La mine e cu întârziere așa, pentru că voi fi out of town, doar out of town, nu și out of the country (ceea ce mi-ar fi surâs chiar mai mult, desigur) ;)
Ei, o să încerc să văd ce pot face pentru Bialog în săptămâna asta care vine, că de multă vreme n-am fost așa “plecată” când nu e nici vacanță, nici Paște și nici Crăciun…
Până ună-altă vă las niște suveniruri în avans (da, știu că astea se dau la întoarcere, dar promit să aduc și atunci ceva) ;)
Titlu: Ghidul Verde al României (Michelin)
Editura: Meteor Press, 2011
Nr. pagini: 386 color
Preț: 44 RON (ofertă pe site)
Adevărul este că aveam mare nevoie de un ghid al României, căci de la colecția mea de ghiduri tocmai unul al României lipsea cu desăvârșire. De ce? Pentru că aveam eu, așa, senzația că știu România (îmi vine să râd), nu știu bine nici Transilvania, dar turistul român are senzația că știe România. Ba mai mult, unii care o hulesc atât n-au făcut nici 3 vacanțe în România, darămite să mai poată spună că “o cunoaște”.
Asta ziceam și eu până am primit Ghidul verde al României (Michelin) de la Meteor Press și am hotărât ca locul lui să fie în bordul mașinii, că nu știm pe unde ne mai plimbăm și e bine să cunoaștem zonele țării cu bune și rele dar mai ales cu locuri inedite. Știți de câte locuri de habar nu aveam că se găsesc în România am aflat din acest ghid? O mulțime!! Acum mi-e și mai ciudă că primăvara întârzie și că odată cu ea și verdele crud al câmpiilor și coloritul viu al dealurilor… dar azi avem soare, poate, poate weekendurile următoare voi lua ghidul și voi porni măcar prin Transilvania, but wait înainte de toate o să-l folosesc chiar în capitală :D
Titlu: În jurul lumii. Italia (ghid turistic)
Editura: Vremea, 2007
Nr. pagini: 152
Preț (dacă vreți să-l cumpărați la ofertă): 11,70 RON
Am publicat azi probabil unul dintre cele mai muncite articole din ultima vreme. Nu-l căutați că nu-i pe Bialog, e pe Vizitează Italia (fratele mai mic al Bialog-ului).
Azi vă scriu și aici pentru că prin Vizitează Italia, ofer prin tragere la sorți, un ghid turistic, Ghidul Italiei, un ghid de buzunar pentru toți cei care își plănuiesc o vizită în Italia.
Ce trebuie să faci?
Asta ca să mă credeți pe cuvânt că nu prea avem soare (cică de azi vom avea, ooook). Așa era vremea duminică și în alte 10 duminici recente, puteai număra pe degete câți au ieșit la plimbare în oraș :( Primăvara asta de până acum m-a lăsat la propriu fără cuvinte… Mai multe despre Miercurea fără cuvinte găsiți la Carmen.
Croația e tot mai prezentă în visele mele de vacanță. Știu că mă despart 8 ore de Zagreb, iar dacă plec de la Ineu îmi ies undeva sub 5 ore. Un mizilic de călătorie pe care aș face-o cu mașina cu cea mai mare plăcere. Ultima dată când am fost relativ aproape de a ajunge acolo, a câștigat detașat Grecia, pe principiul: “N-ai fost în Grecia?” (că toată lumea fusese) “atunci Croația mai poate aștepta!”. Și atunci am crezut, da, mai poate aștepta, doar că tare mi-e că acum nu prea mai poate. Vorbesc cu fetele și mă cam trimit în Croația constant (e un “îndemn subtil” din dragoste, că ele de la București au fost pe acolo și eu de aici, ciuciu!) :)
Și m-am gândit să nu sufăr singură și să vă povestesc și vouă cam la ce visez când visez la Croația. O fac din două motive: primul și cel mai probabil să “suferim împreună” și al doilea și cel mai puțin probabil să-mi spuneți “hai că nu e chiar așa de frumoasă”. Dar pe cine mint eu aici, că visele mele nici-o șansă să le mint că se prind cel mai repede?!
Sâmbătă, în drum spre Arieșeni, deși a plouat torențial aproape toată ziua (plouă de-o lună prin zona noastră), am făcut un ocol până la Roșia Montană. Nu mai fusesem niciodată și nici nu aveam un tablou complet a ceea ce se petrece acolo. Am auzit atâta informație contradictorie, că nici nu mai știam ce să iau de bun și ce nu. Așa că am hotărât să ne rupem o bucățică de drum să trecem pe acolo, deși nu mă așteptam să găsesc un loc turistic sau oricum să găsesc ceva demn de luat în seamă, iar de urcat până la gura minelor nu se punea problema pe această vreme de toamnă/iarnă.
Din Câmpeni în 10 minute ai ajuns în Roșia Montană și de la bun început te lovește un peisaj dezolant și simți că ceva nu e în ordine. Adică munții și dealurile sunt acolo, ar trebui să fie minunat, dar parcă… lipsește ceva. E o atmosferă stranie, vă rog să mă credeți. Sunt case și blocuri de locuințe, există o cantină a minerilor (sau cel puțin așa se numește), există un sediu de primărie proaspăt revovat care arată chiar bine, dar este o atmosferă atât de apăsătoare că ai vagul sentiment că acolo ar fi un loc părăsit (tocmai ce am văzut un episod de Globe Trekker despre Cerbonîl și Prypyat și n-am putut să nu compar în mintea mea, nu știu de ce).Am parcat în față la Muzeul Aurul Apusenilor, un muzeu micuț, dar foarte aranjat, clădirea care îl adăpostește a fost renovată din temelii, arată foarte bine, dar contrastează puternic spre ciudat cu tot ce se află în jur.
