Cluj, Muzica

A doua seară fără bere la Cluj Fest

4 octombrie 2010 2 comentarii

M-am simțit mult mai bine ca sâmbătă, chiar dacă o migrenă m-a chinuit toată ziua. Am ajus doar la Zdob și Zdub și evident la Iris și nu știu cum s-a făcut de am ajuns pas cu pas foarte aproape de scenă. Nu am stat în viața mea așa aproape de o scenă, dar s-a văzut foarte fain și mai ales s-a auzit într-un mare fel… (felicitări pentru sunet)

 

Zdob și Zdub au fost pur și simplu de neoprit, au cântat doar 40 de minute, dar fără pauze. Roman, solistul e un mare artist, seamănă izbitor cu Steven Tyler mai ales când râde și se întinde peste microfon, nu mi-am putut lua ochii de la el. (Bineînțeles ca Roman e mult mai tânăr și mult mai frumos)

 

Despre Iris… no comment (serios, ce aș mai putea spune eu acum?). Poate doar să amintesc de tinerii din spatele meu care au arborat un fel de pancartă pe care scria “IRIS pentru totdeauna”. Am fost în asentiment cu ei și am cântat de am crezut că voi răguși cu siguranță, dar culmea, gâtul meu se simte mai bine ca niciodată :P

 

Și tot nu am băut nicio bere :))) Sorry Ursus, dar mulțumim pentru acest “festival“…

Cluj, Muzica

Prima seara la "o bere" Cluj Fest

3 octombrie 2010 3 comentarii

La Polus în parcare se desfășoară un fel de festivalul berii Ursus, am văzut afișe în tot orașul și au un afis foarte mare și pe Hotnews, dar nu mă gândeam serios să mergem… Cu toate astea am mers, pentru că mai aveam de făcut cumpărături, de mâncat diverse chestii aiurea de la food court etc.

 

Când am ieșit de la mall, deja Paraziții cântau și dădeau sfaturi despre cum să nu îți bagi nasul în “jegurile alea de prafuri” aka droguri, cum că dacă ai alcool și țigări e suficient ca să te faci “muci” (asta e de la mine, dar am prins mesajul). Apropo, nu unul de la ei e mai mult în arest decât în libertate pentru posesie de “prafuri jegoase” ? Poate nu știu eu bine… :D

 

În fine, stiam că după Paraziții urmează Cargo și Holograf, ar fi fost frumos să stăm, dar era cam rece și în plus nu știam cât durează “deparazitarea”. Spre surprinderea nostră puțin, rapid și-au strând jucăriile și am plecat, probabil nemulțumiți că nu erau suficienți băiețași de cartier în public, nu știu, dar foarte brusc au terminat cu recitarea…

 

A urmat Cargo, care a reușit să facă o atmosferă super, motiv care ne-a determinat să rămânem. Lumea cânta, se pare că fanii cu părul lung ai rockerilor supărați se înmulțiseră simțitor. Mi-a plăcut, destul de mult. Ultima dată i-am văzut pe ștrand la Arad prin 2001, tot la un festival al berii, pe vremea aia încă era solist Kempes, dar nici aseară nu a fost rău deloc. Au cântat și Ploaia și au cântat un fel de imn al rock-ului din România din câte am observat, melodie care m-a înebunit, am ascultat-o azi de 10 ori.

 

La final, a spart târgul Holograf care a urcat pe scenă alături de Nuțu Olteanu proaspăt întors din Suedia. Pe Clau, Bittman îl enervează teribil spre amuzamentul meu :)) dar cu toate astea am stat până aproape de miezul nopții când au terminat. Am plecat liniștită că au cântat, și am auzit pentru prima data live melodia mea preferată de la Holograf.

În seara asta poate mergem direct pe spartul petrecerii, adică numai pe când va cânta IRIS, să vedem…

Cluj, Filosofari

Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung

28 iulie 2010 4 comentarii

Cineva a spus asta cândva, nu se știe cine, sau poate nu știu eu cine, dar ideea e că îmi place mult adevărul din spatele zicalei. Probabil conform acestui principiu a ales Luiza să vină din București și să mă viziteze la Cluj. Îmi doream și eu mult de tot să o cunosc așa că atunci când mi-a zis că în drumul ei de la Brașov la Oradea se va opri la noi la Cluj (că îmi va onora invitația) mi-am zis că e momentul oportun să stau face to face cu o persoană care mi-a inspirat incredere din spatele unui monitor, al unui blog și al unui forum, căci la fel ca și ea nu eram nici eu un fan al “cunoștințelor de pe net”.

 

Am avut oareșce emoții când am așteptat-o în autogară la Cluj (acum află și ea asta), dar când am văzut că m-a recunoscut din autocar și mi-a făcut cu mâna am zis că nu are cum să nu fie bine. Adică, să “mă” explic: mie îmi era oarecum frică că nu o să mă placă, eu am o voce enervantă (când mă aud nu mă suport), pot stresa omul foarte ușor pentru că vorbesc mult, repede (și mă bâlbâi uneori pentru că vreau să le zic pe toate odata) :)) Deci, îngrijorările mele aveau legătură cu mine și nicidecum cu ea (chiar nici nu m-am gândit că s-ar putea întâmpla să nu-mi placă ceva la ea, oare de ce nici nu m-am gândit? aveam încredere, asta era). Mai erau și minunații noștrii parteneri care erau practic doi străini, numai că în 10 minute amândouă ne-am dat seama că au multe în comun domnii și nu aveam de ce să ne facem probleme :)

 

 

Altfel, am petrecut în Cluj două zile frumoase în care am avut parte de vreme bună, în care am reușit să-i arat orașul de care eu m-am îndrăgostit și în care ne-am dat o șansă să ne cunoaștem mai bine. Joi când ne-am despărțit mi-a părut așa de rău căci pentru o clipă nici nu am realizat că practic ne văzusem doar de două zile, mie mi s-au părut ani la mijloc, ani în care am împărțit multe, mai ales pasiunile pentru călătorii, carți și fotografii. Am realizat că acordul felului de a gândi creează prietenia și tocmai de aceea noi ne-am înțeles și în realitate pentru că semănăm, împărtășim cam aceleași valori, prietenia este o egalitate armonioasă spune Pitagora…

 

Dragă Luiza, o să închei cu un citat de Saint Exupery, dar nu înainte de ați spune că așa cum Drumul către casa unui prieten nu e niciodată lung, eu vă aștept la Cluj și la Ineu de câte ori doriți, iar noi la rândul nostru, conform aceleiași zicale o să încercăm să ne facem drum la București (promit!).

“Nu prea știu de ce-ți scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă. Poate că-mi scriu chiar mie.”

 

 

P.S Îmi plac prieteniile, îmi iubesc prietenii și chiar de nu iau zilnic legătura cu ei, știu care sunt, unde sunt, cum sunt. Poate pe unii nici măcar nu-i merit, dar cu siguranță le sunt recunoscătoare. Le mulțumesc :*

Cluj, Înapoi în viitor

Înapoi în viitor (VII)

18 iulie 2010 4 comentarii

Cluj, iunie 2004… pe vremea când veneam doar în vizită, pe vremea când nu-mi doream pe lume nimic altceva decât să mă mut la Cluj, pe vremea când credeam că cele mai frumoase zile vor fi cele care urmează… dar stai, asta încă mai cred…

Cluj, Filosofari

Uneori nu vedem curcubeul

16 iulie 2010 5 comentarii

Inițial crezusem că va veni furtuna, lumina care ne înconjura părea ruptă din Vanilla Sky, am alergat ca nebunii să ajungem acasă, să fugim din calea unui posibil potop ce ne-ar fi udat până la piele.

 

Apoi ne-am dat seama că era doar un nor, greu, apăsător de jos. Eu una mă simțeam învăluită de el, simțeam că-mi întră în oase. Eram tristă, eram bulversată…

 

Dar norul acesta fioros, adusese doar o ploaie caldă de vară, o ploaie nervoasă, o furtună într-un pahar cu apă, o torențială interesantă, cum nu mai văzusem….

 

La curt timp, în spatele norului morocănos, apăruse deja curcubeul, un cucubeu fin, aproape imperceptibil… Câte zile nu sunt așa? În câte zile nu vedem de fapt numai norul? În câte zile reușim să ratăm curcubeul?

 

 

P.S. Fotografii realizate în 29 iunie, aprox. ora 21:oo, Florești, Cluj. O seară cu cer interesant…

Cluj, România, Travel

10 motive să ajungi la Salina Turda

21 iunie 2010 8 comentarii

Am ajuns în weekend-ul ce tocmai a trecut și pe la salina de la Turda. O văzusem anul trecut înainte de reamenajare, iar acum de când s-a deschis am tot evitat să mergem din cauza aglomerației excesive. Sâmbătă am considerat însă că oamenii s-au mai potolit/plictisit, că nu mai e la fel de asaltată de turiști ca la deschidere și că ne putem face și noi drum pe acolo, mai ales că de la Gilău la Turda am mers pe “prea superba” A3.

Salina arată în momentul de față foarte bine, amenajarea le-a ieșit, iar oamenii simt asta imediat. Salina de la Turda arată futurist și deși nu am văzut nicio salină în afara României tind să cred că amenajarea de la Turda a fost făcută la nivelul a ceea ce se găsește pe afară și nu pe la noi (mai cunosc și încă foarte bine salina de la Praid, mai mare ca cea de la Turda, dar la nivel de anii ’90).

Buuun, de ce ar merge cineva la salină la Turda:

1. pentru că fie și pentru o oră/două îți va face foarte bine mediul salin, vei respira mult mai ușor, te vei simți la propriu mai ușor și foarte fresh.

2. pentru că e o ieșire inedită, într-un loc răcoros și foarte primitor care pe deasupra mai arată și ca un parc de distracții.

3. pentru că pe lângă “parcul de distracții” mai există și o bază de tratamet și ea amenajată la un standard ridicat.

4. pentru că prețurile nu sunt mari: 15 lei intrarea pentru un adult și 8 lei pentru un copil/elev/student indiferent de timpul petrecut în salină.

5. prețurile “nebuniilor” de acolo: popice, golf, bărcuțe etc sunt normale și nu te fac să îți golești buzunarele.

6. e un loc plăcut atât pentru cei mari cât și pentru cei mici, toate categoriile de vârstă vor găsi ceva de făcut înăuntru.

7. cu o carte în mână și îmbrăcat ca pentru 10-12 grade poți petrece ore bune pe o băncuță repirând aer sărat.

8. puteți intra cu minge sau palete de badminton ori tenis de masă și face mișcare într-un mediu plăcut în care nu transpiri după ce ai făcut efort 5 minute.

9. salina se află într-un municipiu pe care m-am bucurat să-l văd în plin proces de modernizare, orașul Turda se poate vizita și el, e un oraș drăguț, cu biserici și muzee, cofetării și spații verzi.

10. toate aceste foarte aproape de Cluj Napoca, inima Transilvaniei ce merită vizitată iar și iar, pe lângă asta la 30 minute se ajunge într-un alt loc minunat Cheile Turzii.

Zona asta te provoacă să nu stai acasă. Cine vine?

Cluj, Travel

Un weekend ca un sitcom

20 iunie 2010 5 comentarii

Un weekend care începe de joi va fi de fiecare dată peste unul care începe doar de vineri… mai ales dacă primești o vizită foarte amuzantă și foarte așteptată a doi prieteni mișto de tot… . În acealași timp un weekend care scoate din tine toate zâmbetele ascunse în zilele mohorâte, poate atât revigora cât și obosi. Am râs mai mult ca de obicei, am avut atâtea motive că aș fi vrut să nu se mai termine zilele astea.

 

Știți cum e să râzi cu o gură până la urechi de veselie și oboseală în același timp? Dacă da, atunci știți exact de weekend am avut :)

 

Și thanks God, mai e o zi, dacă prietenii pleacă… ne-am încărcat pozitiv suficient cât să avem destule motive să râdem de amintiri, chiar dacă asta o fac în general nebunii (era o vorbă) :)))