Am trecut de Sărbători și de toate mesele îmbelșugate după principiul “Așa e la români”. Unii am trecut mai bine, alții cu ajutor specializat. Nu vreau să mă gândesc la cei care au ajuns cu indigestii prin spitale, căci eu încă mai cred că omul se poate controla chiar și atunci când ochii lui văd sarmale ori cârnați pe linie, ca la păcănele.
De când cu rețelele de socializare, am văzut cum a ne petrece sărbătorile de iarnă în deplasare a devenit o treabă la care, cei mai mulți, ne pricepem doar în teorie și vorbim despre asta la fel cum vorbim în tren despre religie și fotbal. Hop și eu azi, despre sărbătorile în călătorie :)
Nu mai pot și nu mai vreau! Și asta tot de la vârstă este :) Dacă ați văzut filmul La Grande Bellezza poate vă aminți replica lui Jep Gambardella: The most important thing I discovered a few days after turning 65 is that I can’t waste any more time doing things I don’t want to do. Și poate că tocmai odată cu vârsta (de 30 în cazul meu), nu mai pot nici eu să ascult toate tâmpeniile legate de lucrurile care îmi plac. Pot accepta o sumedenie de păreri, dar când ele sunt categorice, dețin adevărul absolut sau sfidează felul meu de a fi, mut elegant discuția pe altceva, chiar dacă domeniul călătoriilor va rămâne unul din subiectele mele preferate pentru eternitate…
Printre ambalat cadouri, ascultat muzică de Crăciun (Angela Gheorghiu, în principiu acest album achiziționat recent) și alintat cu băuturi calde și dulci, decembrie, cel destul de întunecat, cu zile scurte rău și ploioase de nu mai pot în ultima vreme, mă bucură peste măsură…
Dacă nici anul acesta nu le iese, nu știu ce le fac! :) Anul trecut nu a fost Târg de Crăciun, v-am spus. Anul acesta au anunțat deja o organizare mai bună, dar curioasă mi-s… Cum eu n-am mai trecut prin centru de-o veșnicie, doar din auzite am aflat de perdelele de lumini care se vor a fi asemănătoare cu cele de la Sibiu. Dă Doamne să fie! Voi vedea pe 1 decembrie, căci atunci, la 7 seara, se dă startul atmosferei de sărbătoare din inima țării…
Cică mai avem 50 de zile până la Crăciun și sincer nu știu dacă să mă bucur sau să mă întreb iar “cum a trecut (și) anul acesta”? Probabil ambele variante sunt viabile și niciuna nu ar trebui să însemne mai mult decât înseamnă. Da, vine Moșu’ peste o lună și jumătate și da, e gata azi/mâine și 2014. Dar până la retrospective mai avem puțin. Azi am aruncat doar un ochi peste umăr și la o scurtă discuție cu cineva de dimineață, am răspuns la întrebările: “cum ți s-a părut 2014, turistic vorbind? ce au ales turiștii (români)?”
Parcă a fost anume croită ziua de azi ca să-și facă octombrie intrarea triumfătoare în sezon: o dimineață călduță (mai caldă ca celelalte de la final de septembrie), o zi însorită în care am stat la mânecă scurtă, o cafea și două brioșe savurate după-amiaza târziu (că tot dorm pe mine de două zile) și o surpriză la ceas de seară, de a trebuit să mă frec la ochi bine de tot zărind-o în bibliotecă, unde cică mă aștepta de ceva vreme… Rămâi așa octombrie, măcar așa… măcar anul acesta ;)
