Această jumătate de an a culminat cu faptul că Bialogul a fost aproape la pământ pentru ultimele zile din iunie, ceea ce contravine punctului 18 din lista celor 29 de dorințe pentru 2013. Tz, tz, tz :) Pe de altă parte, cine m-a pus să mă uit pe lista aia și mai exact, exact… cine m-a pus să fac lista aia? :) Nu era mai bine să fiu ca o frunză în vânt fără niciun plan și nicio dorință, să fiu o budistă perfectă? Dar ce vorbesc eu aici, a dori să nu-ți mai dorești e deja un plan în sine, fir-ar să fie!

… e un semn de vulnerabilitate fără de care eu nu pot trăi. Și totuși, au fost câteva momente în care nu am putut să o fac. Nu am putut scrie niciun cuvânt pentru că nimic nu mi se părea că poate exprima ce simțeam exact, nu, cuvintele nu erau prea sărace, erau pur și simplu inexistente. Nu se inventaseră. E drept că la marile fericiri și la marile nefericiți n-am putut scrie, chiar dacă la nefericiri putea fi chiar terapeutic… n-am putut. Sigur că era blocaj pe toate planurile, gânduri prea multe, amestecate îmi alergau prin minte ca într-un blender. Na scrie! Așterne pe hârtie ce e în capul tău! Scrie dacă poți!

Deși este cea mai puțin aglomerată zi pe bloguri și pe rețelele de socializare, atunci când sunt acasă și nu am cine știe ce treburi, ador sâmbăta pe internet. Serios!

Sâmbăta e o zi când lumea e mai frumoasă în online. Oameni se relaxează, pun poze de prin ieșirile în natură sau city break-uri, pun muzică bună, vorbesc despre filme, vacanțe, planuri mărețe, lectură sau alte lucruri frumoase, distribuie voie bună și veselie… peste tot :) Sâmbăta lumea visează mai mult și iubește mai mult. Sau poate doar SE iubește mai mult, fără încrâncenare și fără frustrare.

Sâmbăta, lumea e mai reflexivă până și din punct de vedere gramatical. Sâmbăta, lumea se trezește mai târziu, dar gândește mai devreme și mai profund. Parcă sâmbăta, lumea transformă roboții în oameni și stereotipiile în idei originale. Sâmbăta, lumea are inimă și asta se vede, are suflet și asta se simte, are creier și asta se observă.