Live din Toscana… de la Florenta

Dragilor, am ajuns la Florenta in aceasta dimineata la ora 9 dupa poate cel mai de rutina si scurt zbor ever. Am zburat pe aceeasi ruta in vara, dar pentru ca de aceasta data am plecat din Cluj la ora 6, am atipit cam un ceas si totul a parut mai scurt. Pentru ca noaptea trecuta nu am dormit deloc, a fost zbor din ala pentru care nu merita sa te culci, ca te trezesti mai obosit, am fost azi un pic ametita, dar cred ca eram oricum la cat de fain e pe aici. Vestea proasta este ca am plecat cu o durere in gat care a persistat si acum cred ca vrea si nasul sa zica ceva de rau, dar vestea buna este ca nu prea imi permit eu acum sa ma vait… in plus am pacalit raceala de trei ori in acest sezon. Sper sa ma linistesc.

Am venit abia dupa masa sa ne luam camera in primire si acum am zis sa ne odihnim putin si daca gatul si nasul imi dau pace sa ne plimbam mai spre seara. Aici sunt cam 16 grade, dar pentru ca bate vantul destul de tare nu le prea simti, este soare si la soare este chiar placut, dar cum treci la umbra iti amintesti ca este totusi toamna… si cand ma gandesc ca unii azi dimineata plecau la Palma de Malorca… hmmm… cica pe acolo se poate face inca baie in mare.

In alta ordine de idei de dimineata si pana acum am reusit sa ne plimbam o gramada. O sa le iau pe rand, dar nu acum, acum am vrut doar sa profit de acest moment de respiro sa va salut si sa va spun ca daaa… asa cum stiam, straniu cumva, inainte de plecare, Toscana are un farmec aparte, un romantism pur si simplu molipsitor si o atmosfera de roman clasic. Cei care prefera aceste ingrediente ma vor intelege. Abia astept sa vad ce mai e de vazut prin zona si abia astept sa vad daca ne iese planul de a vedea ceva si prin imprejurimi.

Va doresc un weekend placut de care sa va bucurati si sa nu raciti asa ca mine.

p.s. scuze pentru aceasta postare dezordonata, dar scriu in premiera de pe iPad si imi lipseste laptopul meu drag…

Cum am văzut Budapesta pentru prima oară

Inspirată de cartea pe care o absorb acum cu nesaț, Prima călătorie în străinătate, mi-am amintit de “prima” mea călătorie de acest gen… La Budapesta, in martie 2002 (deci acu’ aproximativ 10 ani). Bine, am ieșit încă din 1990 cu ai mei de câteva ori la Gyula, chiar la granița cu România, dacă ieși pe la vama Vărșand. Dar atunci în ’90 și ceva eram micuță tare 5-7 ani, iar ai mei nu erau afaceriști care să meargă să “facă ungurii” (asta e expresie idioată din vest) ci mai mult am ieșit pentru că tata a vrut să vadă cum e “afară”. Așa am ajuns eu să pap înghețată din Ungaria, să beau suc  făcut din “concentrat” de kiwi (cred că dacă caut bine și acum mai am pe la Ineu un bidon din ăla de la concentrat) și să știu ce-s alea Bonibons “originale”. Era astfel de înțeles și că prima mea ieșire din țară, la vârsta când asta chiar a însemnat ceva, să fie tot în Ungaria vecină. Așa că atunci când profu’ nostru de geogra’ a venit cu ideea, am anunțat-o pe mami că vreau să plec și pace. M-a lăsat să-mi fac damblaua, mai ales că aveam lucruri de uitat și momente de trecut… Și așa s-a produs ieșirea la Budapesta într-o iarnă prelungită până în primăvară.

Și ca să vedeți cât am crescut în 10 ani (sau nu), am găsit într-o agendă din acea vreme (că nu avem jurnal, la 16/17 ani, iar acum îmi pare rău), povestea excursiei scrisă în limbaj de baltă și cu fraze care acum îmi stârnesc râsul. Le-am fotografiat și vi le arat și vouă (nu știu de sunt lizibile, dar încercați totuși). Nu povestea contează ci vechimea damblalei mele ;)

Și dacă ați reușit să citiți și ați văzut dorința mea de la final, aceea de a vedea Viena, trebuie să vă spun că acest lucru s-a petrecut abia în mai 2007 (deci la 5 ani si ceva de la cele consemnate in agenda cea veche), dar aceasta este o altă poveste care merită povestită aici cândva.

Așadar, mă preocupă treaba cu prima ieșire în străinătate acum… și urmarea este că transform în leapșă acest subiect și îl trimit temă mai departe către: Luiza (tu poți să o transformi în prima ieșire la Paris, dacă vrei) ;) Andreea (pe care sper să o prindă subiectul, mai ales că știu că-i place), Camelia, Rontziki, Ela, Monica, Ioana și Alice și drept să vă spun aș zice că tot blogroll-ul, așa că cine mai vrea să se servească, să o facă ;)

Bialog Cafe (VII)

Hei, cum vă simțiți în dimineața asta răcoroasă de toamnă? Nu-i așa că încă mai merge o cafea cu iz de vacanță? La mine merge tot anul :) Și tocmai de aceea azi vă invit să savurați cafeaua aflând Cum sa traiesti ca un rege la Paris și să alegeți alte destinații pe meridiane la care puteți visa toată săptămâna.

Și dacă nu vă ajunge, puteți citi și vă puteți inspira din Vacanțele unei fericite :)

Foto

Cine a câștigat ghidul Londrei oferit de BookMag

Știți de concursul de săptămâna trecută? Așa cum am promis, azi anunțăm câștigătorul care, în urma tragerii la sorți prin Random.org s-a dovedit a fi Aliceee, tocmai o călătoare împătimită. Ea a avut comentariul cu numărul 1, iar numărul 1 a ieșit câștigător.

Felicitări Aliceee, draga mea, o să te rog să-mi trimiți pe email (îl găsești la contact) adresa ta de acasă, pentru ca cei de la BookMag să-ți trimită cartea direct ție.

Vă mulțumesc tuturor pentru participarea la concurs și vă aștept și cu altă ocazie!

Foto

CONCURS: Câștigă Ghidul Londrei cu BookMag

Am primit o propunere de concurs din partea celor de la BookMag (prin elefant.ro), care vor să trimită unui cititor-călător un ghid frumos de la DeAgostini, Ghidul Londrei.

Ce trebuie să facă cel care-l dorește, este să lase un comentariu aici cu răspunsurile la întrebările:

1. Care considerați că este cea mai “populară” carte din literatura engleză? 

2. De ce credeți că este considerată Londra cea mai frumoasă capitală europeană? 

Aștept răspunsurile voastre până pe 5 octombrie ora 21. Pe 6 octombrie aflăm cine primește ghidul (prin tragere la sorți) și cine va fi mai bogat cu noi informații deosebite despre capitala Marii Britanii.

Succes tuturor!

Foto

Cum am ajuns să te iubesc

Monica, Descoperă Italia, iar eu am descoperit-o pe Monica, într-o zi în timp ce navigam nestingherit pe net și visam la greu. În ultima vreme visez la greu Italia, cum vă spunem și în articolul de ieri… așa că atunci când am dat de  Monica, i-am citit blogul și i-am scris, sincer mai mult ca să o felicit că după câteva vizite în Bella Italia a decis să se mute acolo. După un scurt schimb de impresii pe blogul ei, Monica m-a invitat să scriu un guest post despre Italia. Am acceptat și așa s-a născut Italia: Un’emozione per sempre, un fel de articol mega subiectiv (cam ca toate ale mele) în care, pentru ca nu sunt eu genul de enciclopedie de călătorie, am decis să scriu despre cum m-am îndrăgostit de Italia și despre ce am simțit în Italia, mai mult decât despre ce am vizitat în Italia…

Îmi place să-mi amintesc cum m-am îndrăgostit de Italia, îmi place să “ne” spun povestea începută pe neștiute pentru că dincolo de ea se află un întreg amalgam de sentimente ce stau la baza plăcerii mele de a călătorii și a descoperi lumea asta minunată care ne înconjoară. Dar în același timp îmi place să-l parafrazez pe Ramazzotti: “‘Com’è cominciata io non saprei/ la storia infinita con te…”

Continuarea o puteți citi pe descoparitalia… și poate, apoi… vă bate gândul să o vizitați :)

Foto