Ineu, România, Travel

Ilustrate de vacanţă (1): Spre Ineu prin Apuseni

16 comentarii

Aşa cum v-am spus, am pornit spre Ineu pe ruta din Apuseni: Cluj-Iara-Baia de Arieş-Câmpeni-Abrud-Ciuruleasa-Brad-Buteni-Ineu şi până acum pot spune cu mâna pe inimă că e cel mai frumos drum între Cluj şi Ineu (am mai încercat variantele foarte cunoscute şi utilizate Cluj-Oradea-Chişineu-Criş-Ineu sau Cluj-Sebeş-Deva-Arad-Ineu). Dintre toate cele enumerate ca şi număr de Km, drumul prin Apuseni este cel mai scurt, însă datorită serpentinelor şi a unor porţiuni de drum nu chiar aşa de bune (din fericire puţine) timp tot atâta îţi ia.

Încă de pe teritoriul judeţului Cluj peisajul s-a jucat cu mintea mea, culorile aurii amintindu-mi instant de Toscana şi aproape obligându-mă să cobor pentru câte o poză, ori să cobor să culeg corcoduşe sălbatice de pe marginea drumului.

Apoi după Abrud munţii s-au înălţat spre cer în calea noastră, iar de cer se agăţaseră şi nişte nori şterşi de aveai impresia că îngerii împrăştiaseră pe acolo vată de zahăr.

Imediat după Brad, odată cu intrarea în judeţul Arad am fost răsplătiţi cu lanuri multe şi pline de soare, de flori de soare. O ador, am căutat pe lângă Cluj fără succes măcar un lan, un singur lan, dar nu s-a lăsat găsit. Aici când l-am zărit mi-am spus că măcar o jumate de oră TREBUIE să mă răsfăţ cu el, sau prin el. Ceea ce am şi făcut.

Acum vă scriu de la Ineu, ieri am avut un scurt şi solicitant traseu prin altă parte, printr-un oraş super, super frumos, pe care în 40 de minute l-am redescoperit pentru o şedinţă foto de care sunt chiar mândră. Dar despre asta vă povestesc data viitoare. Până atunci vă las cu o mică selecţie din pozele de pe traseu. Weekend fain să aveţi!

Ineu, România, Travel

Despre “programul de vacanţă”

20 de comentarii

Când voi citiţi aceste rânduri… (Doamne cât îmi place să încep aşa!!! Căci asta înseamnă că eu tocmai fac ceva ce aş împărtăşi, n-am timp să stau cu voi să vă povestesc, dar totuşi pun ceva la cale) :)

Să reluăm, când voi citiţi aceste rânduri, eu mă pregătesc să plec spre Ineu, spre Ineul unde n-am mai petrecut o vacanţă din 2006 (tocmai am făcut socoteala). Bine, evident am petrecut la Ineu 20 de vacanţe şi toată viaţa de până pe la vârsta frumoasa de 20 şi tocmai asta e buba, dacă e să mă întrebaţi. Ba, mai mult, am început încă de după vacanţa de Paşti să mă plâng pe la colţuri de recordurile astea bătute unul după altul, recorduri de stat departe de Ineu şi de auzit una bucată mamă doar la telefon, mai multe bucăţi prieteni tot la telefon şi concluzionat că nici dacă eram plecată să locuiesc în altă ţară nu puteam bate recordurile astea aşa… şi totuşi… mea culpa, recunosc.

Aşadar, după ce am văzut Parisul în iunie, încheind o primăvara foarte grea, din motive la care nu m-aş fi gânditi niciodată şi începând o vară nu chiar aşa cum mi-am dorit (nu doar din cauză de caniculă), am hotărât să mergem la Ineu pentru cel puţin două săptămâni. Spun, cel puţin pentru că aşa cum n-am ştiut exact când o să plecăm, tot aşa n-am hotărât încă nici când ne întoarcem. Ştiu doar că va fi bine, frumos şi plin!

Începem cu un drum, pe care de obicei îl facem pe ruta Oradea-Chişineu Criş (rută de care m-am săturat până peste cap), dar de data aceasta am zis ca mergem spre Ineu prin Apuseni, adica pe la Baia de Arieş-Brad-Vaţa :) Peisajul va fi clar mai interesant şi drumul spre Ineu mai cu o oprire două, pentru poze, ar trebuiesă ne încânte ceva mai tare :)

Ce vreau să mai fac la Ineu sau pe lângă Ineu în perioada imediat următoare:

  • un weekend la deal  aka Dealul Mocrii (anunţ eu pe cine trebuie când ştiu exact ce şi cum)
  • o zi la Gyula (bazine + cetate + shopping la Tesco)
  • şi/sau una la Aquapolis Szeged (Doamne de când vreau să merg!)
  • o zi la Cetatea de la Şiria unde nu am fost din clasa a IV a

Asta bineînţeles dacă voi putea, căci în principiu vreau să stau pe acasă, pe stradă pe la mine, să joc badminton (mi-e un dor de mooooor), să facem “clisăfriptă” pe stradă sau în curtea cuiva, să merg la Criş, să alerg pe dolmă, să mă văd cu toţi prietenii de care mi-e dor, să mergem la terasă, să jucăm tenis, să stau la plajă în grădină, să beau ceai seara în curte, şi dimineaţa cappuccino normal, să stau până la 11 noaptea pe stradă ca în copilărie şi să vorbim ca atunci despre tot şi despre nimic… Câte din aceste lucruri voi reuşi să fac, vă voi anunţa după sau chiar în timpul… căci net o să am. Nu ştiu  însă cât voi apuca să stau pe net, dar de citit vă voi citi, la comentarii în măsura în care pot vă voi răspunde şi tot aşa, iar în jur de 25 august o să fiu înapoi la Cluj la programul de frumoasă şi liniştită rutină aşa cum ne–am obişnuit… dar repet, şi de la Ineu încerc să vă mai povestec una-alta.

Chiar dacă e mijloc de săptămână vă doresc drum bun tuturor celor care mai pleacă pe undeva, iar celor din câmpul muncii spor la treabă şi zile frumoase. Din fericire (pentru mine cel puţin) vara nu e gata!

Carti, Cehia, Slovacia, Travel

Czech & Slovak Republics

9 comentarii

Limba Engleza
Data Publicarii 1 May 09
Format Hardback
Paginare 448

Ei bine, o zicală cehă spune că atunci când ne înecăm, ne agăţăm chiar şi de o rămurică. Asta facem noi, cehii, întindem mâinile să apucăm această rămurică la care sperăm, spune Milos Forman, însă la cum arată Cehia zilelor noastre nu pare ca cehii să fi fost în aşa pericol de înec vreodată. Cine a fost şi numai la Praga cred că ne poate confirma.

Vreau să vizitez Cehia din momentul în care am ajuns la Viena şi am povestit extaziată tuturor cât de mult mi-a plăcut. Răspunsurile le pot rezuma la următoarele cuvinte: stai să vezi Praga!!.. Şi aşa s-a născut dorinţa de a ajunge pe un traseu pe care mi-l doresc cât mai aproape de visele mele. La alimentarea visului meu a stat şi stă ghidul primit de la OKIAN, despre cele două republici care, până nu de multă vreme, au constituit o singură ţară: Cehoslovacia.

Dacă Bratislava, capitala Slovaciei este la o aruncătură de băţ de Viena, aproape că o vezi peste dealuri, până la Praga însă mai sunt câţiva, destui km. Vreau să vă spun că am visat mult cu acest ghid în braţe, am tot gândit trasee şi am crezut că poate le fac posibile pentru anul acesta, dar auspiciile nu sunt dintre cele mai bune. Deşi atât Cehia cât şi Slovacia sunt minunat de vizitat vara pentru că sunt mai răcoroase, iarna, deşi frigul este foarte înţepător, un farmec aparte le dă pieţele de Crăciun din preajma sărbătorilor de iarnă, dar şi zăpada care le acoperă mult mai des decât ne imaginăm. Deşi reci, cele două republici furnizează ierni de basm, cu castele desprinse din poveşti şi nămeţi la porţile lor.

Şi acum cu ghidul în faţă să facem un tur virtual:

Aş pleca de la Ineu şi nu aş opri până la Bratislava, sunt puţin peste 500 de km, iar oraşul cu străduţe înguste şi pe placul meu m-ar aştepta cu următoarele obiective turistice (nu voi include muzee căci nu cred că voi zăbovi mai mult de două zile în capitala Slovaciei):

Foto

  • Castelul Bratislava
  • Primăria Veche
  • Teatrul naţional Slovac
  • Poarta lui Mihai
  • Palatul Grassalkovich
  • Palatul Palffy
  • Palatul Mirbach
  • Biserica Buna Vestire
  • Biserica Sf Elisabeta
  • Biserica si Manastirea Sf Clara
  • Catedrala Sf Martin
  • Castelul Devin
  • Fantana Roland

Cam asta aş vizita şi aş rata grădinile botanice şi zoologice atât de renumite, ale Bratislavei, dar nici nu aş putea rămâne o săptămână întreagă aici. Astfel că voi continua spre Cehia în direcţia Praga, însă prima oprire va fi Brno unde deja am pe listă câteva obiective serioase ce nu pot fi trecute cu vederea:

Foto

  • Palatul Dietrichstein si Muzeul Moravian
  • Piata Libertatii
  • Catedrala Petrov
  • Fantana Baroca Parnas
  • Piata Libertatii
  • Primaria Veche

Şi uite aşa, după 300 de km de Bratislava am ajunge la Praga. Praga cu maşina, din vestul ţării mi se pare destul de accesibilă. Nici nu aş vrea să ajung cu alt mijloc de transport la Praga, deşi am auzit zilele trecute cum că aeroportul din Praga este unul dintre cele mai frumoase din lume.

La Praga, pentru că am muuuuulte de văzut aş sta minim 4 zile (daca la Bratislava am stat 2 şi Brno 1, merită şi Praga 4). Nu m-aş odihni deloc, dar nici nu-s sigură că aş da gata următoarele locuri şi să mai timp şi să mă liniştesc la un cappuccino cu vedere la Podul Carol:

Foto

  • Centrul Istoric Praga
  • Podul Carol
  • Palatul Lobkowicz
  • Orasul Nou Praga
  • Orasul Mic Praga
  • Ceasul Astronomic
  • Catedrala Sf Vito
  • Casa Municipala
  • Castelul si Cimitirul Vysehrad
  • Castelul Praga
  • Casa care Danseaza
  • Biserica Tyn
  • Biserica Sf Nicolae (Kostel sv. Mikulase)
  • Cartierul evreiesc din Praga – Josefov
  • Catedrala Sfintii Chiril si Metodiu
  • Memorialul Revolutiei de Catifea
Cel mai probabil voi pleca de la Praga cu sentimentul că mă voi întoarce, însă de astă dată mă voi îndrepta spre renumita staţiune Karlovy Vary pentru două zile de relaxa totală înainte de întoarcerea acasă.

 Ah… cât mi-aş dori o astfel de escapadă cu ghidul în buzunar, cu Clau în dreapta şi cu Kia la drum :) Se vede cât aer de vacanţă respir, nu?

Franta, Travel

Franţa în cuvinte MARI

7 comentarii

Sau ce au vrut să spună următorii, spunând următoarele? Analiză pe text, cine se bagă? :)

În Franţa, totul se sfârşeşte prin cântec.  Beaumarchais

Când vreau să ştiu ce gândeşte Franţa, mă întreb pe mine însumi. Charles de Gaulle

Citește mai departe

Diverse amestecate, Travel

Dor de… zbor

6 comentarii

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3.Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

Da, mi-e dor de un zbor cu avionul deşi nici două luni nu au trecut de când am zburat spre Paris, dar cred că v-am mai spus cât îmi place mie cu avionul, nu? Dorul de acum se datorează şi faptului că ieri am fost în aeroport cu Clau, care a zburat spre Viena, mirosul şi forfota aeroportului fiind suficiente ca să îmi alimenteze pasiunea. Iar a ajunge în aeroport fără ca mai apoi să urmeze un zbor pentru mine, nu-i lucru uşor :) Chiar acum când scriu aceste rânduri un avion rupe tăcerea şi cucereşte cerul.

În plus, de ceva vreme stau cu ochii lipiţi de Zbor peste Transilvania, un proiect minunat în spatele căruia se află pasiunea pentru zbor, călătorie şi fotografie. Vedeţi şi voi mai multe detalii la ei pe site şi poate îi susţineţi, mi se pare imposibil să nu vă placă proiectul.

Şi băieţii care zboară peste Transilvania mi-au dat şi mie ideea de a crea un mic album cu fotografii realizate de mine în zbor. Album fără pretenţii, cu fotografii din chiar primele zboruri, în care totul mi se părea de necuprins şi entuziasmul atingea cote alarmante, spre amuzamentul lui Clau (care are ceva mai multe zboruri la activ).

Aşadar, zbor liniştit tuturor celor care zboară, departe sau aproape, zilele astea!

Prima mea poză la bord :)

Italia, Travel, Visand la...

Visând la… Procida

2 comentarii

Ca şi cum nu era suficient că mă gândesc non-stop la Coasta Amalfi, Italia mai trebuia să mă ademenească cu ceva, aproximativ în aceeaşi zonă, aşa că săptămâna trecută am descoperit un loc deloc promovat la noi, ba chiar foarte necunoscut: PROCIDA.

Procida este o insulă vulcanică, micuţă şi colorată din Marea Tireniană, foarte aproape de coastele Italiei (Napoli/Calabria), dar şi de mai cunoscuta insulă Ischia. Să vă mai spun doar că multe cadre din Il Postino şi The Talented Mr. Ripley s-au filmat şi aici datorită panoramelor şi astfel am spus mult despre potenţialul acestei insuliţe. Apoi, normal că m-am îndrăgostit la prima vedere dacă arată ca în poza de mai jos.

Foto

Poate că această nouă dragoste vine pe fondul faptului că nu voi mai ajunge la mare vara asta, aşa că, iubesc din imagini tot ce prind :) În plus, asta cu visând la… poate o să continue cu alte locuri de care mă minunez exagerat.

Carti, Travel

Oameni şi locuri de altădată

6 comentarii

Mi-am început ziua pe site-ul unui anticariat cu promoţii extraordinare. Navigând de pe o pagină pe alta m-a apucat nostalgia cărţilor de la Ineu, mirosul lor, viaţa lor, povestea lor. Majoritate cărţi vechi, cumpărate sau primite în tinereţea tatălui meu. Mie o carte veche, cu coperta uzata îmi aminteşte de el şi de cum îl vedeam uneori cu o carte sub braţ sau citind la masă (mai ales când venea seară de seară la mami la serviciu, când lucra ea schimbul 2, ca noi doua să putem pleca acasă, să mă culc eu în principiu). Da, eu am mai crescut şi la mami la serviciu şi îmi amintesc cu drag de acea perioadă…

Răsfoind şi răsfoind, am ajuns la paginile dedicate cărţilor de călătorie, jurnale, memorii, amintiri, cărţi care prin simpla copertă te transportă într-o altă lume, dar cumva curios tot această lume în care noi trăim acum. Ce-i drept, văzută poate cu 20 sau 30 de ani în urmă. Mi se par fascinante aceste cărţi, nu ştiu cum au fost ele citite atunci când au apărut, dar în mine au băgat o nostalgie cutremurătoare. Aproape 900 de coperte învechite aşteaptă să fie atinse, aproape 900 de poveşti care mai mult ca sigur au schimbat vieţile celor care le-au trăit, aşteaptă să fie retrăite la distanţă de câteva decenii de cititori ai zilelor noastre.

Cărţile de călătorie, vechi şi fără o valoare literară deosebită sunt totuşi dovezi în timp ale unor experienţe de viaţă, pe care noi, deşi pe aceeaşi planetă albastră, nu le vom putea cunoaşte niciodată. Deşi noi avem posibilităţi nemăsurate când vine vorba acum de o călătorie, ea nu va mai putea avea farmecul acelei călătorii, pe care poate cineva a făcut-o acu’s 20 de ani.

Fie că doriţi o carte de aventură ca a lui Andre Davi – Cu caiacele pe Nil, fie una clasică cum ar fi a lui Goethe – Călătorie în Italia, ori un fel de ghid “de pe timpuri”, puteţi găsi aici ce nici cu gândul n-aţi gândit. Jur că le-aş fi cumpărat pe toate şi când ar fi ajuns coletul la mine m-aş fi închis în casă câteva săptămâni şi aş fi călătorit pe tot globul alături de acesti călători care au sfidat timpul şi mi-au redat o lume pe care de altfel nu o cunosc.

Foto

* Acesta nu este un articol plătit

Close Menu