Pentru al 30-lea an consecutiv vom fi la Ineu de Paște! Un mizilic! :) Abia așteptăm să ne putem în mașină toate bagajele și cadourile de la iepuraș și să o luăm din loc, indiferent de vreme, indiferent de orice altceva. Dar asta abia sâmbătă de dimineață…
Și am ajuns acasă! Am ajuns ieri, după două săptămâni de vacanță de iarnă și de sărbătoare! Când am plecat de la Ineu ningea, vă rog să mă credeți, ca în povești. În iarna lui 2010 a mai nins așa la Ineu și de atunci îmi amintesc că datează și ultima iarnă adevărată de prin zonă. Dar pe când iarna se instala pe uliță la noi, am luat-o frumos 250 de km mai la… munte.
Azi se face o săptămână de când suntem la Ineu. Anul acesta am făcut o nefăcută și pe 20 deja eram “acasă de Crăciun”. Tot pe atunci mi-a dat prin cap că acesta va fi Crăciunul meu cu numărul 30 aici, acasă. E o cifră interesantă, căci deși multă lume își petrece Crăciunul în familie, uneori locația se mai schimbă, chiar dacă familia rămâne tot aia. La mine, recunosc, constată a rămas an de an, în special, locația…
E pentru prima dată când termin de împodobit bradul de Crăciun mai repede de 23 decembrie și tot pentru prima oară când îl las cu instalația licărind, mai repede de seara în care vine Moșul, adică seara lui 24 decembrie… Toate astea pentru a apuca să ne bucurăm de el mai mult!
Un catarg s-a scufundat/ În altă parte o ancoră s-a ridicat/ Să ai grijă de sufletul tău/ Promite-mi că ai să încerci să iubești mereu…
Mirosul verilor mele de altădată cred că a fost dus de acest vânticel călduț de mijloc de iulie. Din nou mi-e dor de mine… din nou! Și de o altă lume, de un fel de pace, de oameni minunați, de un altfel de timp… din nou!
Sâmbătă: la Cluj nori grei, câțiva stropi de ploaie, dar pornim la drum pe la 10. Undeva după Aleșd, odată cu soarele, apar la orizont adevărate mări galbene, un galben care îți ia ochii. Minunat! Deși ne grăbim spre casă, oprim totuși la o sesiune foto. După amiază ajungem la Ineu: Să vină Paștele! Să ne relaxăm! Dar, stai, nu încă, mai avem câteva drumuri :)
