Căutând scoici

Printre primele planuri pe care mi le-am făcut în legătură cu poposirea mea în sudul Franței s-a numărat și “excursia obligatorie la Marea Mediterană”. Cum deja trecuseră două zile de Montpellier și încolțise în mine curajul și ideea cum că mă descurc, duminică simțeam că dacă nu ajung să văd Marea mi-am ratat sosirea aici.

Profintând de o vreme de vis, 30 de grade, vânt slab am ieșit din cameră cam cu detinația nicăieri pentru că înafară de câteva informații de pe net despre stațiunea Palavas les Flots nu știam nimic. Bănuiam că trebuie să iau tram 1 până la ultima stație din oraș (care nu e și capăt de linie) și de acolo ceva autobus până în stațiune.

Primul pas: cumpărarea de bilelete de la tonomat, rezolvat: aller-retour 2,5 euro. Puteam lua tramvaiul chiar din fața căminului, dar până m-am dezmeticit cu biletele am mers câteva stații pe jos.

Pasul 2: mers cu tramvaiul și coborât la Porte Marianne. Aici am întrebat care autobus merge spre Palava les Flots. Norocul meu că era tocmai cel la care am întrebat. Da aici pentru 3 euro în max 20 minute am fost în stațuine. Mission accomplie big grin

Pentru că nu știam pe unde mai oprește busul am coborât chiar la intarea în stațiune, zărisem în depărtre Marea și plaja deci pe moment nu m-a mai interesat nimic. Am intrat pe plajă și de aici direct cu picioarele în Mare. Nu avea mai mult de 20 de grade, dar se putea face baie. Eu nu am avut costumul căci la ieșirea pe ușă am vrut doar să văd Marea nu să fac și o baie. Oricum m-am consolat cu gândul că era cam rece. Căsuțele de pe plajă, nisipul, apa, m-au făcut să mă simt ca-n “Sunset Beach” serial ce l-am urmărit prin clasa a VII a și care mi-a întipărit în minte această imagine. Nu vedeam decăt, nisip, apă și case de vacanță și căutând scoici am tot mers pe plaja mai bine de o oră. E atât de lungă că abia zăream capătul.

La un moment dat am luat-o printre palmieri și hotelurile cochete. Se vedea clar că sezonul se sfârșise. Unele hoteluri și căsuțe erau închise, altele găzduiau ultimii turiști. Curățenia nu putea trece neobservată și nici liniștea. Aici tot să-ți petreci concediul mă gândeam. Am mers pe jos alte 40 de minute bune crezând că asta e tot și eram extrem de încântată. Dar se face că am dat de o faleză și apoi am ajuns în centru. Mi-a stat inima în loc când am văzut ce frumusețe decoperisem. Nu prea pot să descriu. Pozele stau mărturie. E de departe cea mai frumoasă stațiune în care am ajuns eu până acum. (nu că aș fi ajuns în foarte multe)

În centru turiști erau mai mulți, parcă se umpuse plaja dintr-o dată. Palavas nu e doar o staține ci și un orașel străbătut de un canal navigabil care instant mi-a adus aminte de Veneția. În fața acestei frumuseți m-a întristat ideea că sunt singură. M-am întristat destul de tare, dar am încercat să nu ratez momentul din cauza asta. Așa că pentru 2 euro, am traversat canalul acela dus-întors cu un fel de telescaun. De sus am obținut o priveliște deosebită asupra portului în care yahturile stăteau aliniate ca la expoziție. M-am gândit că așa tre să fie și pe Coasta de Azur doar că probabil cu mai multe fitze. De aici am vizitat tot centrul pe jos pe străduțele pline de terase și am trecut toate podurile pline de flori, am făcut poze și am stat și pe la soare. E primul bronz de octombrie și sper să țină happy

Înainte de a pleca spre autobus, căci totuși timpul zburase repede, era deja cam 5 după-masa, am urcat într-un fel de turn, alți 2 euro, turn pe care ei îl numesc ceva de genul “Farul Mediteranei’. Să zicem că e asemănător cu Turnul Dunării din Viena doar că nu e chiar atât de înalt. Ei bine, a fost cireașa de pe tort. Am văzut în depărtare munții, am văzut Montpellier-ul îngrădit de apă, Palavas-ul în toată spelndoarea și evident Marea pentru care venisem. Are un albastru deosebit, închis și în același timp luminos, frumos.

M-am întors cu sare pe picoare căci Mediterana e mult mai sărată se pare decât Marea Neagră, cu amintiri despre un loc de neuitat (îl recomand) și cu scoici, multe scoici. Dacă mai ajung pe acolo, sper să mai ajung, sau poate pe o altă plajă cine știe, mai caut scoici. E plăcut să cauți scoici.

You may also like

6 comentarii

  1. Inca o zi minunata petrecuta in Franta!Intradevar,sa vezi toate astea singur,e putin mai greu….dar se poate sa treci de problema si sa te bucuri de noutate si frumusete.
    Pozele sunt dementiale,ca de obicei….
    Sa ai spor la treburi!laughing

  2. @Ana-Maria și Vulpitza: am mai pus un folder cu poze nu știu dacă le-ați văzut happy Odysseum-Mare Nostrum

    @Tiq: După o săptămână stațiile alea par ca Bârsa-Șicula. Oricum au un sistem foarte simplu cu tramvaiele. Două sunt și acoperă tot orașul.

  3. frumoase pozle cel mai mult mi-a placut cea cu bicicletele..
    si cele cu tine..
    un alt lucru pe care ar trebui sa il stii e ca in weekend se organizeaza asa zisele 'vide greniers' un fel de targuri de vechituri in care oamenii scot ce nu mai au nevoie din casa si vand la preturi modice.. si poti gasi o gramada de cadouri faine pentru cei dragi…
    cele mai faine sun insa cele din satucele de prin zona dar sa ai grija ca la unele persoane creeaza dependenta..big grinun alt mare secret e sa mergi cat ma devreme ..
    la primara ora.. 7-8
    trebuie sa intri pe net si sa cauti adresele unde se tin …
    http://vide-greniers.org/agendaRegion.php?region=12
    i rest ce sa iti urez .. vreme frumoasa si mult succes…
    doru

  4. @Doru: Da, și mie îmi place mult poza cu bicicletele. Cât despre cele cu mine am pus aparatul să mi le facă, deci nu sunt prea grozave big grin

    Mersi, de ideea cu târgurile, pare interesant, am să caut pe net să văd când se țin și poate merg într-o zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.