We choose

We choose to go to the moon. We choose to go to the moon and do the other things, not because they are easy, but because they are hard, because that goal will serve to organize and measure the best of our energies and skills, because that challenge is one that we are willing to accept, one we are unwilling to postpone, and one which we intend to win.

Well, space is there, and we’re going to climb it, and the moon and the planets are there, and new hopes for knowledge and peace are there. And, therefore, as we set sail we ask God’s blessing on the most hazardous and dangerous and greatest adventure on which man has ever embarked. (J.F. Kennedy – 12 septembrie 1962)

We choose… (Bia&Clau, 4 iunie 2011)

Jurnal de vacanță agitată

N-am simțit că a fost Paștele, n-am smițit magia, căldura și nici lumina și peste toate am mancat numai o jumate de ou roșu acasă. Am mai păpat unul la Tauț, deci un ou jumate. Și nu pentru că ar fi fost ceva nașpa la această vacanță ci pentru a fost fără îndoială una dintre cele mai solicitante și agitate vacanțe ever. Din 22 până în 26 inclusiv am fost pe drumuri, după cum urmează:

Vineri: Cluj – Ineu (asta după ce Clau a avut o zi de lucru obișnuită, iar eu am avut câteva “treburi” urgente de rezolvat înainte de plecare)

Sâmbătă: Ineu – Arad – Sânleani – Mândruloc – Pâncota – Ineu – Noaptea de Înviere (vizite peste vizite, prieteni, neamuri, din nou prieteni, iarăși neamuri și într-un final slujba de Înviere alături de mami)

Duminică: Tauț (poze), apoi o vizită de mult plănuită la o prietenă dragă, apoi o petrecere de ziua altei prietene. A fost cea mai drăguță zi dintre toate.

Luni: Ineu – Gurba – Șicula – Ineu (să vă zic că tot despre neanuri și cunoștințe a fost vorba?)

Marți: Ineu – Oradea – Cluj… și cam așa am terminat marele turneu de Paște, cu noi abia trăgându-ne sufletul.

Nu sunt genul care își petrece așa Sărbătorile, dar acum chiar s-a impus. Și chiar de au fost distanțe scurte, și chiar de am întâlnit oameni dragi am acumulat o oboseală de zile mari. Am vocea aceea de “obosită moartă”, parcă sunt răgușită, parcă sunt răcită sau așa cumva.

N-am fost plecată peste mări și țări, aș fi vrut eu, deși la postarea anterioară am făcut-o curioasă pe Tomata. N-am avut bafta ei cu vacanța (haha) de primăvară, dar sper să-mi iau revanșă la vară. Și apropo, Tomata dragă, nu știu de ce am pus link spre tine la poza de Paște, nu știu ce a fost cu link-ul, oricum mersi de sesizare :)

Peste toate, a fost din nou Ineul, din nou același drag Ineu. A fost o vreme de iulie weekend-ul trecut, m-am întors puțin bronzată fără să vreau. Acasă a fost bine chiar dacă numai am dormit acolo, în rest m-am transformat într-un Dean Moriarty al vacanței de Paște. Vă mulțumesc din suflet pentru toate urările și sper că voi ați avut Sărbători mai așezate ;)

Acasă la Ineu

– iarna
– zăpadă
– mami
– prieteni buni și de suflet
– căldură în casă
– pomul și cadourile
– vizitele “tradiționale”
– seri în familie
– planuri pentru anul ce vine
– multe zâmbete :)
 
Iar la anul care vine… să ne fie și mai bine !!

Un Crăciun Frumos !!!

Va doresc tuturor, din toată inima un Crăciun de basm, un Crăciun așa cum vă doriți, un Crăciun Frumos cu tot ce înseamnă asta !!!
 
Pentru toti cei care ați fost fideli Bialog-ului, pentru toți prietenii, pentru toți cei aflați aici într-o vizită întâmplătoare, dedic următorul colind (favoritul meu), pe care am avut ocazia să-l aud și live, duminica trecută la concertul Ștefan Hrușcă și pot spune că sună la fel de bine :)
Stefan Hrusca-Soare luminos!

Asculta mai multe audio diverse
Ineu, here I come !!!!

Înapoi în viitor (V)

 
7 ani de când am terminat liceul… mai exact Liceul Mihai Viteazul din Ineu, Arad.
 
Anul trecut mi-am elaborat nostalgia, am ilustrat-o și scriam asta :)
Anul acesta parcă nu mai am ce să scriu în plus… aștept întâlnirea de 10 ani… peste 3 ani :D
 
Voi când ați terminat liceul? Ați retrăi acea perioadă? Ce a însemnat liceul pentru voi? :P
Transform la fel ca și anul trecut această postare într-o leapșă și sper ca acuma să răspundă mai multă lume chiar dacă într-un comentariu și nu într-o postare separată pe blogul personal… fiecare cum dorește și cum poftește. Vă aștept să mai fim liceeni măcar puțin :*
 
P.S. Fotografia e făcută în 2003, clasa a XII a D, Filologie, 18 ani…