Cluj, Muzica

A doua seară fără bere la Cluj Fest

2 comentarii
M-am simțit mult mai bine ca sâmbătă, chiar dacă o migrenă m-a chinuit toată ziua. Am ajus doar la Zdob și Zdub și evident la Iris și nu știu cum s-a făcut de am ajuns pas cu pas foarte aproape de scenă. Nu am stat în viața mea așa aproape de o scenă, dar s-a văzut foarte fain și mai ales s-a auzit într-un mare fel… (felicitări pentru sunet)
 
Zdob și Zdub au fost pur și simplu de neoprit, au cântat doar 40 de minute, dar fără pauze. Roman, solistul e un mare artist, seamănă izbitor cu Steven Tyler mai ales când râde și se întinde peste microfon, nu mi-am putut lua ochii de la el. (Bineînțeles ca Roman e mult mai tânăr și mult mai frumos)
 
Despre Iris… no comment (serios, ce aș mai putea spune eu acum?). Poate doar să amintesc de tinerii din spatele meu care au arborat un fel de pancartă pe care scria “IRIS pentru totdeauna”. Am fost în asentiment cu ei și am cântat de am crezut că voi răguși cu siguranță, dar culmea, gâtul meu se simte mai bine ca niciodată :P
 
Și tot nu am băut nicio bere :))) Sorry Ursus, dar mulțumim pentru acest “festival“…

Cluj, Muzica

Prima seara la "o bere" Cluj Fest

3 comentarii
La Polus în parcare se desfășoară un fel de festivalul berii Ursus, am văzut afișe în tot orașul și au un afis foarte mare și pe Hotnews, dar nu mă gândeam serios să mergem… Cu toate astea am mers, pentru că mai aveam de făcut cumpărături, de mâncat diverse chestii aiurea de la food court etc.
 
Când am ieșit de la mall, deja Paraziții cântau și dădeau sfaturi despre cum să nu îți bagi nasul în “jegurile alea de prafuri” aka droguri, cum că dacă ai alcool și țigări e suficient ca să te faci “muci” (asta e de la mine, dar am prins mesajul). Apropo, nu unul de la ei e mai mult în arest decât în libertate pentru posesie de “prafuri jegoase” ? Poate nu știu eu bine… :D
 
În fine, stiam că după Paraziții urmează Cargo și Holograf, ar fi fost frumos să stăm, dar era cam rece și în plus nu știam cât durează “deparazitarea”. Spre surprinderea nostră puțin, rapid și-au strând jucăriile și am plecat, probabil nemulțumiți că nu erau suficienți băiețași de cartier în public, nu știu, dar foarte brusc au terminat cu recitarea…
 
A urmat Cargo, care a reușit să facă o atmosferă super, motiv care ne-a determinat să rămânem. Lumea cânta, se pare că fanii cu părul lung ai rockerilor supărați se înmulțiseră simțitor. Mi-a plăcut, destul de mult. Ultima dată i-am văzut pe ștrand la Arad prin 2001, tot la un festival al berii, pe vremea aia încă era solist Kempes, dar nici aseară nu a fost rău deloc. Au cântat și Ploaia și au cântat un fel de imn al rock-ului din România din câte am observat, melodie care m-a înebunit, am ascultat-o azi de 10 ori.
 
La final, a spart târgul Holograf care a urcat pe scenă alături de Nuțu Olteanu proaspăt întors din Suedia. Pe Clau, Bittman îl enervează teribil spre amuzamentul meu :)) dar cu toate astea am stat până aproape de miezul nopții când au terminat. Am plecat liniștită că au cântat, și am auzit pentru prima data live melodia mea preferată de la Holograf.
În seara asta poate mergem direct pe spartul petrecerii, adică numai pe când va cânta IRIS, să vedem…

Diverse amestecate, Muzica

10 lucruri care mi-au plăcut vara asta

3 comentarii
Mărgeluța noastră simpatică foc mi-a dat de lucru cu o leapșă foarte de sezon, așa… sincer abia am așteptat să-mi fac un pic de vreme și să o execut. Trebuie să stau să mă gândesc puțin care au fost cele mai cele 10 lucruri care mi s-au întâmplat vara asta… hmmm… vara a fost destul de plină, așa că fac rapid ordine în gânduri și mă pun pe scris. Ordinea e aleatoare și când zic vară am în minte perioada începută de prin iunie și până cam pe vremea asta :)
 
1. Mă bucur enorm că am primit în vizită mulți prieteni dragi cu care m-am plimbat prin Cluj ca și cum aici m-aș fi născut, arătându-le un oraș plin de farmec. Asta e unul din lucrurile benefice care s-au petrecut vara asta. Nu doar că am făcut pe gazda mai mult ca de obicei ci m-am și înconjurat de persoane pozitive și foarte calde. Pot să spun că prin aceasta am reînodat relații, mi-am îmbogățit “portofoliul” de oameni cu care sunt pe aceeași lungine de undă și mi-am dat seama cât de important e să știi că mai există ființe care vibrează la fel ca tine și lasă să se vadă acest lucru.
 
2. Am fost la 4 nunți, dintre care două pot să zic că au fost în “familie”. 2 prieteni care-mi sunt ca niște frați s-au căsătorit fiecare cu aleșii inimilor lor, iar eu am fost acolo, alături de ei în așa momente importante. Știți genul acelea de clipe pe care nu ai vrea să le petreci în altă parte? Ei bine, așa am simțit eu la nunțile lor. Una din ele a fost chiar sâmbăta ce tocmai a trecut, așa că LMA și CASĂ de PIATRĂ, Luci și Erika !!!! Să fiți fericiți dragilor și să mai tragem o “paranghelie” ca cea de sâmbătă și la botez :P
 
3. Îmi place faptul că deși a fost obositor de cele mai multe ori, am reușit (mai mult forțată de împrejurări recunosc) să ajung foarte des la pe Ineu, adică ceva de genul la 3 săptămâni odată, ceea ce e o realizare căci au fost și perioade de 2-3 luni de absență de “acasă”.
 
4. Am ajuns și noi în Grecia și nu am trecut întâi pe la Paralia ci am mers direct pe insulă. Corfu ne-a rămas în inimă, mie mi s-a lipit de suflet și acum tânjesc după soare și mare, după distracție la piscină și prăjeală la soare și poze făcute la fiecare colț de stradă și la fiecare zâmbet la soarelui și al nostru :)
 
5. A fost neașteptat și plăcut faptul că am mers la Skopje în Macedonia să-i vedem pe Stanko și pe Dejan. Anul trecut când ne-au chemat la ei, am crezut că va mai trece multă vreme până să dăm pe acolo, cred că într-un fel nici nu știam sigur dacă o să dăm curs vreodată invitației lor sau nu. M-a impresionat faptul că Dejan deși stă în alt capăt de țară a venit să petreacă în Skopje câteva zile doar ca să se întâlnească cu noi.
 
6. Sunt încântată de faptul că nu am prea stat închisă în apartament și am plecat aproape în fiecare weekend pe aici prin împrejurimile Clujului. Salina de la Turda a fost cea mai des vizitată, adică de 3 ori în 3 luni :)
 
7. Am citit Anna Karenina și mi-a plăcut. Ăsta e un moment de sărbătorit în lumea mee de cititor :D De asemenea am mai citit cărți care mi-au lăsat o impresie foarte plăcută deși nu mă așteptam, cum ar fi Mamă, te rog să nu plângi a lui C. Popovici (cartea primită de la Luiza, o să vorbesc despre ea și pe blog).
 
8. Deși m-am enervat destul de tare în repetate rânduri, ba că nu-mi ieșea pasența la școală, ba că mă răzbunam acasă pe persoane nevinovate (sorry), zic că per ansamblu mi-am stăpânit bine nervii vara asta, mi-am făcut un pic de curățenie în suflet și nu am băgat în seamă multe aspecte care în mod normal m-ar fi scos din sărite. Asta zic că ar fi un semn de maturitate care sper să mă țină.
 
9. Mi-am băut cafeua cu lapte (sau invers) în câteva dimineți la Ineu cu prietena mea cea mai bună din copilărie. Și au fost niște dimineți atât de calme, atât de relexate și atât de “ca pe vremuri” (când laptele ăla nu avea cafea în el) încât mă și mir că ne-am sincronizat atât de bine și am avut în același timp zilele libere.
 
10. M-am reîntâlnit cu vărul meu primar plecat de ceva vreme din țară și am stat de vorbă pentru prima dată cred, ca niște adulți, pentru că până acum eu eram doar un copil și el un om mare cu probleme. Cred că e cât de cât un mare pas spre o altă relație reluată și e foarte bine așa.
 
Detest să vorbesc despre vară la trecut, dar uite că am făcut-o chiar dacă îmi acest moment mi-aș dori ca vara să fie aici și să mă încălzească. Cu ocazia asta mi-am dat seama pe bune ce vară minunată am avut, ahhhh… ce rău îmi pare că uneori nu văd lucrurile în lumina bună chiar atunci când se petrec…
 
Leapșa merge mai departe către toți cei care au ce povesti despre vara care tocmai a trecut. Hai că știu că aveți toți ce să povestiți :

Diverse amestecate, Muzica

Small talk, întrebări, planuri, diverse

13 comentarii
Mi-am unit conturile de pe Picasa prin cumpărarea a 20 de GB în plus cu 5 dolari/an. Acum ar trebui să-mi ajungă. A durat puțin până am reîncărcat pozele de pe Celina pe Bianca, dar măcar acum sunt toate într-un loc, ordonate și safe.
 
Poșta Română mi-a tras clapa. Statistic trebuia să se întâmple deși sunt tare supărată pentru asta. I-am trimis Luizei ceva și nu tot ce am pus în plic a și ajuns la destinație. Rușine, Poșta Română, aproape că doream să vă laud, dar mi-am luat-o în freză pe bună dreptate. Sorry, Luiza…
 
Am văzut primul episod din House M.D și din 10 things I hate about you, primul e din ciclul “mare mirare că nu l-am văzut până acum”, al doilea e din ciclul “alt serial cu adolescenți ciudați”, primului îi dau șansa meritată, la al doilea mă mai gândesc.
 
Întrebare, tot despre seriale: ce e atâta tam tam cu Gossip Girl? Aș încerca, că tot vine toamna/iarna și o să stau mai mult în bârlog. Dacă e cineva care citește pe aici și are o părere pertinentă despre Gossip Girl să-mi zică.
 
Mai merge cineva în vacanță de acum? Dacă da, unde și mai ales ce prețuri a găsit… simt că o să mă damblagesc dacă nu o să mai plec pe undeva până vara viitoare :D
 
E încă marți și iar am ars pâinea prăjită… poate că ar trebui să-mi cumpăr alt aparat că pe ăsta tre să stau să-l păzesc ca să mănânc o pâine decentă.
 
Nu am terminat povestea din Grecia și mai am să vă povestesc și despre Macedonia și Skopje. Dar, m-am gândit că poate ar fi mai bine să merg cu o postare/două pe săptămână despre vacanță, căci drept să vă spun nu-mi place să epuizez așa de repede subiectul și nici nu vreau să mă plictisesc până și pe mine de el :))
 
Azi am alegat un km pe pista din parcul Iuliu Hațieganu, mâine vreau să alerg un km jumate, apoi doi și tot așa, dacă o să țină vremea cu mine și cu planurile mele până dă frigul acela cu minus și zăpada aia groasă vreau să ajung să aleg minute bune fără să gâfâi :D
 
Azi plecând de la școală, o cunoștință trecută de prima tinerețe m-a întrebat ce mai fac. M-a pus naiba să-i răspund că nu fac așa de bine pe cum aș vrea. Omul s-a mirat peste măsură și mi-a trântit în față întrebări gen: “Sunteți cumva bătrână?”, “Aveți oare către 80 de ani și mergeți în baston?”. Văzându-mă perplexă a continuat cu alte remarci ce în mod normal ar fi trebuit să mă măgulească și să mă remonteze, dar m-a întristat adevărul lor… așa că nu am ieșit memorabil din situație. Am urat o zis bună, am întors spatele și am plecat :P
 
Bronzul meu pleacă la plimbare, offf… și îmi plăcea așa de mult :(
 
Îmi place Alejandro, dar nu și GaGa, îmi place melodia, dar nu și clipul. Sincer, chiar îmi place melodia asta. Probabil că e mai veche, dar eu cum nu mă știu la muzica nouă, pentru mine asta pare foarte nouă :D
 

Filosofari, Muzica

I can run but I can’t hide

5 comentarii
Fugim de timp, fugim mai ales de timpul care trece. Fugim însă uneori și de timpul care are să vină din simpul motiv că suntem conștienți că odată venit va trece și acela.
 
Mi-am adus niște pietre din Grecia. Le-am cules în ultima zi când am realizat brusc că nu există scoici. Le-am pus pe o tăviță aici în cameră. Nu, nu au sunetul mării. Și dacă l-ar avea, ce? Aș mai aveau eu timp să-l ascult azi sau zilele următoare?
 
Paradoxal, fugim de timpul care trece și ne refugiem în melancolie. Încep să regăsec bizar acest lucru. Melancolia în cantități mari nu e normală, nostalgia nu e un cântec dulce care ne îmbie la visare ci o realitate crudă a faptului că am pierdut ceva.
 
Fug de timp, de cel care a trecut și cu atât mai mult de cel care are să vină. Și nu-mi explic de ce… pentru că nu rezolv nimic cu asta. Nici măcar nu mă pot ascunde.

Carti, Filme, Muzica

Cărți, filme, melodii și locuri interesante

8 comentarii

De la Oana am preluat o leapșă drăguță pe care o trimit spre rezolvare către: Luiza, Monica, Laura, Rontziki, Anca, Evergreen, Dana și Costi.

1. Care e ultima carte pe care ai citit-o?

Anna Karenina a lui Tolstoi (nu am terminat-o încă din motive subiective).

2. Daca ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi si de ce?

Tanti Roz din cartea lui Erich Emmanuel Smith, Oscar și tanti Roz pentru că fiecare am avea nevoie în viață de o astfel de Tanti.

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai vazut pana acum?

Sunt două care m-au cucerit iremediabil The Legends of the Fall și The Notebook.

4. Daca te-ai putea intalni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Gabriel Garcia Marquez

5. Care e melodia ta preferata, cea pe care o asculti fara sa te poti satura de ea?

 

I love you – Celine Dion

6. Unde ai locui un an, departe de casa?

USA ca să fiu realistă sau într-un paradis tropical că să fiu cât mai visătoare posibil :P

7. Cand citesti, pentru a marca locul unde ai ramas, folosesti semn de carte sau indoi pagina? Si ce fel de semn de carte?

Semn de carte de orice fel, îmi iubesc cărțile și nu îndoi niciodată paginile.

8. Ai primit in ultima perioada carti cadou? Si daca da, care?

De la Luiza am primit două săptămâna trecută: Constantin Popovici – Mamă te rog să nu plângi și Ghidul Europei.

9. Iti place sa recitesti unele carti?

Recitesc uneori pentru școală mai ales, dar romane mai rar, eu încă sunt în perioada de citire…. recitire eventual peste ani :)

10. Care crezi ca este cartea care ar trebui impusa tuturor ca “lectura obligatorie”?

Viața pe un peron – Octavian Paler

11. Care e locul preferat pentru lectura?

Acasă pe balcon, seara în pat, vara pe plajă.

12. Care sunt motivele care te determina sa alegi o carte pe care sa o citesti?

Că mi se pune pata sau pentru că îmi cade în mână :)

Carti, Muzica

ZORBA

11 comentarii

Titlu: Alexis Zorbas

Autor: Nikos Kazantzakis
Editura: Rombay, 1994
Traducere: Elena Lazăr
Nr. pagini: 283
Citită în martie 2010
Împrunut BCU Lucian Blaga
Nota: 10 (o carte de nota 10)
Recomandare: una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit

Ar fi trebuit să mă pun pe un plâns zdravăn după ce am terminat această carte, dar pentru că se pare că-mi ia ceva vreme să conștientizez că învăt câte ceva din cărțile pe care le citesc, am amânat partea cu plânsul până când o să fiu destul de coaptă la minte ca să-mi dau seama că Zobra Grecul mi-a dat o lecție de ținut minte.

Că nu am citit-o până acum se explică simplu: Nu a fost momentul ei, dacă o citeam la 17 ani probabil că m-aș fi enervat teribil în inconștiența adolescenței. Acum însă am rumegat-o. Că nu-mi dau seama încă ce mult m-a influențat e iarăși simplu: Trebuie să mă zdruncine ceva din temelii ca să apreciez la adevărata valoare cuvintele lui Zorba.

Deși am văzut ecranizarea când am fost foarte mică nu mi-au rămas în minte decât imaginile lui Anthony Quinn și a Irenei Pampas, povestea plutea așa în nuanțe de alb-negru și nu o putem descifra. Astfel că înarmată cu aceste imagini am citit cartea lui Nikos Kazantzakis, citeam și notam citate. La un moment dat am crezut că o să copiez toată cartea și am renunțat să mă opresc din citit la fiecare paragraf. Ajunsesem să citesc un roman cu stiloul în mână, ceea ce se întâmplă numai când citesc filosofie, în speță pe Eliade.

Povestea: povestea e simplă, e viață și e moarte, e iubire și e prietenie, povestea vine spre cititor prin două personaje, nu chiar în antiteză, dar suficient de diferite încât să le percepi ca unul în completarea celuilat. E naratorul, un tânăr cu perspectivă și e Zorba, un bărbat pierdut între vârste dar trăindu-le la maximă intensitate pe toate. Tânărul nostru îl cunoaște pe Zorba la momentul potrivit, iar prezența acestuia în perioada următoare îi schimbă viața pentru totdeauna. De ce? Pentru că Zorba vede viața ca nimeni altul, vede totul cu bucuria primelor clipe în priviri, simte fericirea pe deplin, iar tristețea nu a fost niciodată ceva care anulează fericirea. Are propria concepție despre clipele minunate și gândurile sale sunt îndreptate mereu spre lucrurile bune pe care le poate face și din care dragostea de viața își poate trage seva. “Fericirea înseamnă să-ți faci datoria; Și cu cât datoria e mai grea cu atât fericirea e mai mare.”

Zorba e un om încercat și m-am întrebat deseori de ce un om cu o viață grea poate simți altceva decât frustare și nedreptate. Nu am terminat bine de întrebat în sinea mea că și primit răspunsul. “Veșnicia există și în viața noastră vremelnică, numai că e foarte greu să o găsim singuri; ne înseală grijile mărunte. Doar puțini; cei aleși reușesc să trăiască, chiar și în viața asta trecătoare, veșnicia.”

Dar Zorba frapează nu doar prin dragostea de viața ci și pin dragostea față de Dumnezeu și de femeie. Am făcut alăturarea Dumnezeu-Femeie voit pentru că deși se spune ea e “dracul”, Zorba a găsit echilibrul în ea și drumul spre Dumnezeu și spre desăvârșire tot prin ea, pentru că “muierea-i o poveste fără sfârșit”.

Pentru prietenul său mai tânăr, Zorba devine din om de neînțeles în nebun și mai apoi în înger. Din nebunia lui Zorba, el a învățat că mai nebuni sunt cei fără nebunii, iar viața fiecăruia fiind atât de cu urcușuri și coborâșuri trebuie trăită cu crdeința că toate greutățile lumii vin pentru cei curajoși așa că omul nu are de ce să fie speriat de ceva, iar Dumnezeu va veghea fiecare lucru al omului. “Dumnezeu își schimbă necontenit trupul și chipul și ferice de cel care poate să-l distingă în spatele fiecărei măști.” Posibil să mă fi oprit din citit aici și să mă fi culcat. Fără să-mi mai spun rugăciunea, simțind prin toți porii că prin aceste cuvinte un Zorba, undeva s-a rugat pentru mine. Cum să nu mi se fi umplut inima de bucurie? Cum să nu cred? “Pe Dumnezeu nu pot să-l încapă cele două caturi ale cerului și nici cele șapte ale pământului; îl încape însă inima omului.”

Ce recenzii am mai citit la acestă carte, majoritatea au dus la părerea unanimă că toată lumea vrea să fie Zorba. Am stat și m-am gândit că în acest caz eu nu aș vrea să fiu Zorba, dar aș vrea să cunosc cât mai mulți Zorba, să mă înconjoare doar oameni ca Zorba și tot ei să mă poarte prin viață. Să trăiesc cu acești Zorba, să călătoresc cu ei și să mă iubesc cu ei până la sfârșitul vieții. Deocamdată știu și probabil o să duc cu mine în mormânt faptul că “de obicei nu ne dăm seama când ne cuprinde fericirea; abia după ce trece și privim în urmă abia atunci ne dăm seama brusc – uneori cu surprindere cât de fericiți am fost.”
Close Menu