Nu-s mare cunoscătoare în ale artei frumuseți, dar să zicem că aș remarca un Grigorescu pe un perete, deși, desigur, n-aș face diferența dintre un fals și un original, dar nici nu văd cum m-ar ajuta un muzeu să mă pot ridica la acest nivel. Cu toate astea am fost la câteva muzee în weekend. În frumosul Cluj, bineînțeles…
E foarte bogat în evenimente weekend-ul care începe azi!! Primele două sunt la nivel național, iar celelalte 3 sunt pentru clujeni și pentru cei care ajung în Cluj la acest final de săptămână. Despre primul aș fi putut zice că e chiar la nivel european: Finala Eurovision, da, da, aceea pe care nimeni nu suportă, dar toată lumea se uită și vorbește despre ea :) Eu mă uit de aproximativ 15 ani și nu m-am plictisit. Cine mai e ca mine, poate fi sâmbătă seara pe recepție când TVR-ul o transmite în direct de la Malmo (Suedia) începând cu ora 22.
Al doilea eveniment, pentru care chiar va trebui să vă deplasați undeva, este Noaptea Muzeelor. Ediția 2013.
Sau ce-i cu noi, cu voi, cu tine (sau cu mine, că io mai știu că mă ia)? What’s our/your damage? vorba americanului de prin filme atunci când nu pricepe și nu pricepe și pace, ce naiba e cu interlocutorul său. Adică i se pare că ceva e stricat la el de nu înțelege omenește ce i se spune. Am intrat cam abrupt în temă, așa-i? Dar reacția a fost stârnită de acest articol De ce ar trebui să vizitezi România acum. Impresiile de călătorie ale unei americance. Să vă explic:
Floreștiul, desigur, căci eu alt sat/oraș nu mai știu în România. Oricum e cea mai mare comună din țară la ora actuală și nu doar după numărul de locuitori. Pe larg altădată, acum doar Miercurea fără cuvinte. Detalii la Carmen.
După modelul cu Parisul, pe ăsta cu Viena îl coc de-un timp de s-a rumenit pe toate părțile. Cât am mai suferit anul trecut în liniște și cum aproape boceam când îmi scria Clau de pe Mariahilferstrasse, unde savura un croissant, seara după muncă și întâlniri, dar cu inima plină… Eh… Vă dați seama cam ce sentimente l-au încercat, mai ales dacă citiți asta.
Bine ar fi să nu “urle” careva la mine că zic rău prin comparație despre alte cartiere ale Clujului pentru că nu asta este intenția. Totuși precizez de la început: după părerea mea, Grigorescu este cel mai frumos cartier al Clujului și dacă aș avea posibilitatea m-aș muta aici mâine, dar prețurile mari ale apartamentelor mă țin încă la Florești :D
Ăsta-i genul de articol care îmi stătea pe limbă de ceva vreme, dar nu l-am vărsat pe blog. A fost însă suficient să citesc articolul lui Alex despre cum i-a fost întoarcerea în România, după tura prin Europa, ca să îmi spun că e momentul să-l scriu.
Mie îmi place cu trenul. Clau adoră trenul. Prin Italia și Franța am călătorit doar cu trenul. Când eram mici, amândoi, ne făceam trasee imaginare cu trenul prin județul Arad, ne cumpăram Mersul Trenurilor, ca să‑l avem și să putem visa.
Îmi place pentru că este mijlocul de transport (alături de avion) unde mie nu mi-e rău deloc. Pune-mă pe autobuz, microbuz, autocar, mașină mai mult sau mai puțin mică și uite că mi-ai distrus călătoria. Bineînțeles treaba cu mașina și-a găsit rezolvarea, mi-am luat permis acu’s 10 ani și de atunci 7 i-am petrecut la volan. La volan nu mi-e rău nici după 1000 de km făcuți într-o zi. Revenind însă la tren, trenul e mișo din multe puncte de vedere. Desigur, mai puțin în România.