Îmi fac planul (în detaliu)

Am pus o grămadă de întrebări pe forumuri despre ce nu ar trebui ratat în Paris. Am primit o grămadă de răspunsuri la obiect și nu numai, deci le mulțumesc tuturor.

Însă vreau ca atunci când mă întorc de acolo să spun că am văzut tot ceea ce mi-am dorit în ăștia 25 de ani. Dar având în vedere că-i vorba de Paris și doar de câteva zile de ședere aproape că nu mai știu ce-mi doresc… sunt atât de multe…

Am rezolvat cu transportul și cu cazarea, deci chiar numai “obiectivele” și “pulsul” ne interesează. Dacă citește cineva aici și a fost pe acolo (pe la Paris), sau chiar dacă nu a fost, dar are o idee cât de mică, nu strică absolut nicio informație în plus, deci să o spună cu VOCE TARE. Mai am două săptămâni de făcut planuri (parte care nu mi-a displăcut niciodată la o călătorie), iar apoi mai multe săptămâni la întoarcere de povestit dacă planul a ieșit (parte care îmi place și ea la nebunie) :))

Anii

Am trăit ca să zic așa o mică dezamăgire în dimineața asta, dezamăgind și eu la rândul meu, dar o pun pe seama faptului că am fost greșit înțeleasă și chiar îmi pare rău. De altfel chiar vreau să-mi cer scuze pentru atitudine, dar uneori nu pot reacționa decât sincer. Diplomația nu mă caracterizează întotdeauna.

Apoi pentru că așa se potrivesc lucrurile, am citit la Adi o postare scurtă și cuprinzătoare care nu știu ce înseamnă pentru el, dar eu am interpretat-o pentru mine. Aproape că m-a întristat la cât de adevărată e, aplicată peste tot.

Și pe terenul ăsta sensibil m-am gândit un pic la anii mei, trecuți și viitori, la ce a fost, la ce e (căci paradoxal ăștia ar trebui să ne preocupe mai mult) și evident la cei viitori. Am simțit și un regret recunosc, dar peste toate parcă primează sentimentul de bucurie, de împlinire, chiar dacă nu pe toate planurile, probabil că nici nu s-ar putea pe toate planurile, ar fi ceva ce nu am putea duce. Și atunci cineva (dacă nu chiar noi) ne limitează, ne cenzurează și ne dă în diferite porții în diferite momente chiar dacă noi vrem tot din prima.”

Mi-am amintit instant de melodia “Anii” de la Direcția 5, în care nu mă regăsesc total dar mesajul e răvășitor, emoționant și cumva optimist. O știți? E foarte bună piesa.

Și revenind la anii care trec peste noi lăsând urme nu doar pe chipurile noastre ci și în sufletele noastre, anii aceștia care sunt de fapt viața noastră cu bune și cu rele, anii ăștia care ne furnizează amintiri de neuitat și supărări de netrecut, anii ăștia…
Cum vom ști dacă anii ăștia sunt tot ce am putut oferi mai bun nouă și celor dragi? Cum vom ști dacă anii ăștia peste care trecem cu atâta ușurință, nu sunt singurii care ne-au fost dați?

Sau viața e doar omida pe care o omorâm înainte de a deveni fluture?

La Radiooo…(ce asculți?)

Mă întrebam adesea ce profitabilitate are un radio cu atâta vreme cât toți ascultăm muzică la MP3 Player, la calculator sau chiar la telefon. Cât de bine trebuie să-i meargă unui radio de vreme ce noi putem asculta câta muzică dorim cu melodii pe culese și alese? Cât de important mai e un radio în aceste vremuri în care sunt destule concerte la care și noi românii (care o vreme am fost privați de asemenea evenimente) putem merge lejer, ori mai alegem noi radio când la Tv putem asculta atât melodia cât și vedea artistul în acțiune?
Ei bine răspunsul pare extrem de simplu. Radioul va exista și încă destul de bine mersi, pentru că este cam singurul care oferă surpriza 100% (adică te întrebi mereu “oare ce melodie urmează?”) și pe lângă asta este cel mai ușor de ascultat atât în mașină, cât și pe plajă, cât și la serviciu, sau în saloanele de înfrumusețare. Deci pentru că aceasta e varinata simplă (care poate nu ne mulțumește mereu, dar măcar e simplă) alegem să ascultăm “La Radiooo..”
Eu ascult în mașină tot timpul și acasă la Ineu prin bucătărie, în rest nu prea. A! anul trecul la lucru mai puneam Radio de pe net, dar numai cu permisiunea șefilor, bleah…
Și iată ce ascult:


MAGIC FM este preferatul în domeniu. Merge în mașină la drum lung sau scurt pentru că până acuma i-am găsit mai multe plusuri decât minusuri:
+ muzica din anii ’90 îmi place cel mai mult iar aici am găsit cea mai multă și cea mai diversă
au câte 12 melodii neîntrerupte de știri sau publicitate
da, îmi place și vocea de radio a Lianei Stanciu (mă liniștește)
– din păcate nu-l mai prind decât vreo 10 minute după ce am ieșit din Cluj și poate dacă am noroc când mai trec pe lângă orașele mai mari mai prind ceva
pe net merge cam prost, când ți-e lumea mai dragă se oprește
există o tipă Dominique Iancu care scoate din ea niște inepții ce n-ai văzut, noroc că m-am obișnuit și acum doar mă amuz
pe la ora 23 intră Magic Fm Cluj și e una care vorbește printre melodii, ok știu că-i noapte dar nu înțeleg de ce ea a adormit deja când a intrat în emisie


INFO PRO merge peste tot și în general il pun atunci când nu mai aud deloc Magicu’. Muzica e OK și mai nouă și mai veche. Acasă la Ineu merge aproape tot timpul și uneori ajunge să mă exaspereze, dar noh…măcar se aude bine.
+ nu trebuie să-l cauți foarte mult, cred că după Radio România Actualități pe ăsta îl găsești primul
topul de sâmbătă de la ora 18 e bun cu mici excepii și mai nou au câte un invitat special
– știrile din jumate în jumate de oră mi se par cam prea dese și evident la fel, că doar noh….tocmai ce au fost spuse
am auzit bâlbe destule pentru Cronica Cârcotașilor, păcat că radiourile nu-s în vizorul lor


EUROPA FM am ascultat o vreme dar de la un timp nu mai pot, au foarte multe reclame, publicitate mai multă ca muzică, mi se pare de neiertat, chiar nu vreau să aud spoturile publicitare de radio extrem de proaste la fiecare 5 minute. Sorry, dar pe mine încet, încet mă pierd de tot ca și ascultător. În plus se repetă melodiile destul de des., bine peste tot se parctică asta, dar când auzi de două ori o melodie în 30 de minute, totuși.

Destul de rar, dar hai să amintesc mai ascult și PRO FM, sau KISS FM, merg uneori, asta când vrei să te trezească ceva și nu merge doar cu Gatorade :)

Cod galben. 6 e vară !!!


De 25 de ani încoace eu știu că vara e cald. Asta e sigur, apoi dacă uneori verile sunt mai ploioase, alteori mai secetoase, depinde de la an la an. De vreo 5 ani însă faptul că vara e cald pare să incomodeze în asemenea măsură ce nu s-a pomenit. Le înțeleg pe toate, știu de încălzirea globală, știu că mai ales în orașele mari unde mai circulă și cohortele de mașini asfaltul mai că se topește, știu că de multe ori la etajul 10 al unui bloc simți că te prelingi pe pereți. Știu, dar… au ajuns să mă dispere “codurile”. Adică acele “questii” care panichează populația, care mai că-i amențită pe copii și bătrâni mai ales cu leșinuri în masă, coduri menite să facă oarecum din țânțar armăsar și care defapt spun un lucru simplu: E vară, e cald, soarele arde, suntem în iulie-august. Dacă acest lucru deranjază încercăm să-l evităm dar nu-l transformăm în știre de interes național. Ni se spune că e cald ca și cum noi nu am știa asta, ni se servesc coduri pe post de “prea cald azi pentru dumneavoastră”. Da oare nu vrei tu să mă lași să decid eu când e prea cald pentru mine?
Mă rog… de mâine cică e cod galben iar în aproape toată țara și ghici de ce? Pentru că va fi CALD, evident peste 35 de grade la umbră. Vorba vine peste 35, eu sunt sigură ca azi de exemplu la Cluj a fost mai mult, dar informare de dragul informării. Asta înseamă că mâine în mașina mea neagră o să mor asfixiată chiar din parcarea din fața blocului în primele 2 minute până își face clima treaba când oricum va fi prea târziu, deci COD ROȘU pentru cei cu mașini negre :))
Întrebare: Oare cu ce cod ne-am trezi dacă în iunie-iulie-august ar fi FRIG, colo pe la 10-15 grade (asta ca să nu zic nimic de îngheț)?
Bun, celor care le priește vara, care nu se tem de soare le doresc coduri cât mai ușoare, bronz frumos și sănătos, apă prin apropiere și o cafea cu lapte pe balcon “dimineța pe răcoare” vorba celor de la Zdob și Zdub.

Dincolo de nori

Cerul foarte ofertant al ultimelor seri m-a scos pe balcon cu aparatul în mână și mi-a adus un nou punct de interes. Adevărul e că abia aștept să văd cerul din avion și dacă am noroc de un loc la geam se vor naște alte poze din Panasonicul meu amărât (dar de care după aproape 3 ani continuă să mă uimească încă). Pozele următoare sunt făcute vineri seara în jur de ora 21.


Oamenii

Vreau să vină ziua când am să realizez că oamenii sunt atât de diferiți de mine și atât de răi încât nu merită osteneala de a mă preocupa de ei. Mai mult decât orice pe lume oamenii au fost cei pentru care am râs și am plâns cel mai mult, ei mi-au adus cele mai mari satisfacții dar și cele mai crâncene deziluzii. Problema mea mare e că dacă cei din jurul meu nu sunt fericiți și împăcați îmi provoacă și mie un dezechilibru puternic și tocmai de aceea am mereu grijă să nu-i rănesc, să nu-i jignesc, să-i fac să se simtă bine. Dar cum să funcționeze acestă atitudine a mea când a fi bine pentru cineva înseamnă a fi rău pentru altcineva, cum să fie ok când intențiile pe care eu le cred bune sunt condiderate odioase de alții, cum?
Și atunci ajungi la concluzia că trebuie să faci orice ca să-ți fie bine ție, să te detașezi de ceilalți, să-ți creezi o carapace în care să te îmbălsămezi cu lucrurile cu adevărat bune pentru tine, iar în cazul în care acestă carapace nu există să tratezi cu nonșalanță orice răutate gratuită care vine din partea lor. Oamenii sunt buni de la natură, chiar cred asta, dar societatea maladivă compusă din semenii lor i-a transformat. Pe mine m-a transformat, doar că răutatea mea se răsfrânge tot asupra mea și nu asupra celora care merită, sufăr de o autoflagerare complicată sau cum zice Clau “mă arunc în cuțit” (chiar dacă are și o parte comică).
Nu am putut să înțeleg răutatea de dragul răutății niciodată și nici nu am răspuns perfid lucrurilor rele care mi s-au întâmplat, am încercat să înțeleg că aceste lucruri nu mi s-au întâmplat numai mie și chiar dacă mi s-au întâmplat sau mi se vor întâmpla dacă nu mă doboară poate mă vor face să stau mai bine pe picioare. Oamenii a căror părere ar trebui strict să mă intereseze sunt cei apropiați, cei care mă cunosc, cei care știu cum reacționez și care știu cum să se comporte cu mine. Nu, nu sunt o mimoză și nici supererou, nu am o percepție proastă asupra persoanei mele așa cum cred unii, dar atunci când oamenii mă răsplătesc cu nesăbuință pentru nimic, atunci îmi vine să mă dau cu capul de pereți, să-mi strig nedreptatea pânâ la ceruri, căci unii zic cum că răsplata ar fi acolo, deși…
Dacă ar exista un medicamet pentru imunitatea la răutățile din afara propriei persoane cred că aș deveni dependentă de el. Dar nu există, decât conștiița mea împotriva conștiinței mele. Mă macin și mă consum, mă sufoc în propria neînțelegere a oamenilor. Îmi amintesc perfect că atunci când eram întrebată în ce domeniu prefer să lucrez, răpundeam mereu că vreu să lucrez “cu oamenii, pentru că îi înțeleg și pot să-i ajut”. Cât de tare mă înșelam, ce tare m-au debusolat…
Ieri scriam despre cum eram la 10 ani și anume cu povești și bucurie, oare peste 15-20 de ani cum o să-mi percep vârsta de acum raportată la simțămintele mele, la felul întortocheat în care văd lumea, la nefericirea pe care mi-o provoacă oamenii, cum?

Mister Eurovision – SAKIS ROUVAS

Nu-mi stă în fire să contemplez mai mult de 1 minut la un bărbat, dar aseară în timp ce urmăream “mirificul” Eurovision (pe care apropo l-a câștigat Norvegia cu o melodie ciudățică, iar preferata mea Islanda s-a clasat a II a, yeeeey) am rămas cu privirea mai mult decât trebuia pe reprezentantul Greciei– Mrs. Sakis Rouvas- care pe lângă faptul că arată cum arată la cei aproape 40 de ani s-a mai și născut în Corfu…Zeii ăștia, mama lor…
Așadar se pare că domnul în cauză, despre care până aseară nu știam mai nimic e cel mai popular artist din Grecia, a mai reprezentat țara la Eurovision prin 2007 (nu știu cum de nu l-am remarcat atunci) și este cum atlfel dacă nu un sex simbol printre artiști. Nu mai știu pe ce loc s-a clasat Grecia, pentru că oricum altă țară înafară de Norvegia nu a mai contat, ea câștigând ediția din acest an cu cele mai multe puncte strânse ever de o câștigătoare.
Acestea fiind spuse mi-am permis să-l consolez pe dragul de Sakis, cu premiul de Mister Eurovision și să-l îndemn să participe și în alți ani, că dacă nu auzim muzică bună la acest concurs măcar să ne clătim ochii :D

Sursa Pozelor