Floreștiul, desigur, căci eu alt sat/oraș nu mai știu în România. Oricum e cea mai mare comună din țară la ora actuală și nu doar după numărul de locuitori. Pe larg altădată, acum doar Miercurea fără cuvinte. Detalii la Carmen.
Ce voi face la Viena data viitoare
După modelul cu Parisul, pe ăsta cu Viena îl coc de-un timp de s-a rumenit pe toate părțile. Cât am mai suferit anul trecut în liniște și cum aproape boceam când îmi scria Clau de pe Mariahilferstrasse, unde savura un croissant, seara după muncă și întâlniri, dar cu inima plină… Eh… Vă dați seama cam ce sentimente l-au încercat, mai ales dacă citiți asta.
Grigorescu, cel mai “natural” cartier al Clujului
Bine ar fi să nu “urle” careva la mine că zic rău prin comparație despre alte cartiere ale Clujului pentru că nu asta este intenția. Totuși precizez de la început: după părerea mea, Grigorescu este cel mai frumos cartier al Clujului și dacă aș avea posibilitatea m-aș muta aici mâine, dar prețurile mari ale apartamentelor mă țin încă la Florești :D
Călătoria cu trenul… prin România (în special)
Ăsta-i genul de articol care îmi stătea pe limbă de ceva vreme, dar nu l-am vărsat pe blog. A fost însă suficient să citesc articolul lui Alex despre cum i-a fost întoarcerea în România, după tura prin Europa, ca să îmi spun că e momentul să-l scriu.
Mie îmi place cu trenul. Clau adoră trenul. Prin Italia și Franța am călătorit doar cu trenul. Când eram mici, amândoi, ne făceam trasee imaginare cu trenul prin județul Arad, ne cumpăram Mersul Trenurilor, ca să‑l avem și să putem visa.
Îmi place pentru că este mijlocul de transport (alături de avion) unde mie nu mi-e rău deloc. Pune-mă pe autobuz, microbuz, autocar, mașină mai mult sau mai puțin mică și uite că mi-ai distrus călătoria. Bineînțeles treaba cu mașina și-a găsit rezolvarea, mi-am luat permis acu’s 10 ani și de atunci 7 i-am petrecut la volan. La volan nu mi-e rău nici după 1000 de km făcuți într-o zi. Revenind însă la tren, trenul e mișo din multe puncte de vedere. Desigur, mai puțin în România.
Paștele 2013: verde și canicular
Nu sunt obișnuită cu Paștele la 30 de grade. Poate că fac “teoria cuiului”, dar Paștele se potrivește cel mai bine în peisaj undeva pe la 20 aprilie (anul viitor va fi chiar pe 20 aprilie, de exemplu). La acea vreme, în general, nu e nici foarte cald, nici foarte rece (nici un Paște la început de aprilie nu mă coafează, că e frig).
Dar să revenim, totuși, la acest Paște. Am plecat din Cluj joi după amiază pe o căldură de 30 de grade. Am traversat Apusenii pe la muntele Vulcan (spre Brad) și am prins o ploaie torențială pe la Baia de Arieș, una din acelea de nu mai vedeai la 2 metri în față. Dar fiind o ploaie de vară, a plecat așa cum a venit. Încă din Apuseni am văzut că totul este mai verde decât la Cluj, iar când am ajuns la Ineu, deși era între 9 și 10 seara am putut să ne minunăm de verdeața excesivă ce se întindea din Apuseni până la noi pe stradă. Am aflat că ploaia torențială ce am prins-o noi pe drum s-a transformat la Ineu într-o adevărată furtună care a mai răcorit atmosfera. Cât de cald să fi fost, ne-am întrebat noi, dacă erau încă peste 25 de grade și puteam sta lejer în cămașă cu mânecă scurtă în curte?
Minivacanțele. Ce facem cu ele?
Sunt vreo trei-patru Sărbători pe an, care vin la pachet cu o minivacanță. Crăciun și/sau Revelion, Paștele, mai nou Rusaliile și foarte iubitul și apeciatul 1 Mai (muncitoresc). Lumea face ce face și scoate un weekend mai mult sau mai puțin prelungit cu aceste ocazii, căci da, cel puțin pentru mine, o minivacanță e un fel de weekend prelungit. O vacanță în care nu apuci să faci un sejur, adică ceva de genul maaaaaxim 5 zile. Desigur, anul acesta s-au legat două ocazii și pentru unii dă o minivacanță de 6 zile, ceea ce este deja aproape peste ce consier eu a fi minivacanță. Am spus unii, pentru că nu toți au parte de asta.
Ieri seara pe la ora 18, ieșirile din Cluj au fost aproape blocate, pentru cunoscători, am făcut peste un sfert de oră de la Hotel Napoca până la ieșirea din cartierul Grigorescu spre Florești. Lumea pleca. În terorie doar cei care lucrează la stat au partea lor de minivacanță, cei de la privat sau alte instituții care n-au treabă cu statul au, teoretic, liber azi și luni după Paști. Alții și-au făcut regulile interne și NU au liber azi ci AU liber în Vinerea Mare, oricum variațiuni pe aceiași temă. Câteva zile libere în plus, oricum toată lumea pușcă, iar unii care nu au avut liber legal și-au luat pur și simplu câteva zile de concediu.
Călător pe mapamond: Florența și Toscana
Titlu: Călător pe mapamond: Florența și Toscana (ghid turistic)
Autor: Tim Jepson (coordonator)
Editura: Ad Libri
Nr. pagini: 152 + hărți
Preț: 27 lei pe libris.ro
“Imaginați-vă că ar trebui să alegeți doar un oraș drept simbol al realizărilor omenirii. V-ar fi greu să-i găsiți Florenței vreun cusur, ale cărei biserici, muzee și galerii găzduiesc unele dintre cele mai mărețe opere de artă realizate vreodată. Apoi imaginați-vă că ar trebui să alegeți un peisaj în care să trăiți veșnic, unul de ale cărui frumusețe și nesfârșită varietate nu v-ați plictisi niciodată. Indiscutabil zona rurală idilică a Toscanei reprezintă decorul perfect“. (Tim Jepson – coordonatorul ghidului)
Tim Jepson are mai mult o slăbiciune pentru Provincia Umbria, dar cu toate acestea Italia este foarte bine reprezentată printre ghidurile pe care le-a coordonat: Italia, Roma, Veneția, Toscana și Florența.