Italia | Bialog

Ghidul verde al Veneției (Michelin)

28 martie 2013 11 comentarii

M-am trezit cu niște îndoieli legate de regiunea Lombardia din Italia, mda… jur că așa m-am trezit, gândindu-mă că dacă ajung acolo, aș vrea să văd mai mult din ea, nu să trec granița cu Elveția la Lugano, cum tot mă bate gândul de o vreme… Clar, mai am nevoie de un ghid al regiunii, nu încape îndoială. Însă până când voi ajunge eu în Lombardia, afară iarna s-a întors pe bune (serios, până când ne mai ninge că am drum de munte în weekend?), iar eu stau pe masă cu ghidul verde al Veneției fără să scot un cuvânt despre el… până acum.

Titlu: Veneția (Michelin Guide)

Editura: Meteor Press, 2012

Nr. pagini: 128 + Hărți (calitate superioară)

Preț: 26.1 ron pe meteorpress.ro

Presupun că știți cum arată și ce informații conțin Ghidurile Michelin, singurele ghiduri de acest fel din România, apărute la Meteor Press. Sunt ghiduri cu adevărat grozave, sper să mai primesc și altele pentru că a fost o plăcere să-l citesc pe acesta și m-a atras de la coperta pe care stau înșirate pălăriile gondolierilor. Mi-e o ciudă de o iau razna că nu l-am avut când am ajuns eu la Veneția, dar o să stea la loc de cinste până la următorul drum acolo. E foarte util, sper că ați înțeles din primul moment de când am decis să vi-l recomand, nu? :)

Citește mai departe

Italia, Travel

Unforgettable… Rome

21 martie 2013 2 comentarii

Era o seară de noiembrie, o duminică seara de noiembrie și prima aterizare noaptea, cumva deasupra mării și a luminilor blânde din Cetatea Eternă. Nu era o seară caldă, ba destul de răcoroasă, simțeam miros de mare, iar la radioul din microbuzul ce ne ducea spre hotel se auzeau Natalie și Nat King Cole cu a lor Unforgettable. Am zâmbit, în ideea în care aș vrea ca în fiecare oraș de care urmează să mă îndrăgostesc să-mi fac intrarea așa.

În Roma nu aveam reper, dacă în Paris am turnul luminat, în Roma noaptea nu am știut după ce să mă uit și așa am ajuns în față la Hotel Sant Angelo cu Castelul în apropiere, apropiere pe care i-o intuiam doar. La hotel, deși unul de mai multe stele decât în mod obișnuit, aveam geam spre curtea interioară, era târziu și Roma nu dorea să mi se dezvăluie atunci, era prea repede, trebuia să adorm și să mă trezec abia când zorii se spărgeau de nerăbdarea mea. Acesta era planul ei cu mine. Trebuia să ajung la Ponte Sisto la o întânire la ora 8 și m-am gândit să o iau pe jos. Mi-aș fi dorit din suflet să fie o întâlnire romantică, dar nu era…

Citește mai departe

Carti, Italia, Travel

100 de minuni ale Italiei

5 martie 2013 69 de comentarii

Titlu: 100 de minuni ale Italiei

Autori: Mariarosaria Tagliaferri (editor)

Editura: ALL, 2010

Nr. pagini: 207 (format mare, condiții grafice excelente)

Preț: 79.90 pe all.ro

Nici nu vreau să aud că această carte va planta doar un copac, da? :) Mi-am amintiti ieri citind la Oana despre cele 100 de minuni ale Chinei, că am și eu acasă de vreo doi ani o carte/enciclopedie de acest gen, mai exact 100 de minuni ale Italiei. Din această carte am citit selectiv, recunosc că la acea vreme văzusem puțin din Italia, abia apoi m-am adâncit în nebunie. Dar acesta a fost un moment numai bun să o șterg de praf și să mă cufund în ea o seară întreagă, fără pretenția de a epuiza. Și totuși m-am gândit să scriu azi despre ea, o primă parte, cât încă suntem în plină campanie vALLuntar, iar apoi când o voi fi citi pe toată din scoară în scoarță, să mai adaug ce mai am de adăugat.

Trecem peste fascinația mea aproape bolnavă pentru Italia, căci nu despre asta vreau să vă povestesc (mă rog, vreau, că știți cum ne comportăm noi ăștia cu fixuri multe și dese, dar încerc să mă controlez) ci despre un album deosebit, pe care îl vei iubi categoric ori îți place, ori nu-ți place peninsula italică. Apropo, cu această ocazie vreau să întreb dacă mai știți și alte cărți/albume/enciclopedii de gen despre Italia și dacă da, anunțați-mă și pe mine (nu contează editura sau formatul).

Să revenim, deci, la enciclopedia noastră din seria aceea de 100 de la Editura ALL, din care mai dețin și 100 cele mai frumoase orașe ale lumii (dar despre asta altă dată, poate la campania viitoare, că are și o poveste de viață în spate).

100 de minuni ale Italiei este genul acela de carte, care te face să călătorești cu ea în brațe. Conține informații și poze diverse din toate colțurile Italiei, selectate la sânge pe regiuni (că ai de unde selecta), iar când ajungi la finalul ei sigur vrei să mai dai o tură. Ești oarecum avertizat de ce urmează să ți se întâmple când încă din prefață ți se spune că oricât de subiectiv ar fi adjectivul “frumos”, Italia cam rupe gura târgului. Și ce mi-a plăcut cel mai mult este că tot din prefață ți se zice că “Destinația pe care alegeți să o vizitați și locurile favorite vor reflecta ceea ce căutați de fapt. Oricare v-ar fi dorințele, fiți sigur că vă vor fi îndeplinite în Italia.”

Cartea este structurată în 3 părți mari și late: Nord, Centru, Sud și insule.

Riomaggiore – Cinque Terre

Nordul ne trimite din Parcul Național Gran Paradiso până în Parcul Național Cinque Terre trecând și prin mari metropole ca Torino și Milano, dar fără să se omită locuri ca Veneția sau lacurile din Lombardia. Trebuie însă avut în vedere că totuși să alegi numai 100 de locuri, în condițiile în care aprox. 40 sunt pe lista UNESCO (Italia are cele mai multe locații din Patrimonuil Mondial UNESCO) este nu greu ci extrem de greu, o muncă pe care cei care au alcătuit cartea, am făcut-o aproape suferind.

Centrul pornește undeva de la Ferrara și se închieie în Grădinile Vilelor din Tivoli, deci după ce se trece de Roma, Vatican și întreaga Toscană (pe bune că au suferit alegând numai câteva locații din Toscana când puteau face un album de acest gen NUMAI din Toscana). Dacă nici imaginile din această parte a cărții nu vă fac să mergeți în Italia cu primul zobor, atunci nimic nu vă mai face.

Sudul și insulele dețin partea cea mai stufoasă a enciclopediei, căci pe lângă partea continentală de la Napoli la Bari și apoi înapoi pe Coasta Amalfi, sudul Italiei ne trimite în Sicilia, Sardinia sau mai micuțele și exoticele Capri, Ischia sau Procida, dar și la faimoasele ruine de la Pompeii și Paestum. Unde mai pui că cei mai cunoscuți vulcani din Europa se află aici: inactivul, dar atractivul Vezuviu și activul, dar ineditul Etna. Asta în cazul în care cineva ar zice :”naaa, mare lucru și Italia asta!” :)

Tivoli – Lazio

Dacă prin Centru și Nord am fost cât de cât, în Sud nu am ajuns deloc. Poate o să mă folosesc de zborul spre Bari care s-a introdus anul acesta de la aeroportul din Cluj, oricum o vacanță în sud nu va putea niciodată să fie completă pentru mine dacă nu văd Coasta Amalfi (unul din locurile în care îmi doresc cel mai mult să ajung în Europa alături de Provence și Riviera franceză). Dar despre asta, cu altă ocazie. Acum, numai bine că am ce să mai răsfoiesc serile viitoare în căutarea “oii fantastice”.

Așa cum am spus încă de la început, această recenzie participă la a doua campanie vALLuntar. La fiecare 15 comentarii strânse de o recenzie, Editura ALL cu sprijinul ROMSILVA va planta un copac. Să vedem, cine a fost în Italia și cum i s-a părut?

Italia, Muzica

Sanremo 2013, Marco Mengoni – L’essenziale

18 februarie 2013 15 comentarii

Anul acesta am urmărit Sanremo, festivalul pe care TVR-ul îl transmitea și pe vremea copilăriei mele. A fost un spectacol senzațional, mi-a plăcut enorm și m-am îmbogățit spiritual cu niște melodii extraordinare. Pentru cine iubește muzica italiană, festivalul acesta este fabulos și un adevărat pansament pentru suflet. Un cadru minunat, Teatrul Ariston din Sanremo, doi prezentatori foarte amuzanți anul acesta, concurenți peste măsură de talentați și un respect deosebit pentru tradiția unui astfel de festival (în condițiile în care foarte multe de acest gen s-au pierdut în timp). Au fost 5 seri de spectacol transmise de TVR 2 (din păcate nu pot să spun că le-am văzut integral, dar am văzut 80%) și sper să fi avut măcar atâta audiență încât să-l transmită și în 2014.

A câștigat Marco Mengoni cu piesa L’essenziale și el a fost, de asemenea, desemnat reprezentantul Italiei la ediția din acest an a Erovision-ului. Este o prezentă deosbită și abia aștept să-l văd la finala Eurovision din mai. Pe locul doi s-au clasat cei de la Moda cu o altă piesă care mi-a plăcut mult de tot, Si se potesse non morire, (îmi și ridică părul când o ascult). Aceasta din urmă deja este foarte populară și difuzată în Italia.

Însă, mie personal mi-a plăcut cel mai și cel mai mult piesa E’ colpa mia a artistei Maria Nazionale. Știu că seamănă cu ceva, dar nu știu cu ce, iar versurile, cele pe care le-am înțeles, mă întristează profund, însă până la urmă, lasă dâre ce cântă femeia asta, mi se pare cea mai trist-pasională melodie pe care am auzit-o în ultima vreme și nu îmi poate nicicum ieși din minte. Am ascultat-o de zeci de ori. Uff…

Să nu mai menționez în ce fel arată orașul Sanremo și cât de mult îmi doresc că trec și eu măcar una volta prin fața teatrului Ariston ;)

sursa foto (1) sursa foto (2)

Carti, Italia, Travel, Utile

The Passionate Traveler Journal

8 februarie 2013 12 comentarii

Eu mă bucur cu adevărat atunci când cineva știe să-mi facă o surpriză inedită. Și mă bucur din toată inima, indiferent cât de mică pare din exterior surpriza. De exemplu, marți am primit o căciulă și mi-am făcut poze cu ea în toate ipostazele. O apreciez cu atât mai mult cu cât am primit-o pentru că “răcești des pentru că nu te îmbraci, nu porți căciulă și așa ceva nu se face iarna, deci vreau să-ți fie cald, să nu răcești la urechi și să-ți șadă bine, vezi că ți-am cumpărat o căciulă” :) Inutil să vă mai spun că pentru mine sentimentul e “priceless”, iar pe omul din spatele surprizei il iubesc… :)

Din această serie, ieri primesc agenduța de mai jos. Și abia când o deschid văd că e de la books-express. Surprize, surprize!

Că ador agendele frumoase, cochete, boeme e una, că asta e mai mult decât o agendă/jurnal e alta. În primul rând este un jurnal concept. Frances Mayes, autoarea celebrei serii despre Toscana (Under the Tuscan Sun) este creatoarea acestui jurnal. S-a ghidat după o agendă pe care o avea la inceputurile ei italiene, în care și-a deschis ea primul jurnal de ședere în Italia (Cortona mai exact), agendă care a stat de fapt la baza construirii marelui succes Under the Tuscan Sun.

Acest jurnal este nemaipomenit. În primul rând calitatea paginilor este… wow. Culoarea lor caldă mă duce instant cu gândul la Toscana, iar unele citate din cărțile lui Frances se regăsesc random pe colțurile anumitor pagini. La început, după pagina în care îți poți scrie numele sau da un titlu jurnalului tău, sta scrisă și povestea lui, cum a luat naștere, în ce fel a ajutat-o pe autoare etc… Iar la final cireașa de pe tort, o listă de cărți despre călătorii.

Acum tot ce mai lipsește este să plec eu o vreme departe (haha) și să pot folosi acest jurnal în scopul care îi este destinat. Până atunci, l-am pus lângă ghidurile turistice și cred că nu va avea nimic de comentat dacă va sta acolo până o poveste frumoasă, de viață va fi pusă în el. Deși recunosc; când l-am văzut și răsfoit m-am întrebat dacă nu cumva Universul ar vrea să-mi transmită ceva mai pe acolite, că știe că-s fată deșteaptă și mă prind singură!? ;)

Bialog Cafe, Italia, Travel

Bialog Cafe; Catchy Travel Stories

29 ianuarie 2013 18 comentarii

Trebuie să fiu mai constantă și la această rubrică, mai ales că îmi place atât de mult! Ce ziceți, petreceți azi pauza de masă la o cafea, de vorbă cu mine, ca să vă mai povestesc ce articole minunate am găsit?

Păi, toată dimineața a stat un semnul articolelor de travel de pe site-ul Catchy. E românesc, îl știți? Poate doamnele și domnișoarele, dar nu-i nimic, acum vor afla și domnii. Haideți deci, să ne plimbăm puțin prin poveștile sensibile scrise pe Catchy și să vedem ce ne-a atras atenția și mai ales de ce ;)

Nu că nu s-ar fi putut altfel, dar sincer, sincer, articolul despre Florența, la picioarele lui David mi-a aprins imaginația și m-a făcut să răscolesc din nou albumul cu poze din… Toscana :D Numai nu mă mai vindec și parcă sunt semne că nici nu trebuie să mă vindec :)

Apoi o oprire la Budapesta. Da, am spus și o să mai tot spun cât de mult îmi place mie cea mai frumoasă capitală de pe Dunăre. Și de câte ori o spun se găsesc oameni în jurul meu care să-mi dea dreptate și să admită că Budapesta nu e apreciată la adevărata valoare, mai ales de către români. Azi am descoperit că cineva a privit Budapesta ca oraș al îndrăgostiților. Ce ziceți?

Back în Italy, dar de data acesta pentru o poveste de groază, nu vă pot spune mai multe ;)

Nu, nu sărim nici România, nu vrem și nu putem. Mai ales Bucovina scrisă cu inima plină de dor. Cât de mult mi-a plăcut acest articol!!

Un “mic” ocol prin Japonia – departe, aproape, scris chiar de posesoarea blogului Japonia, departe, aproape . Nu știu cum sunteți voi, dar dintre pământurile îndepărtate pe mine Japonia asta atât de neverosimilă mi se pare cea mai fascinantă și îmi pare rău că Alina Rădulescu scrie atât de rar…

Încheiem cum am început, căci am zis, semnele sunt peste tot și cred că uneori le putem citi, pe bune :) Deci să fie (până o să vă plictisesc complet) Italia și italiencele și chiar cireașa de pe tort: Pământul din care (mi)-am început Renașterea.

Fond muzical ;)

Italia, Travel, Visand la...

Visând la… Capalbio

28 ianuarie 2013 15 comentarii

Anul trecut, într-o zi toridă de iulie (și se știe cât de cald a fost în iulie anul trecut) inauguram o rubricuță pe care am intitulat-o Visând la… unde credeam eu atunci că o să mai încarc destinații mai puțin cunoscute, dar care mă fascinează în 3 secunde și mi le voi pune pe lista de “visat și apoi plecat”. Dar nu știu de ce am abandonat total rubrica (și nu, nu pentru că nu am mai visat la greu, doar mă cunoașteți).

Azi dimineață, obosită după drumul prin țară și fără chef de a vă povesti încă (deși o să povestesc, promit!) ce am văzut și ce am făcut, am dat peste o fotografie, genul acela care îți poate da toată săptămâna peste cap pentru că vrei nu vrei gândurile tale vor zbura în acea direcție. Fotografia este din Capalbio, o așezare micuță din apropiere de Grosseto, Toscana. M-a uimit mai cu seamă că nu aveam habar de ea și credeți-mă pe cuvânt că am în minte multe locuri de acolo, le studiez cu grijă și încerc să le asimilez pentru când o să mai ajung în zonă.

De Capalbio nu știam și acum mă gândesc de câte altele asemănătoate nu știu!?! Așa că mi-am început săptămâna asta plină de zăpadă, la mine, cu un sat colinar aflat sub soarele Toscanei… Să aveți o săptămână frumoasă și voi ;)

Foto

« Anterioară 1 … 5 6 7 8 9 … 16 Următor »