Titlu: Visul meu, povestea mea

Autor: Celine Dion

Editura: Business Tech, 2010

Nr. pagini: 270

Preţ: 29 de lei pe  businesstech.ro

O iubesc pe Celine! Atât de mult o iubesc, încât, să-i pot vedea un concert pe viu este unul dintre marile vise ale vieţii mele. Nu mai simt pentru niciun artist ce simt pentru ea şi nici nu cred că în decursul vieţii mele va fi un altul care să o ajungă pe ea… în inima mea. O ascult pe Celine de când aveam 12 ani şi am auzit o melodie la radio, am întrebat ca disperata cine o cântă, am aflat de Celine şi apoi m-am rugat de ai mei câteva vineri la rând (atunci găseai la Ineu casete căci era mare târg mare), să-mi ia albumul “Falling into you“… Aşa a început totul şi continuă şi azi, tot ce a cântat Celine a fost pentru mine, muzica vieţii, îi ador şi recunosc vocea de la primele acorduri (e singura voce din muzică pe care o recunosc din prima) şi de ce nu, ca orice fan, am fost şi sunt fascinată de EA şi de viaţa ei.

De aceea, când am aflat de traducerea cărţii ei în română am făcut tot posibilul să o am, iar prin bunăvoinţa celor de la Business Tech, cartea a ajuns la mine şi am citit-o la foc automat chiar dacă primele 50 de pagini nu au fost cele mai antrenante. Aşa am aflat povestea din spatele succesului şi a melodiilor pe care adormeam sau pe care le ascultam până toţi din casă dădeau ochii peste cap :)

Deşi cartea a fost scrisă prin anul 2000 şi o consider a fi o cartea de memorii scrisă prea devreme, scrierea totuşi te fascinează, nu te lasă indiferent. Practic este povestea ei spusă chiar de ea, a carierei ei fabuloase, dar este împletită cu povestea de dragoste cu Rene Angelil, o poveste extraordinară dintre doi oameni pe care diferenţa foarte mare de vârstă nu i-a împiedicat deloc să se iubească nebuneşte (cel puţin ea l-a iubit şi îl iubeşte aproape bolnăvicios). În carte afli toate detaliile apropierii lor, toate detaliile pasiunii pe care Celine a trebuit să o ţină în frâu pentru că nu se cuvenea să iasă la rampă cu dragostea ei oarecum dificilă, căci trebuia să-şi protejeze cariera în ascensiune. Am aflat multe din dedesubturile vieţii lor private şi de unele chiar m-am minunat, adică nu mă aşteptam la ele şi au fost o reală surpriză. Nu o cunoşteam pe Celine aşa, iar în cartea asta ea ni se oferă pe tavă…

Ce mi-a plăcut foarte mult este credinţa ei (nu religioasă), valorile ei morale, încrederea într-o iubire nemuritoare, o încredere pe care greu o găseşti în lumina strălucitoare a succesului, o încredere că fericirea supremă e posibilă doar prin iubire, doar prin sufletul pereche. Aici vorbeşte şi de anumite melodii pe care le-am cântat într-un anumit fel doar pentru că Rene era în inima ei, că anumite piese au ieşit atât de bine doar pentru că înţelegea perfect trăirea din versuri, cucerea linia melodică prin tot ceea ce simţea ea. Descrierile sunt fabuloase, unele au meritat notate, ceea ce am şi făcut.

Povestea se termină în această carte cu momentul în care ea rămâne însărcinată cu primul copil, a fost visul ei, dorinţa supremă. Cine ştie, poate vor urma şi alte cărţi, şi alte memorii care ne vor fi împărtăşite cândva, când va simţi ea nevoia şi voi fi mai mult decât bucuroasă să le citesc şi pe acelea. Până atunci vă recomand această carte, mai ales dacă sunteţi fanii ei.

Aşa, acum întreb, printre cititorii mei, câţi fani Celine Dion or fi? ;)

Foto

Titlu: Umbra din vocea mea

Autor: Patricia Kaas

Editura: Litera, 2011

Nr. pagini: 272

Preț: 25 lei în librariaonline.ro

Ochi albaștri, păr blond și răvășit, talie de viespe, atitudine ce adolescentă timidă și voce de glazură de ciocolată; dură în aparență dar suavă în esență. O femeie frumoasă și “feminină”, fină, celebră, bogată și nefericită. O prezentă puternică pe scenele lumii, un succes fulminant, care atunci când toate reflectoarele se sting, rămâne un doar un suflet neîmplinit în lumina palidă a lunii: Patricia Kaas.

Patricia Kaas, al cărei nume rămâne lipit de dicționarul de sinonime al cântecului francez ni se dezvăluie într-o autobiografie fulminantă, a cărei apariție în limba romănă se spera a fi un motiv de scandal pentru tabloide, dar voi evita acum acest aspect, pentru că ar fi cu adevărat trist de menționat înainte altor lucruri mai importante din viața acestei femei.

Umbra din vocea mea, și-a intitulat Patricia cartea și precum o umbră m-a urmărit și pe mine povestea ei, până am dat-o gata. Mă uimesc biografiile, nu din dorința și plăcerea acelui mic voyorist care zace în orice om ci mai repede, din dorința de a afla greul din spatele succesului, ca mai apoi să-mi spun în gând: uite că se poate! Povestea Patriciei se confundă tot mai mult cu povestea părintelui ce și-a realizat un vis prin copil, poveste pe care nu o agreez, dar care în acest caz mi-a îndoit inima și am văzut-o doar ca pe un triumf. Patricia a tânjit toată viața după iubire și după cum spune, singura persoană de la care a primit-o a fost mama ei, însă pe când Patricia avea doar 20 de ani și succesul începea să-i sufle în ceafă, mama ei s-a dus, cauzând fiicei cea mai mare tragedie posibilă. Ea s-a simțit mereu ombilical legată de mama dură și sensibilă în același timp, de mama care a vrut să o vadă sus de tot care nu a putut să vadă decât repetițiile, ratând întregul show din cariera ficei iubite. Patricia nu-și va reveni niciodată, însă culmea, nu din șoc, căci din șoc și-a revenit, însă nu și-a revenit din “umbra” răcoroasă a lipsei sentimentului de iubire maternă. Desigur, ea a greșit înfiorător, dar nu scriu asta ca să o judec ci poate tocmai pentru a găsi circumstanțe atenuante nefericii ei veșnice.

Deja plină de bani și faimă, viața ei personală a fost mereu cel mai mare și nedorit haos, nici un bărbat nu a rezistat lângă ea, nicio iubire nu a fost dusă până la capăt, niciodată nu a dăruit tot, deși mereu susținea că a făcut-o și niciodată nu și-a dat șansa la salvare din hăul singurătății, aproape că se pedepsea. Alegrea ei de a nu duce pe lume un copil, deși a avut posibilitatea și renunțarea la mai mai mulți copii (sarcini), așa cum spune, a dus-o în marea deziluzie a regretului de a nu avea un suflet care să-i aparțină în întregime, însă totul a venit prea târziu. Multe lucruri pe care le-a dorit au ajuns în viața ei prea târziu…

Iubirea pe care ea spune că a cunoscut-o, (îmi pare rău, dar nici ea nu cred că a ajuns la inima ei, iubirile ei erau disperate și amăgitoare), a fost mereu toxică și parcă întreaga ființa o expulza cu brutalitate, consider că nu a știut ce își dorește în dragoste și a plătit scump această neștiință. Până și ultima iubire descrisă în carte, și despre care am spus că nu merită menționată încă de la început, cea pentru un miliardar român (numele lui nu contează), până și această iubire tot toxică a fost și drept dovadă ea nu cred că mai există, deși a fost mistuitoare și a generat multe subiecte gen “click” prin România și prin Franța.

Însă oarecum această iubire conduce spre o concluzie a biografiei scrise mult prea devreme de artista din Franța, și anume aceea că toate cântecele ei triste, nu neaparat prin mesaj, cât prin intonație dramatică, conduc sprea acea umbră din vocea ei, are ea dreptate, însă vai, acea umbră este tocmai lipsa iubirii. Iubirea neîmplinită din viața ei a creat o umbră nemodificată, care a făcut din una dintre cele mai frumoase și dorite femei, doar o domnișoară care își cântă cu tristețe blues-ul și se leagănă singură îmbrățișată doar de propria ființă, într-o lumină obscură, dată de ultimul reflector care a rămas nestins. Păcat și frustrant să știi cât de adevărată este zicala “că o femeie oricât de frumoasă și extraordinară ar fi, tot există cel puțin un bărbat care nu o va dori niciodată”. Crud este că tocmai de acela (aceia) ea se va îndrăgosti.

Citiți această carte și gândiți-vă dacă merită cu adevărat să uiți de iubire și ascultați cântecele celebre ale Patriciei și vedeți dacă nu cumva, uneori, vi se pare că auziți doar un cântec de lebădă!