Vizitați Aradul!


Din rațiuni ușor de înțeles, am să încep cu Aradul, dar cu o rugăminte, intrați vă rog pe site-ul primăriei dacă vreți să vedeți ce vi se oferă, chiar dacă numai vă iritați la vederea unor pagini cu informație scrisă mic de-ți trebuie lupă, iar poze “ioc”. Acest site face parte din categoria “nu așa se promovează orașul”, iar față de alte site-uri care m-au surprins plăcut acesta este un dezastru.

Trecând peste acest amănunt, vreau să spun că pentru mine Aradul înseamnă orașul cel mai mare aproape de Ineu, ăla cu magazinele unde mergeam cu mami când eram mică să ne luăm haine pentru un eveniment mai special sau să ne facem aprovizionarea, tot așa, pentru un eveniment mai puțin comun. Acolo am făcut școala de șoferi, am mai mers la câte o Olimpiadă sau Sesiune de comunicări pe Județ și…cam atât.

Pentru cei care s-au născut și crescut în Arad, sau momentan locuiesc și lucrează acolo, orașul, din câte am auzit, nu e foarte iubit. Mulți spun că tot orașul se întinde între Podgoria și Teatrul de Stat, că nu prea ai ce sa faci în Arad, că practic nu prea are însemnătate, mai ales că se află între Timișoara și Oradea, care sunt mult mai frumoase și atractive din toate punctele de vedere.
Eu îmi permit să spun totuși că nu e chiar așa.

În primul rând Aradul are cea mai frumoasă clădire a Primăriei din câte am văzut în România (Palatul Administrativ în stil neorenascentist), îmi place foarte mult, dacă aveam musafiri cu care ajungeam la Arad trebuia neapărat să le arat Primăria happy
Apoi Aradul are ștrandul Neptun, care este ok nu numai vara, eu am fost pe ștrand într-o toamnă superbă, prin octombrie, când nu mai era apă în bazine, dar era plăcut să te plimbi pe acolo.

Să nu uităm de faptul că Aradul încă are parcuri, încă există spații verzi și locuri de joacă pentru copii, încă mai poți găsi un loc de parcare (nu ca la Cluj de exemplu).

Nu vreau să se creadă că ridic în slăvi orașul, căci evident sunt și lipsuri suficiente la care trebuie lucrat nu doar prin campanii, dar vreau să spun că pentru turistul care nu a avut în gând să se oprească prin Arad, dacă a trecut prin zonă, aceste lucruri poate l-ar face să se răzgândească.

Nu mi-am propus să transform postul în ghid pentru vizitarea orașului de aceea nu o să înșir acum muzeele și monumentele de care nu duce lipsă, unele sub altele. Chiar dacă nu am privit Aradul niciodată ca un oraș turistic, mi-am dat seama totuși că sunt locuri care merită văzute aici. Să nu uităm nici de împrejurimile orașului, pădurea Ceala, stațiunea Moneasa, sau bazinele termale de la Curtici sau Dorobanți, domeniul de la Săvârșin, sau parcul de la Macea, casa memorială Ioan Salvici de la Șiria și tot la Șiria ruinele Cetății. În plus pentru cei mai “pioși” există și mănăstiri pline mai ales în sărbători.

Eh…dacă cineva intră pe aici și vede o părere chiar obiectivă despre Arad (nu m-am născut, n-am crescut, n-am studiat, locuit sau avut bunici aici), poate se gândește să-l viziteze. Ceea ce n-ar fi rău happy

Continue Reading

România merită descoperită

Ok, se întâmplă ca uneori să mă apuce un dor de ducă, un fel de oriunde, oricând, cât vad cu ochii…de exemplu într-un astfel de dor mă aflu cam de când soarele a început să aducă în termometre mai mult de 15 grade.

Și pentru că totuși timp și bani n-am niciodată destui m-am orientat spre orașele și atracțiile turistice aflate cât de cât pe aproape. Am purces căutarea chiar pe internet, trecând prin mai multe posibile locuri gen Alba Iulia sau Sighișoara, Zalău, chiar Turda și am rămas surprinsă în ce mod site-urile primăriilor din aceste orașe știu să atragă oamenii la ei. Ideea e am hotărât să merg începând de aci de la Turda până vedem noi unde și când ne-or duce pașii și evident…doru’ big grin

Am intrat așadar în ceea ce se poate numi “România merită descoperită” (sau după caz redescoperită). Am stat puțin și m-am gândit la locurile frumoase în care am ajuns până acum și despre care n-am prea zis nimic, așa că o să dedic o serie de posturi unor orașe drăguțe, locuri mișto, zone interesante pe care le-am văzut și pe care urmează să le văd.
Asta ar fi introducerea ca să știu care e obiectivul.

Continue Reading

Places I like

Răzvan Marc, realizatorul şi prezentatorul de la BAZAR, creatorul CLEVER TRAVEL şi-a făcut blog, iar eu abia acum am descoperit. După ce m-am plimbat prin postările lui, prin locuri super pe unde are norocul să ajungă, am dat peste un post unde a făcut un TOP 10 al locurilor care-i plac la nebunie. El chiar are ce să scrie, pentru că a văzut cam tot GLOBUL şi nu exagerez, dar ce mi-a plăcut e că a dat încărcătura sa emoţională locurilor, a dovedit că fără implicare afectivă din partea omului unele locuri pot părea fără substanţă.
În mod normal, EU, pentru că nu am văzut foarte multe n-aş avea de unde scoate un TOP 10.
Şi totuşi…

LOCUL 10

Bucureşti, Cişmigiu, iulie 2007.
Pentru că nu e chiar aşa oribil cum se spune, pentru că sunt unele locuri extrem de plăcute şi pentru că am mâncat pe o băncuţă acolo trufe negre de la Capşa fără să îmi pese dacă mă murdăresc pe la gură.

LOCUL 9

Timişoara, Piaţa Operei, iulie 2008.
Pentru că ar fi fost o obţiune minunată dacă nu era Clujul, pentru că merg acolo mereu cu plăcere, am mulţi foşti colegi, prieteni vechi, e aproape de Ineu şi e frumoasă că o mândră din Banat.

LOCUL 8

Maramureş, Săpânţa, mai 2007.
Pentru că probabil e singurul cimitir din lume care nu te face să fii trist, pentru că am mers atât de departe cu sadismul că mi-am luat acasă replica din lemn la scară mică a unei cruci de acolo, pentru că e ceva ce nu vezi în fiecare zi şi mi-a luat destul de mult până să ajung acolo.

LOCUL 7

Oradea, Primăria, mai 2007.
Pentru că fie că-mi place fie nu am stat mai mult sau mai puţin 4 ani acolo, am cunoscut persoane de care o să rămân legată pe viaţă, pentru că am priceput că trebuia neaparat să trec pe aici ca să pot ajunge mai departe şi pentru că mi-a întărit convingerea că oraşele din vest sunt cele mai frumoase.

LOCUL 6

Delta Dunării, Plaja dinspre Mare de la Sfântul Gheorghe, august 2007.
Pentru că mi-am dorit să văd Delta de multă vreme, pentru că am vrut să stau cu un picior în Mare şi cu unul în Dunăre, pentru că plaja minunată din poză e liniştită, iar eu aveam nevoie de linişte mai mult decât credeam. Nu ştiu cum să-i mulţumensc mării pentru valurile din săptămâna aceea.

LOCUL 5

Bupapesta, Parlamentul, iulie 2007.
Pentru că a trebuit să vin din nou la Budapesta să realizez ce perlă e, pentru că a fost cadoul meu neaşteptat de după licenţă, pentru că m-aş întoarce acolo oricând, pentru că nu o să uit niciodată plimbarea cu vaporaşul admirând Dunărea în asfinţit.

LOCUL 4

Viena, Palatul Hofburg, mai 2007.
Pentru că sunt atâtea motive să o iubeşti că nu încap aici nici să mă dau de 3 ori peste cap, pentru că e cea mai frumoasă amintire din toţi cei 4 ani de facultate, pentru că am făcut 700 de poze la care mă uit destul de des, pentru că a fost un vis devenit relitate şi pentru că oriunde păşeşti acolo e rost de un WOW.

LOCUL 3

Clujul noaptea văzut de la Belvedere, octombrie 2008.
Pentru că momentan e casa mea, e locul unde încă încerc să-mi găsesc un rost, pentru că mă face măndră de Transilvania, pentru că m-am îndrăgostit de el cănd l-am văzut exact din locul de unde e făcută poza.

LOCUL 2

Undeva spre Ineu, ianuarie 2009.
Eu i-am zis Apus de Iarnă, pentru că drumul spre casă indiferent de unde ai veni este minunat şi pentru că eu mă bucur că încă pot să simt asta.

LOCUL 1

Ineu, Podul de fier, iunie 2007.
Pentru că Ineu va însemna acasă indiferent câte alte case o să am, pentru că acolo m-am născut, am crescut, am acei prieteni ca niciunde în altă parte, pentru că familia mea e acolo, pentru că cele mai frumase amintiri le am de acolo, pentru că unele amintiri nu le mai pot avea din altă parte şi pentru că acolo am râs şi am plâns cel mai mult. Pentru că acolo am petrecut cei mai fericiţi şi lipsiţi de griji ani de până acum fără să ştiu asta.

Nu-mi pierd speranţa, vor fi şi alte locuri pe care să le iubesc, pe care sper să le vad nu doar în poze, pe care sper să le pot aprecia la justa valoare, dar acestea vor fi mereu parte din mine.

Continue Reading

București și nu doar atât


După 2 nopți pe tren și o noapte într-un hotel decent la căldurică acum sunt în pat chinuită de oboseală. Bucureștiul pe care l-am vizitat acu’ 2 ani mi s-a arătat de această dată în 2 zile veritabile de iarnă. Joi a nins ore bune fără incetare mai ceva ca în povești, iar ieri deși a fost soare nu cred că au fost garde peste zero.În prima zi după ce ne-am terminat treburile am plecat la Plazza România. Îmi doream să ajung aici pentru că aici le duce pe cele care câștigă la concursul Bolero. Am vrut să vad magazinele mai ales că era perioada de reduceri așa că de la Zara la T!naR l-am bătut pe toate și evident mi-am și achiziționat ceva. Apoi am fost la Movieplex și am văzut primul 3D rulat în România “Călătorie spre centrul pământului”. Super experientă. Seara am vrut să vad orașul încă împodobit, dar din păcate beculețele erau stinse semn că primăria capitalei nu mai alocase bani și după sărbători pentru podoabele de Craciun. Totuși as fi zis că se putea ca eram doar în 9 ianuarie.Vineri am renunțat la metroul de care am abuzat joi (ne-am plimbat de la Gara de Nord la Universitate și retur, apoi am luat-o spre Eroilor, Militari si apoi seara iar ne-am întors la Universitate) și am decis să ne muncim picioarele făcând un adevărat tur de forță prin oras. Prima dată am fost în Cișmigiu unde am furat câteva poze peisajului de iarnă și apoi am intrat pe patinuarul amenajat chiar pe lac. Cu patinele în picioare pentru prima dată m-am simțt tare bine chiar dacă abia puteam sta sus. Ajutată de un domn generos am reușit să fac un tur al patinuarului.Apoi tot pe jos am traversat parcul Izvor și am ajuns la Casa Poporului. Am decis da o admirăm dar de afară de această dată mai ales ca amândoi am vazut interiorul, Clau chiar de căteva ori și în plus eram cu bagajele după noi. De acolo am mers în Piața Unirii la Unirea Shopping Center care e ceva în genul Crișul-Ziridava-Central doar că mult, mult mai haotic.Aici eram deja foarte obosiți, dar trebuia să ajungem la Universitate așa că tot pe jos pe langa Spitatul Coltea am luat-o. Se impunea vizitarea unei librării și cum noua ne place librăria NOI am intrat în ea.Mai e ceva la București care se numește Strada Cărții. Un proiect de anticariate în lanț care se întinde de la intrarea dinspre Intercontinental pe b-dul Regina Elisabeta pâna aproape de Cercul Militar Național. Cărți găsești la prețuri rezonabile în stare bună. Eu mi-am luat Lucian Blaga- “Luntrea lui Caron” la 20 de lei și mai gaseam cărți dacă mai eram dspusă să chleltui niște bani.Trenul a plecat din București pe la 18:30. Nu-mi era somn și am vrut să văd munții așa că am stat trează pănă am trecut de Brașov. Eram la vagonul de dormit și am putut stinge lumina. Afară era lună plină plus că zăpada potența lumina naturală astfel că am văzut numai bine traseul Sinaia-Bușteni-Azuga-Predeal-Brașov. M-am putut culca împăcată dupa asta. Îmi îndeplinisem toate obiectivele.

Continue Reading

Noapte pe tren

În seara asta plec la București. Clau are ceva treabă, eu îmi permit o plimbare așa ca de început de an. Plecăm în seara asta după ora 22. Nu știm sigur dacă ne întoarcem maine, poimâine sau răspoimâine. Avem bilete la vagonul de dormit așa că la 6 jumate mâine dimineață când ajungem ar trebui să fim odihniți. Eu sunt la a doua experiență de noapte la vagonul de dormit, dar nu le pot uita nici pe celelalte două petrecute în compartiment normal clasa a doua cu alte 4 persoane prima dată mergând la Marea Neagră, a doua oară în Delta Dunării. Nu cred că am ațipit mai mult de o ora ambele dăți.

Spre rușinea mea merg abia pentru a doua oară la București (mulți ar zice că ăsta e un lucru minunat), asta după ce țin să precizez că am vazut întâi capitalele Ungariei respectiv Austriei. Prima impresie pe care mi-a lăsat-o Bucureștiul a fost una bună. Să văd cum va fi a doua impresie…
Mai multe relatări la întoarcere.
P.S.  Din cauza acestei călătorii am ratat un weekend de sky și săniuș la Vatra Dornei. Poate altă dată.
Continue Reading

Clever Travel & NG Traveler

Ce îmi place mie să fac mult de tot e să călătoresc, doar că nu prea mi se arată. Adică “afară” nu am fost decât în Ungaria și Austria, iar în România, deși am vizitat multe locuri, ar mai fi de văzut o grămadă.

În lipsă de altceva, pe lângă internet-ul care mi-a furnizat destulă informație virtuală despre locuri și oameni, pe lângă colecția de ghiduri vizuale, albume cu “Cele mai…” și diverse enciclopedii, sunt o cititoare fidelă a revistei Clever Travel condusă foarte bine de Razvan Marc (am toate numerele). Pe lângă formatul cool smart, revistuca e foarte bună. Te poartă numar de număr de la Seul în Antalya, de la Wellington la Rejkiavik, prin România în lung și-n lat și afli și o groază de lucruri care poate or să-ti folosească dacă dă norocul peste tine și ajungi și fizic prin locurile cu pricina.
De săptămâna trecută însă a apărut și în România National Geographic Traveler. Cu mult text și poze absolut uluitoare, revista se va impune printre suratele sale chiar dacă deocamdată apare trimestrial. Articolul central din acest număr de debut este reprezentat printr-o clasificare a siturilor UNESCO în funcție de starea lor generală actuală. Un alt articol genial mi se pare cel în care câțiva fotografi de top, români, și-au expus una din cele mai reprezentative fotografii ale lor explicând-o (printre ele și un adevărat tablou natural semnat Alex Galvan – inspirație pentru Himalaya).
Desigur mai există pe piață și alte reviste de gen, posibil foarte bune.
Continue Reading