De-o săptămână încoace avem o vreme de primăvară/vară. O ador este puțin spus, mă tot minunez de ea și mă rog să țină cât mai mult. Temperaturile de peste 20 de grade și soarele fierbinte împlinesc azi 7 zile/ 2016 la Cluj și nu știu exact cum sunteți voi, dar eu îmi pun bateriile la încărcat în perioada asta din an dacă am susținerea vremii… Din acest motiv ne-am și dus să ne plimbăm sâmbătă pe un deal din apropierea Floreștiului…
“Am făcut-o și pe asta!” zice Clau ieri, proaspăt coborât de prin aerul mai rarefiat. Eu îl așteptam la sol, după ce am negociat care zboară primul. Am zburat eu, pentru ca el să poată realiza un scurt filmuleț cu decolarea mea. Dacă era invers, n-ar fi fost posibil, că el ar fi trebuit să rămână la baza dealului, iar eu singură pe creastă. Și între noi fie vorba, știam amândoi că eu mi-am dorit ceva mai tare zborul acesta, nu de ieri/de azi ci de prin 2010, când am experimentat primul zbor de alt gen decât cel cu avionul… Așadar: 13. 03. 2016, zborul cu parapanta – Checked!
Nu mai știu exact care a fost prima fotografie pe care am făcut-o, în călătorii, în fața unei porți, dar știu care a fost prima de care m-am îndrăgostit iremediabil, cea de la Cisnădioara din poza de mai jos. Începând din acel moment, mi-am ales cu mare grijă porțile, chiar dacă, la fel ca-n viață, cele care mi-au plăcut cel mai mult erau, desigur, închise ;) Acesta, însă, a fost tot farmecul…
Cum pentru noi o vacanță la Ineu nu mai este de multă vreme o vacanță relaxantă, într-un anume fel, așteptam să ne întoarcem acasă pentru a ne bucura de asta :) Și în weekend-ul proaspăt încheiat am reușit, după tumultul lui decembrie și-al lui 2015, să ne relaxăm… A fost un weekend de încadrat în categoria Guilty Pleasures ;)
Sau cum am ajuns noi pentru prima dată de 1 decembrie la o paradă militară, pusă în scenă pentru Ziua Națională a României :) Mda, for the very first time…
Nu știu cum de am ajuns și în acest moment, dar iată, sunt 7 ani de la începuturi! Mi se pare mult, îți spun drept. Cred că nicio pasiune nu m-a ținut atât :)) Da-i așa de bine că exiști Bialog-ule! La mulți ani, blog și loc drag! Nu cred că te voi putea părăsi vreodată! Și sper să nici nu fie nevoie, indiferent ce ne aduc anii…
Nu a fost și nu este o toamnă tipică nici măcar dacă vorbim de vreme, ce să mai amintesc de vremuri!? Din păcate este și o toamnă foarte tristă la nivel #colectiv. Nu cred că-mi amintesc una la fel în România ultimilor 25 de ani. Dar nu pot să vorbesc despre asta. Nu pot, nu cred ca sunt în măsură să o fac, deși toată lumea pare că o face. 