aveți! Cu soare, tot cu soare :)

CONCURS: Câștigă Ghidul Londrei cu BookMag

Am primit o propunere de concurs din partea celor de la BookMag (prin elefant.ro), care vor să trimită unui cititor-călător un ghid frumos de la DeAgostini, Ghidul Londrei.

Ce trebuie să facă cel care-l dorește, este să lase un comentariu aici cu răspunsurile la întrebările:

1. Care considerați că este cea mai “populară” carte din literatura engleză? 

2. De ce credeți că este considerată Londra cea mai frumoasă capitală europeană? 

Aștept răspunsurile voastre până pe 5 octombrie ora 21. Pe 6 octombrie aflăm cine primește ghidul (prin tragere la sorți) și cine va fi mai bogat cu noi informații deosebite despre capitala Marii Britanii.

Succes tuturor!

Foto

Cum am ajuns să te iubesc

Monica, Descoperă Italia, iar eu am descoperit-o pe Monica, într-o zi în timp ce navigam nestingherit pe net și visam la greu. În ultima vreme visez la greu Italia, cum vă spunem și în articolul de ieri… așa că atunci când am dat de  Monica, i-am citit blogul și i-am scris, sincer mai mult ca să o felicit că după câteva vizite în Bella Italia a decis să se mute acolo. După un scurt schimb de impresii pe blogul ei, Monica m-a invitat să scriu un guest post despre Italia. Am acceptat și așa s-a născut Italia: Un’emozione per sempre, un fel de articol mega subiectiv (cam ca toate ale mele) în care, pentru ca nu sunt eu genul de enciclopedie de călătorie, am decis să scriu despre cum m-am îndrăgostit de Italia și despre ce am simțit în Italia, mai mult decât despre ce am vizitat în Italia…

Îmi place să-mi amintesc cum m-am îndrăgostit de Italia, îmi place să “ne” spun povestea începută pe neștiute pentru că dincolo de ea se află un întreg amalgam de sentimente ce stau la baza plăcerii mele de a călătorii și a descoperi lumea asta minunată care ne înconjoară. Dar în același timp îmi place să-l parafrazez pe Ramazzotti: “‘Com’è cominciata io non saprei/ la storia infinita con te…”

Continuarea o puteți citi pe descoparitalia… și poate, apoi… vă bate gândul să o vizitați :)

Foto