La mine e Miercurea fără cuvinte, dar dacă doriți și cuvintele pentru acest articol mergeți de citiți aici ca să înțelegeți mai bine. Mai multe amănunte despre Miercurea fără cuvinte găsiți la Carmen.
Cu tălpile încinse (la propriu)
Dacă ar exista o Vinerea fără cuvinte, aș participa cu această fotografie… Am umblat de mi-au sărit fulgii zilele astea și în consecință nu mai am energie să vă povestesc… nu azi, când mă așteaptă “o mie” de ore de mers cu trenul. Azi o să-mi lipsească un TGV mai mult ca niciodată (nu fițe, doar realitatea).
Până ajung eu acasă, vă doresc un weekend minunat! Și o cafea italiană :D
Munții noștri (Răsărit la Bușteni)
Luni, 15 aprilie 2013, dis de dimineață. Ce Munți superbi avem!!! Mai multe detalii despre miercurea fără cuvinte găsiți la Carmen.
Ghidul verde al României
Titlu: Ghidul Verde al României (Michelin)
Editura: Meteor Press, 2011
Nr. pagini: 386 color
Preț: 44 RON (ofertă pe site)
Adevărul este că aveam mare nevoie de un ghid al României, căci de la colecția mea de ghiduri tocmai unul al României lipsea cu desăvârșire. De ce? Pentru că aveam eu, așa, senzația că știu România (îmi vine să râd), nu știu bine nici Transilvania, dar turistul român are senzația că știe România. Ba mai mult, unii care o hulesc atât n-au făcut nici 3 vacanțe în România, darămite să mai poată spună că “o cunoaște”.
Asta ziceam și eu până am primit Ghidul verde al României (Michelin) de la Meteor Press și am hotărât ca locul lui să fie în bordul mașinii, că nu știm pe unde ne mai plimbăm și e bine să cunoaștem zonele țării cu bune și rele dar mai ales cu locuri inedite. Știți de câte locuri de habar nu aveam că se găsesc în România am aflat din acest ghid? O mulțime!! Acum mi-e și mai ciudă că primăvara întârzie și că odată cu ea și verdele crud al câmpiilor și coloritul viu al dealurilor… dar azi avem soare, poate, poate weekendurile următoare voi lua ghidul și voi porni măcar prin Transilvania, but wait înainte de toate o să-l folosesc chiar în capitală :D
O primăvară mohorâtă la Cluj
Asta ca să mă credeți pe cuvânt că nu prea avem soare (cică de azi vom avea, ooook). Așa era vremea duminică și în alte 10 duminici recente, puteai număra pe degete câți au ieșit la plimbare în oraș :( Primăvara asta de până acum m-a lăsat la propriu fără cuvinte… Mai multe despre Miercurea fără cuvinte găsiți la Carmen.
Final de martie pe Valea Arieșului
Culmea bogăției/Culmea sărăciei: Roșia Montană!
Sâmbătă, în drum spre Arieșeni, deși a plouat torențial aproape toată ziua (plouă de-o lună prin zona noastră), am făcut un ocol până la Roșia Montană. Nu mai fusesem niciodată și nici nu aveam un tablou complet a ceea ce se petrece acolo. Am auzit atâta informație contradictorie, că nici nu mai știam ce să iau de bun și ce nu. Așa că am hotărât să ne rupem o bucățică de drum să trecem pe acolo, deși nu mă așteptam să găsesc un loc turistic sau oricum să găsesc ceva demn de luat în seamă, iar de urcat până la gura minelor nu se punea problema pe această vreme de toamnă/iarnă.
Din Câmpeni în 10 minute ai ajuns în Roșia Montană și de la bun început te lovește un peisaj dezolant și simți că ceva nu e în ordine. Adică munții și dealurile sunt acolo, ar trebui să fie minunat, dar parcă… lipsește ceva. E o atmosferă stranie, vă rog să mă credeți. Sunt case și blocuri de locuințe, există o cantină a minerilor (sau cel puțin așa se numește), există un sediu de primărie proaspăt revovat care arată chiar bine, dar este o atmosferă atât de apăsătoare că ai vagul sentiment că acolo ar fi un loc părăsit (tocmai ce am văzut un episod de Globe Trekker despre Cerbonîl și Prypyat și n-am putut să nu compar în mintea mea, nu știu de ce).Am parcat în față la Muzeul Aurul Apusenilor, un muzeu micuț, dar foarte aranjat, clădirea care îl adăpostește a fost renovată din temelii, arată foarte bine, dar contrastează puternic spre ciudat cu tot ce se află în jur.