Genova – “orașul stat” de pe Riviera italiană

Deja sunt două luni de când am vizitat Genova și nu am zis nimic despre asta, de altfel de la Cinque Terre încoace nu am mai povestit nimic despre această minunată călătorie și deja ar fi timpul să închei cu ea, căci au urmat altele.

Așadar, după ce am vizitat cele Cinque Terre ne-a dat prin cap întâi să dăm o fugă până la Monte Carlo, însă din motive de “timp pierdut pe drum” am renunțat la idee. Ni se părea aiurea să facem 10 ore cu trenul și să petrecem până la urmă doar 3 ore în Monaco. Așa că dacă tot aveam mâncărime în tălpi, mai ales eu, am zis să mergem undeva mai pe aproape, adică undeva la o distanță de maxim două ore. Cum în direcția Toscana, Pisa o văzusem, am ales direcția opusă, spre Coasta de Azur și ne-am hotărât aproape pe loc, să mergem la Genova.

Zis și făcut, direct din Corniglia cu un tren regional, în mai puțin de două ore eram la Genova, după ce am traversat toată Riviera di Lenvate cu cochetele stațiuni mai puțin cunoscute (pe la noi) ca Sesteri sau Santa Margarita (adevărate oaze de liniște la malul mării, peisaje deosebite, îți venea să cobori din tren și să te arunci direct în mare).

La Genova, era duminică și era cald, foarte cald, iar noi nu aveam niciun plan, nici măcar nu ne-au uitat de acasă pe net să vedem ce ar fi de vizitat. De la gară am luat-o pe jos spre centru (nu că am fi știut că centru era prin apropiere, dar bănuiam asta, căci în multe orașe italiene este așa, excepție face Padova, dar asta e din altă poveste).

Pe sub arcade, exact ca în Bologna, urmărind linia ceva mai complexă arhitectural a clădirilor, pășeam pe asfaltul încins și ne gândeam la o înghețată de fistic, eu și vanilie, el. Minunată oricum această parte de oraș și destul de liniștită, pentru că fiind duminică magazinele marilor branduri, gen Louis Vuitton șau Channel, Zara ori H&M, aliniate perfect pe această stradă denumită evident, Via Garibaldi, erau, desigur închise.

La un moment dat ajungem într-o piață superbă, cu o fântână în centru și încadrată de niște clădiri gigantice ce adăpostesc, ba o bancă, ba ceva hotel celebru la el acasă. Aflăm imediat că este vorba de Piazza de Ferrari.. După ce ne răcorim puțin la arteză și fotografiem străduțele înguste ce pleacă din această piață, stăm și ne gândim cum putem să vedem orașul. Din amintirile mele (amintiri din ceea ce am citit de-a lungul timpului) știam că de la Genova pleacă o mulțime de vase de croazieră, așadar trebuia să ajungem în port, dar cum? În plus cu siguranță mai erau multe alte locuri de văzut în acest oraș. Începusem să fiu puțin frustrată că nu știam mai multe despre acest loc. Nu vroiam să vizitez muzee sau ceva galerii de artă, dar vroiam să văd cât pot de mult din minunatul oraș în care ajunsesem.

Și cum stăteam noi așa, am văzut niște autobuse descoperite care făceam turul orașului. Am luat un astfel de tur la Roma și a fost genială ideea. Am hotărât să luăm și aici un tur. Costa 10 euro de persoană și te puteai plimba toată ziua. Noi știam că nu ne putem plimba chiar toată ziulica dar măcar un tur puteam face până să prindem trenul înapoi spre satul nostru. Autobusul roșu din Genova a fost o idee inspirată și de data aceasta și tind să cred că de fiecare data când ajungi într-un oraș pe care nu ai timp berechet să-l iei la picior și pe care nici nu-l cunoști.

Prima oprire: casa în care s-a născut Cristofor Columb, o casă care păstrează arhitectura originală și care arborează steagul vechii republicii genoveze. Se poate vizita dar noi nu am coborât.

A doua oprire pentru noi a fost în Gara Maritimă, însă pe drum am văzut orașul în toată splendoarea lui. Genova se ridică din mare precum o sirenă. Dealurile din preajmă sunt pline de clădiri deosebite, un castel vechi veghează orașul de pe o culme, iar jos marea își sparge valurile de falezele pline de palmieri și leandri. Gara martimimă adăpostește și un muzeu, dar noi am preferat să meregm să vedem Costa Splendida, unul dintre cele mai mari vase de croazieră care tocmai în acea zi acostase în port. Vasul este IMENS, am mai văzut vase de croazieră la Veneția, dar ăsta era mai mare. Ahhh… cât mi-aș fi dorit să urc la bord și măcar pentru o zi să plec pe mare…

Dar nu de data aceasta. În loc să urcăm pe vas, am urcat din nou în autobus cu destinația Portul Turistic/ Acvariul. La Acvariu am vrut să intrăm, dar come oooooonnn, 18 euro un bilet? O fi ceva de acvariul ăla că tot am auzit de el, dar nu am vrut să dau 18 euro de persoană să văd cam același lucru pe care deja l-am văzut la Montpellier la Mare Nostrum pentru 5 euro?!? Așa că am hotărât să nu intrăm, dar în schimb să ne plimbăm prin port. Este superb și mi-a plăcut mult, dacă eram cu copii după noi acvariul era un must, dar așa o plimbare romantică prin port a fost mult mai potrivită. Se mai poate vizita Biosfera (un glob care imită biosfera naturală a Pământului), intrarea este de 5 euro pentru adulți, hotărâți voi dacă merită. Mai există și o corabie veche, cu vele și tot ce vrei, cu cap de mort și evident însemne de pirați.

După ce mi-am ars umerii cu plimbarea din port, am luat-o puțin la pas pe străduțele minunate din jurul portului și am băut un cappuccino la o cafenea patronată de niște coreeni simpatici (de unde și cel mai mic preț plătit pentru un cappuccino în Italia). Apoi sus in bus și vizitat altceva, de exemplu Câmpul lui Columb, o oază de verdeață și de flori semănate în forme de corăbii și ancore, dar și un punct minunat de belvedere, de aici Genova a părut la picioarele noastre, de altfel așa părea că și dorea să se aștearnă înainte de plecarea noastră spre Corniglia.

Alte poze aici

Plimbărici, vacanțe și alte articole de travel

Azi vreau să vă recomand câteva articole de travel, unele postate chiar de mine pe blogul prietenilor de la plimbarici.ro. Plimbarici este inainte de toate un forum adresat celor indragostiti fara leac de calatorii și care nu pot respira din cauza dorului de duca, dar plimbarici este si un blog deosebit de interesant unde găsiți numeroase articole despre posibilitățile de petrecere a timpului liber și despre destinațiile de vacanță ale membrilor comunității.

Până o să-mi fac eu timp să vă povestesc, subiectiv desigur, despre călătoriile mele din ultima vreme (de la Cinque Terre am rămas restantă și de atunci m-am mai plimbat puțin, plus că Genova mă așteaptă săraca să vă povestec și despre ea), vă las în compania unor articole ceva mai obiective despre posibile ținte de voiaj, despre posibile locuri de “plimbărit”:

  • întâi un scurt popas la Sinaia, capitala de vară a României, după cum frumos o numea cineva aici pe blog. O să vă povestec și eu despre săptămâna mea la Sinaia, dar încă nu mi-a revenit și nici nu am sortat pozele.
  • apoi o oprire pe litoralul mult hulit al României, mai exact la Mamaia care a fost, este și va rămâne cea mai populară destinație de vacanță de la noi. A mai dat cineva pe acolo în ultima vreme?
  • daca Londra vă spune ceva, ori că ați vizitat-o, ori că urmează să o vizitați, atunci acest articol o să pună ceva ordine în haosul creat de orice călătorie în capitala Marii Britanii.
  • mie îmi place mult să caut obiective turistice de maxim interes dintrun oraș imens și de data aceasta am ales pentru voi 10 cele mai cele din Budapesta și le-am strâns într-un foto eseu.
  • după ce am vizitat Corfu anul trecut am reușit să fac și un fel de top al stațiunilor și plajelor de pe această insulă grecească mereu verde.
  • și vom încheia cu Amsterdam-ul, cea mai controversată capitală europeană, un loc în care vreau cu ardoare să ajung cât mai curând.

Voi unde mai mergeți vara asta? Pe unde vă mai “plimbăriți”?

Sinaia Mood & Atmosphere

Am ajuns dimineața la 7 după un drum cam nasol (sa-mi amintească careva să nu mai vin never ever la cușeta de 6 persoane!!!). Ideea este că nu am ales eu modul de deplasare și din câte îmi aminteam ultima experiență de acest gen nu a fost chiar așa de rea ca cea de noaptea trecută. În fine…. acum sunt aici și…

Balcon Hotel Anda. Sinaia.

Destinații de la A la Z

Inspirată din leapșa cu cărțile (titluri care să înceapă cu fiecare literă din alfabet), VertAnge a gândit o leapșă exact la fel, dar cu destinații de călătorie. Și m-a ispitit așa rău că am hotărât să o fac și eu; deci; câte un loc vizitat de mine pentru fiecare literă din alfabet:

Agios Georgios (Corfu, Grecia)

Beziers (Franța)

Corniglia (Italia)

Debretin (Ungaria)

Eforie (România)

Frontignan (Franța)

Genova (Italia)

Humulești (România)

Ineu (Arad, România, sper că nu credea cineva că aș putea scrie altceva!) :)

Saint Jean de Vedas (Franța)

Kerkyra (Corfu, Grecia)

Lunel (Franța)

Montpellier (Franța)

Nîmes (Franța)

Oradea (România)

Paris (Franța)

Q (??)

Roma (Italia)

Skopje (Macedonia)

Șiria (Arad, România… cu casa memorială Ioan Slavici)

Tîrgu Mureș

Țebea (România, știți de festivalul de la Țebea? ați fost?)

U (??)

Veneția (Italia)

Wien (Austria)

X (??)

gYula (Ungaria)

sZeged (Ungaria)

Mai vrea cineva jocul? Să îndrăznească, să poftească! :)

Blogurile in vacanță

Îmi vine să întreb unde au plecat blogurile? In vacanță? Și dacă e așa îmi pare bine, la mine simt să s-au adunat zile de lipsă a activității de pe blog chiar de nu-s în vacanță, dar am de citit, scris și visat la greu în perioada asta. Am observat însă perioade mai lungi sau mai scurte de absență și pe alte bloguri ai căror proprietari sunt ori de-a dreptul plecați în vacanță, la mare, soare sau munte răcoros, ori încă n-au terminat sesiunile, ori… vara chiar vrei să citești în hamac la umbra unui copac decât să stai conectat pe net?

Foto

Totul despre Cinque Terre (II)

Da, au trecut 10 zile pline pentru mine în care am abandonat traseul la care m-am înhămat, acela de a vă povesti toată plimbarea noastră prin Cinque Terre. Data trecută rămăsesem la Vernazza, deci o luăm din loc de acolo :)

Vernazza este cel mai cunoscut sat din cele 5 și cel mai fotogenic, dacă o să vedeți poze din Cinque Terre sigur peste tot va apărea imaginea de mai jos, care se obține de pe minunatul traseu cu pornire din Monterosso, traseu despre care v-am vorbit tot data trecută. Dacă este să vă spun strict părerea mea, mie Vernazza nu mi s-a părut cel mai frumos dintre sate, dar se poate ca acea intrare în mare cam din curtea bisericii de pe coasta să atragă foarte mulți turiști; atât de mulți că abia am văzut gelateria unde am păpat o înghețată. Da, Vernazza este cel mai aglomerat sat și îmi pare rău să o spun că pierde din farmec astfel. Însă cum stăteam pe o băncuță și mâncam înghețata am ochit la un butique o rochiță albastră ca apa mării din apropiere, rochiță pe care mi-am și cumpărat-o ca suvenir din honey… ween :) Mai apoi am purtat-o a doua zi la Genova pentru că abia așteptam ;)

Și cu asta cam gata cu Vernazza, am urcat la gară, urcat în adevăratul sens căci gara este undeva mult mai sus ca și satul, spre deosebire de Corniglia unde gara este undeva muuuuult mai jos ca și satul. Interesant relief o să găsiți acolo dacă o să mergeți. Am luat trenul spre Riomaggiore, cum am mai spus, primul și cel mai mare sat cum vii din La Spezia. Am coborât în Riomaggiore și ca să ajungem de la gară în sat am străbătut un tunel luuung. Satul nu este neaparat terasat cât foarte în pantă, faci febră musculară să-l străbați însă de oriunde te-ai uita îl vezi parcă pe tot înconjurându-te.

În Riomaggiore am mâncat pizza și ceva paste cu sos pesto de care acasă nu prea facem căci a făcut Clau odată și eu nu le-am putut mânca pentru că miroseau tare rău a “coroane” (sunt nebună, dar nu pot să asociez gustul și mirosul de pesto decât cu așa ceva). Pizza mea în schimb a fost senzațională. Mi-am  luat în premieră și un espresso machiato, care nu, nu este latte machiato ci o cafea super tare (exact cum eu nu beau) cu o fină spumă de lapte… ospătarul chiar m-a întrebat dacă sigur vreau așa ceva la pizza? :) Cu alte cuvinte, după atâta drum în Riomaggiore ne-am odihnit puțin căci știam că de acolo și până la Manarola vom merge pe jos pe Via del’Amore. Moment în care eu m-am ofuscat rău că am uitat să cumpăr un lacăt să-l agățăm și noi pe “drumul dragostei” așa cum se obișnuiește acolo… grrrr… mi-a fost o ciudă din care evident Clau m-a scos, cum altfel, dacă nu spunându-mi că, exact, ați ghicit, o să-l agățăm data viitoare :))

Altfel acest drum de doar 1 km dintre Riomaggiore și Manarola este superb, însă doar ce ai intrat pe el și ai și ajuns la Manarola, ultimul oraș vizitat de noi și tind să cred că și cel mai fain, deși noi am fost teribil de obosiți după așa o zi. Oricum Manarola se vedea mereu de pe terasa camerei noastre și mai ales noaptea cu luminile arată senzațional, poate de aceea l-am perceput ca fiind cel mai cel. I-am găsit și o piazzetă foarte aproape de dig și niște stânci realmente superbe pe care puteai face plajă. De aici am luat trenul înapoi în Corniglia după aproape 12 ore de “huzureală” (cam cât faci cu mașina de la Ineu la Florența, am calculat azi).

În noaptea de după acest maraton, la o cafenea micuță de sub balconul nostru, un “artist” a ținut un  recital live la chitară (plus voce uneori) și ne-a delectat cu niște cover-uri superbe. Era acompaniat de valurile care loveau țărmul. Așa da, noapte bună ;)