Mulțumesc

Am 27 de ani, îmi place cum sună și-mi place cum mă simt. Și cum a zis Clau aseara: “the best is yet to come”… Mulțumesc tuturor pentru felul în care m-ați făcut să mă simt de ziua mea, nu spun că doar de ziua mea vă simt aproape, dar ieri, încă de la miezul nopții, încă de la începutul zilei de 20 s-a întâmplat să mă țineți cumva “în brațe”, toți, și asta e mare lucru și e de nedescris. Le mulțumesc tuturor celor care s-au gândit la mine cumva, cu ceva… familiei, prietenilor și cunoștințelor, celor care au pus mâna pe telefon și au sunat sau au trimis un mesaj, un email, celor care au lăsat câteva rânduri pe facebook (ați fost vreo 70 de persoane) :) celor care au dorit să ne vedem și cu care m-am văzut, celor de la Compact și de la Direcția 5 pentru muzica și pentru că sunt oameni normali și celor speciali care s-au dat puțin peste cap ca să-mi facă surprize. Nu cred că am petrecut chiar așa nici într-un an… deci e semn bun… Am ce povesti despre ziua de ieri, chiar în serial aș spune, până atunci însă urmează seara de azi și începând de mâine cadoul meu pentru mine, plus câteva întâlniri pentru săptămâna viitoare (cu aceeași ocazie) ;)

Dragii mei, încă odată, sunteți grozavi… MULȚUMESC!

27

25

26

Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc
Cu focurile globului ceresc!…
Dar teama de-a rămâne tot ce sunt
A sugrumat în mine orice-avânt –
Şi-azi-noapte n-am putut schimba nimic
Din existenţa mea de mozaic!…

Rânduri pentru întregirea mea (Ion Minulescu)

Foto

O altă toamnă trece…

 

Strabatem iarasi parcul, la pas, ca mai nainte.

Cararile-nvelite-s cu palide-oseminte.

Aceeas banca-n frunze ne-asteapta la fantani.

Doi ingeri duc beteala fantanilor pe mani.


Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins.

Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins.

Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut

Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut.


Vreau sa-mi ridic privirea si vreau sa-i mangai ochii…

Privirea intarzie pe panglicile rochii.

Vreau degetui usure sa-l iau sa i-l dezmierd…

Orice vroiesc ramane indeplinit pe sfert.


Dar ce nu pot pricepe? Ea pricepu, de plange?

Apusul isi intoarce cirezile prin sange.

O! ma ridic, pe suflet s-o strang si s-o sarut –

Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au cazut.


Si de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o data

S-aplec la sarutare o frunte vinovata

Sa-nvingem iaras vremea dintr-o-ntarire noua

Si sa-nviem adancul izvoarelor de roua.


Si cum scoboara noaptea, altdata asteptata,

Imi pare veche luna – si steaua ce se-arata ,

Ca un parete de-arme, cu care-as fi vanat.

Si fara glas, cu luna, si noi ne-am ridicat.

 

(Tudor Arghezi – Toamna)


Cum am văzut Budapesta pentru prima oară

Inspirată de cartea pe care o absorb acum cu nesaț, Prima călătorie în străinătate, mi-am amintit de “prima” mea călătorie de acest gen… La Budapesta, in martie 2002 (deci acu’ aproximativ 10 ani). Bine, am ieșit încă din 1990 cu ai mei de câteva ori la Gyula, chiar la granița cu România, dacă ieși pe la vama Vărșand. Dar atunci în ’90 și ceva eram micuță tare 5-7 ani, iar ai mei nu erau afaceriști care să meargă să “facă ungurii” (asta e expresie idioată din vest) ci mai mult am ieșit pentru că tata a vrut să vadă cum e “afară”. Așa am ajuns eu să pap înghețată din Ungaria, să beau suc  făcut din “concentrat” de kiwi (cred că dacă caut bine și acum mai am pe la Ineu un bidon din ăla de la concentrat) și să știu ce-s alea Bonibons “originale”. Era astfel de înțeles și că prima mea ieșire din țară, la vârsta când asta chiar a însemnat ceva, să fie tot în Ungaria vecină. Așa că atunci când profu’ nostru de geogra’ a venit cu ideea, am anunțat-o pe mami că vreau să plec și pace. M-a lăsat să-mi fac damblaua, mai ales că aveam lucruri de uitat și momente de trecut… Și așa s-a produs ieșirea la Budapesta într-o iarnă prelungită până în primăvară.

Și ca să vedeți cât am crescut în 10 ani (sau nu), am găsit într-o agendă din acea vreme (că nu avem jurnal, la 16/17 ani, iar acum îmi pare rău), povestea excursiei scrisă în limbaj de baltă și cu fraze care acum îmi stârnesc râsul. Le-am fotografiat și vi le arat și vouă (nu știu de sunt lizibile, dar încercați totuși). Nu povestea contează ci vechimea damblalei mele ;)

Și dacă ați reușit să citiți și ați văzut dorința mea de la final, aceea de a vedea Viena, trebuie să vă spun că acest lucru s-a petrecut abia în mai 2007 (deci la 5 ani si ceva de la cele consemnate in agenda cea veche), dar aceasta este o altă poveste care merită povestită aici cândva.

Așadar, mă preocupă treaba cu prima ieșire în străinătate acum… și urmarea este că transform în leapșă acest subiect și îl trimit temă mai departe către: Luiza (tu poți să o transformi în prima ieșire la Paris, dacă vrei) ;) Andreea (pe care sper să o prindă subiectul, mai ales că știu că-i place), Camelia, Rontziki, Ela, Monica, Ioana și Alice și drept să vă spun aș zice că tot blogroll-ul, așa că cine mai vrea să se servească, să o facă ;)

CM de gimnastică de la Tokyo pe Digi Sport

După ce am auzit ieri că echipa de gimnastică a României a luat locul al IV lea la Tokyo, am căutat de nebună să văd dacă măcar o televiziune transmite acest eveniment. N-am găsit nimic inițial, dar noaptea trecută pe la 12 înainte să sting TV-ul (cred că nu v-am zis că din 1 septembrie avem iar TV) am găsit reluarea programului pe echipe pe Digi Sport  3 :) Nici nu știam că există Digi Spoer 3 (câte sunt, apropo?). In fine, ideea este că cei care au cablu TV de la Digi sau RDS pot urmări aceste campionate pe care se pare că nimeni nu le mai dorește. Era super când le dădea TVR-ul, ceva din trect a rămas… Cristian Țopescu… A! și revenirea Cătălinei Ponor în naționala României :)

Pentru cei interesați, finalele pe echipe au avut loc în 11 octombrie (feminin) şi 12 octombrie (masculin), fiind urmate de finalele la individual compus (13 octombrie la feminin, 14 octombrie la masculin).
În 15-16 octombrie vor avea loc finalele pe aparate.

Foto

Bialog Cafe (VII)

Hei, cum vă simțiți în dimineața asta răcoroasă de toamnă? Nu-i așa că încă mai merge o cafea cu iz de vacanță? La mine merge tot anul :) Și tocmai de aceea azi vă invit să savurați cafeaua aflând Cum sa traiesti ca un rege la Paris și să alegeți alte destinații pe meridiane la care puteți visa toată săptămâna.

Și dacă nu vă ajunge, puteți citi și vă puteți inspira din Vacanțele unei fericite :)

Foto

Scorpions @ Cluj Arena

Au venit Scorpions la Cluj și am fost să-i vedem sâmbătă seara acompaniați de primul frig autentic al toamnei (la care, evident nu ne-am așteptat, căci vineri erau 22 de grade), care frig, a fost singurul aspect nașpa al serii. În deschidere,

Sensor și Grigore Leșe (n-am înțeles, nu am fost entuziasmată, n-am nimic cu proiectul lor, dar sincer preferam Cargo în loc, nu că-s rockeritză, dar noh…)

Semnal M (super, după mine ei au deschis seara cu Fereastra lor)

Leo Iorga & Pacifica (minunat, mie îmi place Compact, căci ei pentru mine Compact rămân, mi-a plăcut reacția publicului la prima apariție a lui Leo Iorga, după operație și alte probleme de sănătate)

Voltaj (un show la care nu cred că se aștepta nimeni, chiar mai bun ca al celor de la Scorpions, dacă permiteți o părere neavizată, de un non-fan)

Pe la ora 21 Scorpions au intrat în Arenă și au cântat cam două ceasuri (astea au fost și așteptările). Dacă e să mă întrebați numai pe mine, adică o singură persoană din cele aproximativ 40.000 de persoane de pe stadion, concertul lor a fost cam prea Rock pentru una ca mine, adică pentru una care iubește mai mult baladele lor decât Rock You Like a Hurricane, să zicem. Dar… totuși a fost bine, căci nu am mai asistat la un concert pe stadion, iar în aceste condiții aș zice că a fost peste așteptări… Ce mi-a plăcut cel mai și cel mai mult a fost pe la final când s-au gândit și ei să cânte Still Loving You și Wind of Change, iar noi toți ne-am ridicat solemn în picioare și ne legănam, fiecare în brațele cui putea :) Ei, pentru că am avut bilete la tribuna 2 și pentru că la ora 17 când am ajuns noi pe Arenă, n-am mai găsit locuri decât undeva foarte sus, cam la peste 30 de m de la gazon, pe melodiile alea și cu legănatul ăla am simțit un autentic sentiment de zbor, parcă pluteam peste toată Arena, a fost SENZAȚIONAL, parcă nici nu mi-a mai fost așa de frig…

Dacă e să regret ceva, regret că nu au cântat și cea mai frumoasă melodie de dragoste a lor, You and I :(

În rest, poze și o experiență frumoasă, la care mă bucur că am luat parte. Mai aștept alte evenimente de genul acestuia…