Am început acest an relativ pe drumuri, pe drumurile din România mai exact, care nu sunt cele mai bune din lume, se știe, dar culmea, peste acest aspect azi voi trece :) Ieri, conducând prin țară peste 5 ore, mi-am dat seama că atributul de “drumuri proaste” nu ar trebui să fie singurul de discutat, căci multe altele stau la coadă și bine ar fi ca “turiștii” prin România să le cunoască, chiar dacă aproape numai cu atât rămân…
Nu că ar fi fost o problemă mare, dar parcă nu doream să intru în 2014 cu o restanță pe blog, mai ales că a fost un articol anunțat. Am crezut că o să am timp să scriu, îmi doream și aveam chef, dar Sărbătorile de iarnă comprimă timpul, jur… ceva se întâmplă cu el, zboră, trece fără să ne dăm seama, familie, prieteni, cadouri, brad, luminițe, mâncare, vizite, veselie… hmmm e de studiat totuși… de ce. Dar să nu deviem complet de la subiect ;)
Pentru că în ultimii 3 ani, ne-am tot amuzat împreună de ce minunății ne ziceau la horoscop vis a vis de călătorii, n-am putut să sar (tocmai) peste anul 2014, mai ales că îmi zice în așa fel încât, la anu’ cred că o să vă vorbesc numai din amintiri, că de călătorit, citez: “pare să fie un an în care ești destul de legat de casă sau, chiar dacă ar fi să pleci pe undeva, mereu ceva te cheamă înapoi, în zona de baștină“. Oricum, știu barem o persoană încântată maxim de horoscopul meu pe 2014, Mama :))
Nu pot să nu mă întreb asta, atâta timp cât în 2013, de la început, am văzut cum se detașează unele față de altele, ați observat? Aș zice că în 2013 a câștigat Portugalia fără drept de apel, care ziceți că va fi preferata anului viitor?
Ieri, în momentul în care am început să mă gândesc la acest articol, ascultam albumul These Are Special Times al lui Celine Dion și eram în sfârșit liniștită după toată forfota din Ajunul Crăciunului. Numai că la un moment dat m-am ridicat din pat să deschid fereastra și m-au lovit în spiritul Crăciunului cele 12 grade de afară și soarele care în sfârșit justifică versul lui Hrușcă: “Soare luminos și Un Crăciun Frumos” :)
Unul din regretele mele legate de viața de student este că nu am profitat de un stagiu în străinatate, accesând un anumit tip de burse, care mi-ar fi permis să am parte de o astfel de experiență pe la 20 de ani. Am răzbunat acest aspect în utimul nivel de învățământ de la noi și astfel pot vorbi azi despre cum este să pleci la stagiu în afară, însă, totuși, în momentul în care eu am plecat, nu mai pot spune că eram chiar studentă. Cu toate acestea, a fost una din cele mai frumoase experiențe de viață de până acum…
Hai că e ultimul cu luminițe… până la Crăciun :) Puțin mai multe poze puteți vedea aici, iar detalii despre Miercurea fără cuvinte, găsiți, ca de obicei… la Carmen.
