True story: am avut o săptămâna întunecată, nu doar la propriu, așa că nu m-am descurajat când am văzut că sâmbătă nu vrea să se arate soarele. Sigur, preferam să fie, dar la fel de tare preferam să ies din casă cam pe orice vreme, să văd culori de toamnă și să respir aer puțin mai rarefiat. “Unde mergem?” mă întreabă. “Nu știu, zic eu, dar tre’ să mergem!”
Deja de câteva zile, a zburat acel zero de lângă 3 și am început din nou numărătoarea până la final de decadă. An de an îmi place să mă joc de-a “20 octombrie pe 20 octombrie” cu propria memorie, răscolind albume și retrăind întâmplări. Dar pur și simplu, de data asta n-am simțit nevoia. Și chiar dacă aș fi simțit nevoia, cred că n-aș fi găsit forma corectă de a savura jocul…
Am fost sâmbăta trecută la Festivalul Internațional de Carte Transilvania. Știu cât de frumos sună și nu, nu e prima dată când mă duc și nu-mi place, dar e prima dată când scriu despre asta. În ultimii 8 ani am fost la cam toate târgurile de carte care s-au ținut la Cluj, indiferent că se numesc Gaudeamus, Bookfest, Festival International sau altfel. Și sunt lucruri care mă deranjează și mă fac să văd aceste evenimente cu cartea în prim plan, fade și fără viață, pe când ar trebui să fie exact pe dos, căci e multă viață în cărțile acelea și ele nu au nicio vină.
Ca să fiu precisă, linia asta din al meu Bucket List suna așa: Eros Ramazzotti Live undeva prin Italia, poate pe Stadio Olimpico din Roma ori poate la Arena Romană din Verona… Doar că Cineva a prins esențialul mesajului și îi foarte mulțumesc pentru asta. Adică dorința mea era să-l văd și să-l aud pe Eros Ramazzotti Live, locația fiind mai puțin importantă – așa că mi l-a adus acasă! La Cluj! :)
Și am trăit-o și pe asta! 36 de grade au fost ieri, 8 iulie, la Cluj și m-am minunat din răsputeri! Cred că v-am mai spus că, deși iubesc Clujul foarte mult, singurul lucru pentru care aș pleca de aici chiar azi ar fi vremea destul de mohorâtă și aproximativa lipsă a verii. Ei bine, eu cred că orașul ăsta nu vrea, totuși, să mă piardă :)
Pentru al doilea weekend consecutiv (hai, că e rar asta în ultimul timp) în zona Clujului a fost vreme numai bună de plimbat ușor, scurt și cu folos. N-am avut caniculă încă, iar ploile ne-au slăbit în sfârșit. Și pentru că ne așteaptă o săptămână foarte plină, am decis să nu plecăm departe și nici să ne obosim prea tare. Cu toate acestea, planul meu de a vedea sâmbătă seara “Born on the Fourth of July” a căzut cu brio datorită lui Moș Ene…
Se face că după 3 zile de ploaie cu bulbuci și temperatură de 12, hai 14 grade, la final de iunie, o sâmbătă însorită să pară ruptă din Rai. Nici nu se punea problema să nu profităm de ea, căci la modul cel mai serios, aș fi intrat în sevraj dacă nu aș fi ieșit la soare ori dacă nu aș fi lăsat vântul cald să mă coafeze. Pe acest fond a venit rândul unei destinații din județ, pe care am tot lăsat-o undeva în coada listei…
